Nu. Cel mai mare pacat pe care il poti comite e cel de a nu crede in Dzeu. De exemplu daca esti un pedofil care a violat la activ peste 50 de copilasi si iti place sa mananci cartofi pai cu sange de virgina si carne naturala de om dar iti pare rau pentru cele facute si te intorci spre Dzeu atunci poti sa fi salvat si ai dreptul la viata vesnica.
Emas sustinea acum cateva luni ca si Hittler ar fi ajuns in rai daca s-ar fi pocait inainte de a muri asa ca... toata viata putem sa ucidem, sa taiem, sa violam, sa facem ce vrem si la sfarsitul vietii ne intoarcem spre Dumnezeu si ne vom primi locul calduros in Rai
Pe principiul "Carpe diem" dus la extrem.
Ce stupiditate, e ca si cum i-ai indruma pe toti sa se omoare intre ei dar totusi sa-si regrete faptele.
That's some christian troll there.
In viata trebuie sa faci bine ca sa te simti bine, nu pentru ca e un om in ceruri si te urmareste ce faci ca ulterior sa-ti dea o sentinta.
Tine de moralitate, eu perosnal nu fac bine pentru ca mi-a zis x sau y ca ajung in rai, sau mi-a zis nu stiu cine ca o sa se intoarca roata si tralalala.
Cat despre iisus, ce mai sacrificiu, de fapt daca stai bine sa te gandesti e doar un spectacol, hai ca mor, da ma invie tata np.
Ziua de maine nu o promite Dumnezeu nimanui.Si apoi, daca pocainta nu este una autentica, degeaba.De cate ori era intrebat un om de ce nu se intoarce la Dumnezeu el raspundea: o mai am timp. Mi-am pregatit un verset pe care o sa il spun inainte de a muri si voi fi iertat ca si talharul de pe cruce.Dar intr-o zi venind de la moara cu sacul in spate a cazut pe scari, si si-a frant gatul, nu a mai avut timp sa isi spuna rugaciunea pregatita cu multa grija.
Nu am indrumat pe nimeni la nimic, a fost un exemplu.
Tot ce am zis e adevarat, daca citesti biblia si tragi concluzia o sa iti dai seama. Orice pacat poate fi iertat DACA te intorci spre Dumnezeu. Asta inseamna ca poti sa iti faci scobitoare din oase de bebelusi, si ai sansa sa ajungi in rai daca il accepti pe Dzeu si Isus drept salvatorul tau, si iti pare rau pentru pacatele comise.
Hei, EmaS e copil de Dumnezeu (ea a zis asta nu e inventia mea). Sper ca i-ai multumit pentru timpul acordat preafericitei
Off.: Mare diferenta intre Hitler si alti conducatori din timpul lui nu e. Hitler insa a pierdut si a ajuns cel mai crud om din istore (scrisa desigur de cei care au castigat razboiul) chiar daca el personal nu a ucis pe nimeni, in plus au avut cel mai respectat si drept in acelasi timp briliant General cunoscut vreodata Erwin Rommel.
Frate ma lasi cu biblia? E cea mai ipocrita carte scrisa vreodata continand cele mai crude crime macar gandite.
Biblia pentru mine nu este nici macar o carte cu povesti, pentru ca daca i-o citesti unui copil de 5 ani nu o sa doarma noaptea gandindu-se ca il va pedepsi dumnezeu pentru ca i-a pus mana pe fund lu colega de gradinita din greseala si o sa trimita 20 de ursi sa-l omoare in somn.
Serios, biblia e nula, si nu doar pentru mine, ci pentru cei care vor sa citeasca la alt nivel.
Citeste biblia din nou lasand credinta de-o-parte; vezi ce iese.
Buna,vreau sa te intreb, pocainta de unde vine, de la om sau de la D-zeu?
Depinde daca te prinde la masa nu.
Este porunca lui Dumnezeu.
Prin faptele noastre este aproape imposibil ca sa ajungem in rai.De aceea Domnul Isus a platit cu pret de sange pentru pacatele noastre si prin credinta in El avem intrare la Tatal.
Dar fara sa moara nu putea sa ne ierte dumnezeu?
Pentru ce a fost necesara o moarte?
Nu a murit nimeni, vezi tu, it was just a show, he "died" just to be resurrected.
Omul prin neascultare de Dumnezeu a pacatuit si plata pacatului este moartea. Dumnezeu este sfant si drept.El in sfintenia Lui trebuie sa pedepseasca pacatul.Plata pacatului este moartea.Sangele reprezinta viata.Inainte,in dragostea Lui accepta sangele animalelor ca substitut in locul pacatosului. Apoi, vazand ca omul pacatuia din ce in ce mai mult, a trimis pe Fiul Sau ca sa plateasca pretul pentru pacatele noastre.El a facut totul pentru noi, noi alegem.
Pfoai...
Te doare ceva ma daca folosesti romana?
Sincer.....raspunsul tau ma face sa am un mic zambet in coltul gurii
Dumnezeu fiind atot puternic nu avea nevoie de asa ceva.
Folosesc ce limba vreau eu, daca nu stii engleza nu le citi.
Ca sa te convingi, citeste Biblia, si o sa iti cam dispara zambetul!
Asa este.
Cand citesti biblia zambetul iti dispare.
Stiu ca folosesti ce limba vrei si iti respect decizia, insa suntem romani, traim in Romania, scrii pe un site romanesc.
Este de bun simt sa folosesti romana.
Pentru ca problema sufletului este foarte serioasa.
