Am şi eu o întrebare care vi se poate părea aiurea sau cum mai vreţi, dar asta e părerea mea şi o susţin în continuare.
Cu toţii spun că preoţii sunt cei care ne ajută să ne mărturisim păcatele şi prin ei Dumnezeu ni le iartă. Dar, dacă eşti un mare păcătos, căruia nu îi pare rău pentru cele făcute, dar vrea doar să-şi "pregătească locul în Rai", preotul îl spovedeşte şi cică păcatele îi sunt iertate. Însă, oare nu ştie Dumnezeu, care e atotştiutor, că acel cineva nu îi prea pasă de păcatele făcute şi probabil, le va mai face? Iar omul, foarte fericit, iese din biserică ştiind că nu mai are niciun păcat şi Dumnezeu l-ar iertat, deşi probabil nu e aşa. Sau poate e. doar tot păcătos rămâne.
Şi mai ştim de altfel că Dumnezeu ştie gândurile oricărui om, oricând, oriunde s-ar afla. Îl ascultă şi înţelege, uneori îl ajută. Oare dacă I-am cere scuze direct Lui la rugăciune în fiecare seară, părându-ne cu adevărat rău, închinându-ne Lui, nu ne iartă? Oare nu va crede El că sunt mai credincioşi cei ce îşi dau seama de păcat şi se închină Lui, decât toţi cei ce merg la spovedanie oricând ştiind că păcatele le sunt iertate, dar fără să regrete că le-au făcut?
Eu zic că ne ascultă oricând, şi când ne pare rău şi ne cerem iertare, El ne iartă, căci ne iubeşte. Voi ce credeţi?

Si eu cred la fel!

Sa-ti para rau este bine - dar incearca sa nu mai faci Degeaba iti pare rau si maine o iei de la capat

"Ceea ce veti lega pe pamant va fi legat si in ceruri iar ceea ce veti dezlega pe pamant va fi dezlegat si-n ceruri"...tu ce crezi?

"nu oricine-Mi zice Doamne, Doamne va intra in Imparatia cerurilor."

Nu avem nevoie de popi, icoane sau spovedanii ca sa fim ascultați, singurul mijlocitor intre noi și Dumnezeu este Isus Hristos, și atunci când venim cu o inima curata El este drept și bun sa ne ierte!
O seara faina iți doresc!

Nu, nu ajunge sa te rogi doar acasa. Asta e un gand mandru: eu, prin mine pot face totul. Lui Dumnezeu nu ii place asta. Si apoi, Dumnezeu a instituit preotia "Caci odata cu instituirea preotiei sacramentale: "Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi... Luati Duh Sfant" (In. 20, 21-22), are loc si instituirea Tainei Spovedaniei, aratata ca lucrare a celor investiti cu puterea Duhului Sfant si trimisi in lume: "Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, tinute vor fi" (In. 20, 23)." Iar increderea prea mare in iertarea lui Dumnezeu, ca si deznadejdea, este pacat impotriva Duhului Sfant. Adica eu pot sa pacatuiesc oricat, ma rog si dupa aia ma iarta si mai pot sa pacatuiesc, ca o sa ma rog iar si iar o sa ma ierte musai? Nu e chiar asa. Ai fost vreodata la spovedanie? Fiecare om trebuie sa aiba un preot duhovnic, nu se duce de capul lui unde ii tuna. Nu are voie sa mearga la mai multi preoti, sa spuna anumite pacate la unul, altele la altul. Trebuie sa spui la spovedanie toate pacatele pe care le-ai facut, omiterea cu buna stiinta a unuia singur ti le aduce pe toate indoit inapoi. Iar cat despre pacatosenie, sa stii ca toti suntem pacatosi in orice clipa a vietii noastre. Zicea un Sfant Parinte ca, pentru a ne invrednici de Sfanta Impartasanie, sa fim curati, lipsiti de pacat, ar trebui ca, imediat dupa ce avem o spovedanie curata, completa, sincera, cu parere de rau pentru cele facute, in secunda aceea sa luam si Sfanta Impartasanie. Ori asa ceva nu se poate. Noi cautam sa ne imbunatatim, sa facem cele ce ne-a zis Dumnezeu sa facem, ne spovedim spre iertarea pacatelor, ne Impartasim si mila lui Dumnezeu ne face vrednici de aceasta, daca vede ca ne straduim nitel. Apoi, daca nu te spovedesti si nu iti sunt iertate pacatele, cum te poti impartasi? Sfanta Impartasanie e insusi Trupul si Sangele Domnului Iisus Hristos. Apoi, spovedania nefacuta cum trebuie nu aduce iertare de pacate, chiar in rugaciunea pregatitoare pe care o face preotul se spune asta. Asa ca cei care se spovedesc stiu prea bine riscurile pe care si le asuma daca fac o spovedanie incompleta, nesincera, in dorul lelii. Numai bine!

Eu sunt de acord. In trecut era obligatoriu sa te duci la biserica care pana la urma este 'casa' lui Dumnezeu. Dar azi, cand sunt atatia preoti care fac pacate mai multe ca noi sau la care te duci sa le ceri un sfat si te reped imediat, care nu vor sa te asculte. Trebuie sa te duci la biserica de placere si pana la urma preotul ar trebui sa fie un model, dar in cele mai multe cazuri nu prea e asa. Mi se pare aiurea ca atunci cand te duci la biserica vrei sa fii doar tu si Dumnezeu, dar nu prea poti pentru ca toata lumea e cu ochii pe tine.
Profu de logica ne-a zis o poveste cand am discutat pe tema asta si era cam asa :
Un barbat vroia exact acelasi lucru. O biserica in care sa se poata ruga in liniste. si-a luat un clopot si l-a atarnat de gat. Cand a intrat in prima biserica, deoarece clopotul facea zgomot, toata lumea s`a intors. Barbatul a plecat. Si dupa ce a mers el prin multe biserici ajunge in sfarsit la o biserica in care intra si nu se intoarce absolut nimeni. Barbatul ramane acolo. De ce? Pentru ca acolo erau oameni ca si el care nu venisera la biserica doar ca sa fie drumu plin cu oameni.
Asa ca e bine sa-ti gasesti o biserica unde sa te simti bine, iar daca nu, sa nu`ti pese de ceilalti. Rugaciunea de acasa nu e de ajuns. Trebuie sa participam si la slujbe.

P.S. Pacatele iti sunt iertate doar daca te spovedesti SI iti pare cu adevarat rau de ceea ce ai facut. Nu e de ajuns sa le marturisesti pentru ca asa cum ai spus si tu, Dumnezeu stie totul.

La sfarsitul spovedaniei preotul te intreaba daca te caiesti cu adevarat de pacatele facute si nu le vei mai face. Omul poate minti, preotul nu stie asta, dar Dumnezeu da. Si daca minti sau ascunzi pacate la sfanta taina a spovedaniei si apoi te impartasesti, o faci cu nevrednicie si tot raul se va intoarce asupra ta. Spovedania facuta doar "pentru ocuparea unui loc in rai", facuta fara smerenie si cainta, este in van. Chiar daca s eintampla s arepetam pacatele, trebuie s arevenim la spovedanie cu aceeasi parere de rau si, incet incet, cu post si rugaciune, vom scapa de patimi.

Fireste ca Dumnezeu ne asculta oricand, daca fara spovedanie si impartasanie nu ni se iarta pacatele. Si scrie clar ca ce este legat si dezlegat pe pamant, este legat si dezlegat si in cer.

Evrei 4:14
Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră.

Evrei 4:15 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.