Nu cumva liberul arbitru si rugaciunile se contrazic? Sa luam un exemplu : Traiesti intr-un cartier periculos si te rogi sa nu fii injunghiat in spate, daca cineva vrea in ziua aia sa te injunghie in spate, unde-i mai e liberul arbitru? Deci intrebarea e : Mai exista liberul arbitru atata timp cat voi va rugati ca Dumnezeu sa intervina in viata voastra?
Ordonare:
După relevanţă
Liber arbitru se refera la alegerea pe care o fac eu cu privire la Dumnezeu.Adica daca Il recunosc ca Domn si Stapan in viata mea ca sa imi petrec vesnicia impreuna cu El.Deutronom 30:,, Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,,.
RăspundePai da mai, dar daca eu sunt criminal si vreau sa-l injunghii pe ala ca sa fiu de partea satanei, atunci unde mai am eu liberul arbitru daca e protejat de Dumnezeu? La asta ma refeream.
Răspunde Fiecare om are dreptul de a alege dar este responsabil de actiunile pe care le face fiecare.In functie de alegerile tale vei suporta consecintele sau vei beneficia de rasplata si binecuvantare.
Pai de cite ori nu ai vrut sa faci ceva, si ai tinut mult, si ai avut totusi impotriviri, incit nu ai putut sa faci acel lucru? In cazul adus de tine, Dumnezeu nu trebuie sa faca mare lucru. Cind ucigasul pleaca de acasa sa se intilneasca cu mine sa ma ucida, nu trebuie decit sa se impiedica un pic de o bordura, sau de vreo scara, la vreun picior, incit sa nu mai poata mearga, sau un mic accident de masina, sau gindeste-te tu la cite posibilitati pot interveni in citeva sute de metri cind mergi pe jos, Sotia mea a mers odar 200 de m, si a dat unul cu scuterul peste ea, incit a doua zi a trebuit sa mearga la spital, incurcindu-i chestia asta toate panurile pe acea zi, si pe saptaminile urmatoare.
Chestia asta cu imprejurarile, in care am fost protejat efectiv de Dumnezeu, vazind-o, nu a facut altceva decit sa imi intareasca credinta in Dumnezeu. Poti vedea din imprejurari cum esti protejat, cum Dumnezeu iti poarta de grija!
Asta inseamna ca cel care vrea sa ma omoare nu are liberul arbitru, daca Dumnezeu il impiedica, sau ii face alte chestii enumerate de tine.Inseamna ca nu are dreptul asta.Deci nu are liberul arbitru sa ajunga in iad, adica sa fie rau.
Ba da, tu poti sa incerci sa il omori, dar daca acel om este credincios, El are protectia lui Dumnezeu.Stai linistita ca vei fi judecat in functie de ceea ce ai fi dorit sa faci. Exact cum si legea pamanteasca te judeca pentru tentativa de omor! Deci ai sanse mari ca sa ajungi in iad daca nu te pocaiesti!
Ba da, ai liberul arbitru. Am sa ma folosesc de o pilda, din transportul in comun. Cu un autobuz, poti sa mergi pe orice traseu, tot ce iti trebuie e o sosea sau un drum cit de cit practicabil pentru un autobuz. Asta ar fi liberul arbitru. Poti face ce vrei, poti merge unde vrei cu el. Insa cu un tramvai, depinzi in totalitate de cele doua sine, de calea de rulare destinata tramvaielor. Nu poti sa te dai mai la stinga, nici mai la dreapta. Iar daca apare ceva si se pune in fata ta, trebuie sa te opresti, orice ar fi. Asta ar fi predestinarea - faptul ca Dumnezeu conduce exclusiv toate lucrurile si omul nu se poate imoptrivi lor. Crede-ma ca teologii discuta de sute de ani pe aceasta tema si nu i-au dat de capat, nu cred ca noi i-o vom da. Insa mai e un aspect: troleibuzul. El are o oarecare libertate, se poate misca mai la stinga sau mai la dreapta, poate ocoli un anumit obiect, insa depinde de ceva, de firele care sunt puse pe traseu, de unde isi trage energia necesara miscarii. Omul pe aici s-ar afla. Poti sa faci multe cu liberul tau arbitru, insa nu poti sa faci tot ce ai vrea, tot ce s-ar putea face. pentru ca nu iti sunt ingaduite, tu zici ca poti sa le faci, dar nu poti in realitate - Dumnezeu e cel ce nu te lasa. Acum, pilda isi are deficientele ei, pentru ca in realitate lucrurile sun tun pic diferite, ai libertate de actiune totala, in limitele tale de fiinta umana, Dumnezeu te-a inzestrat cu asta, dar totodata El e cel ce conduce toate. Stiu, suna complet ilogic, daca e sa te iei dupa logica, e ori una, ori alta. Insa daca accepti pe ambele, ca si in alte situatii de viata in care Biblia pare a se contrazice fiind antilogica, descoperi ca lucrurile au sens. De aceea eu vad viata nu ca pe o poteca pe care trebuie sa ne deplasam, ci ca pe o cale ferata - exista mereu doua aspecte de care sa tii seama, in cazul de fata predestinarea si liberul arbitru. El nu se vor intilni niciodata, nu ai sa poti sa le gasesti un numitor comun, dupa cum nici sinele caii ferate nu se intilnesc, insa ambele impreuna constituie calea de deplasare a trenurilor, una fara cealalta nu poate fi.
Eu personal merg pe calvinism. Calvin, unul din principalii "pioni" ai raspindirii reformei, a fost un mare teolog care credea cu putere in predestinare. Logica e simpla: tu zici ca iei o decizie. OK, dar psihologic vorbind, decizia ta, care sustii sus si tare ca e a ta, e de fapt cumulul a o mie (o multime) de factori, cum ar fi: societatea in care traiesti, familia cu educatia ce ti-a dat-o, anturajul in care iti petreci timpul, experientele prin care treci in viata, si multe altele. Acum, daca e sa iei toate acestea, realizezi ca tu nu ai nici un control asupra lor. Ca Dumnezeu e cel ce le controleaza si ca el te-a pus in mijlocul lor. Psihologic vorbind, e clar ca trebuie sa mergi pe predestinare. Insa daca eu chiar cred in asta, pe de alta parte accept liberul arbitru, pentru ca fara el, nu poate fi vorba de o relatie sanatoasa, si Universul pe asta se bazeaza, pe relatii, a omului cu Dumnezeu, si a oamenilor intre ei. Exculde liberul arbitru si nu mai ai relatii, doar niste roboti care interactioneaza mecanic intre ei. De aceea ambele sunt valabile, chiar de se bat cap in cap (asta dupa logica noastra).
Mai bine te rogi sa nu te cafteasca vreun crestin. Vezi dupa aia cu liberul arbitru.
-
anonim_4396 întreabă:
6 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