Pentru ca ceea ce citesti acolo este terifiant
Atunci cand si-a salvat slujitorii, intotdeauna Dumnezeu a pus conditii, nu era suficient sa fie doar buni. Exemple, Noe si crestinii din sec.1 cand Ierusalimul a fost distrus, in ambele cazuri, pentru a supravietui, au trebuit sa asculte de Dumnezeu.Ioan17:3
Nu, vei arde in focurile iadului pentru ca ai indraznit sa nu crezi cu toate ca ai facut o sumedenie de fapte bune.
Bună!
Dacă ajung în Iad sper să aibă ţigări şi dacă ajung în Rai sper să aibă floricele.
Pe curând!
Nu cred. De ce? Pentru ca Iisus este ''calea adevarul si viata '' si ''nimeni cu vine la Tatal Meu decat prin Mine'' ( Ioan 14, 6)
''Exista un Domn, o credinta, un botez''( Efeseni 4, 5)
'' Este un singur DUmnezeu si un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul cristos Iisus''( 1 Timotei 2, 5).
Uita-te la raspunsul lui Zenicide, ca sa nu-l mai copiez. Ideologia crestina chiar asta spune. Ti se pare normal? Adica daca Dumnezeu exista, si el ne doreste binele si e bun, cum poate sa trimita un om bun dar ateu in iad ( pentru ca nu a crezut intr-o carte antica si ambigua ) dar un criminal si pedofil in rai, pentru ca in ultimul moment s-a prins ca ar fi bine sa "se intoarca spre Dumnezeu"? Astfel de lucruri care sunt vizibil strambe te fac ( si trebuie sa te faca ) sa te gandesti daca Dumnezeu chiar exista in forma in care spun crestinii ca exista.
Iti raspund printr-un exemplu:
Demult, trăia un batrân, om cu frica lui Dumnezeu, ce-şi câştiga traiul trecând călătorii, cu barca sa, de pe un mal pe celălalt al unui râu. Într-o zi, în timp ce moşul îl trecea cu barca pe un tânăr, acesta observă că pe fiecare vâslă este ceva scris şi întrebă:
- De ce ai scris pe o vâslă credinţă şi pe cealaltă fapte bune?
- Fiindcă acestea două mă conduc în viaţă, răspunse bătrânul.
- Nu cred că omul are nevoie de amândouă, spuse cu îndrăzneală tânărul. Este de ajuns doar una după care să îţi călăuzeşti viaţa: dacă faci fapte bune, eşti de folos celorlalţi, dacă ai credinţă, îţi eşti ţie însuţi de folos.
Bătrânul nu a spus nimic, dar a început să vâslească cu o singură vâslă. Barca nu a mai avansat nici un pic, învârtindu-se în loc. În felul acesta a înţeles tânărul ce-a vrut să spună omul: că acela cu suflet curat, adică luminat de credinţă, va avea şi o viaţă curată, adică încărcată de roadele bunătăţii şi milei creştineşti. Cum este sufletul omului, tot aşa îi este şi viaţa. Credinţa fără bunătate nu este decât ipocrizie. Cel cu adevărat credincios Îl iubeşte pe Dumnezeu, iubindu-i pe oameni. Faptele bune şi credinţa sunt cele două aripi cu ajutorul cărora sufletul nostru se înalţă spre Dumnezeu. Cu o singură aripă nu poţi zbura! †
În fapte se arată credinţa. Credinţa fără fapte nu există.
Demult, trăia un batrân, om cu frica lui Dumnezeu, ce-şi câştiga traiul trecând călătorii, cu barca sa, de pe un mal pe celălalt al unui râu. Într-o zi, în timp ce moşul îl trecea cu barca pe un tânăr, acesta observă că pe fiecare vâslă este ceva scris şi întrebă:
- De ce ai scris pe o vâslă credinţă şi pe cealaltă fapte bune?
- Fiindcă acestea două mă conduc în viaţă, răspunse bătrânul.
- Nu cred că omul are nevoie de amândouă, spuse cu îndrăzneală tânărul. Este de ajuns doar una după care să îţi călăuzeşti viaţa: dacă faci fapte bune, eşti de folos celorlalţi, dacă ai credinţă, îţi eşti ţie însuţi de folos.
Bătrânul nu a spus nimic, dar a început să vâslească cu o singură vâslă. Barca nu a mai avansat nici un pic, învârtindu-se în loc. În felul acesta a înţeles tânărul ce-a vrut să spună omul: că acela cu suflet curat, adică luminat de credinţă, va avea şi o viaţă curată, adică încărcată de roadele bunătăţii şi milei creştineşti. Cum este sufletul omului, tot aşa îi este şi viaţa. Credinţa fără bunătate nu este decât ipocrizie. Cel cu adevărat credincios Îl iubeşte pe Dumnezeu, iubindu-i pe oameni. Faptele bune şi credinţa sunt cele două aripi cu ajutorul cărora sufletul nostru se înalţă spre Dumnezeu. Cu o singură aripă nu poţi zbura! †
În fapte se arată credinţa. Credinţa fără fapte nu există.
Poi trebuie sa crezi in Dumnezeu, e un pacat foarte mare sa spui ca nu exista.
Ce intrebare stupida. Speri la un loc in rai desi esti ateu, sau tu ca ateu iei totusi in calcul posibilitatea ca ar exista un rai.
Hell no.
Sunt ateu convins, nu semi-crestin din ala care se declara ateu sa para inteligent. Vroiam doar sa aflu un punct de vedere, eram doar curios.
NU! niciodata poti face cele mai mari fapte ca daca nu crezi ii egal cu zero! prima data traba sa ne apropiem de Dumnezeu si apoi celelalte
anonim_4396 întreabă: