Ai pus o intrebare delicata cu un raspuns din punctul meu de vedere greu de digerat. In general oamenii tind spre idealuri si la fel o facem fiecare si in credinta noastra, tindem spre idealuri. Invatatura bisericeasca spune exact cum spui, bolile sunt un prilej de a platii pe pamanat o parte din pacate. Noi acceptam aceste lucruri ca pe o formula de calcul, daca imi permiti metafora, in rezolvarea enigmelor noastre teologice. In momentul in care omul se confrunta cu o boala incurabila si-si simte sfarsitul pamantesc aproape isi scoate la suprafata adevaratele sale valori, acelea in fata carora pleaca intr-adevar capul. Omul in conditii de stress reactioneaza altfel decat daca ar reactiona daca ar privii problema in exterior. In situatia de fata se activeaza si frica de moarte, suntem toti oameni si pentru a privii moartea in ochi fara frica trebuie sa fi la un nivel duhovnicesc foarte inalt. De obicei dintr-o biserica plina de oameni, la sfarsitul slujbei 5% din ei ar accepta sa moara cu seninatate atunci pe loc pentru Dumnezeu, dupa ce ajung acasa si se aseaza la masa si mai iau si un pahar de vin pentru digestie impreuna cu un musafir, acest procent de 5% se reduce la maximum 1% (parerea mea). Bine inteles aceste procente sunt reale in cazul in care vorbim de o manastire retrasa unde se ajunge greu si oamenii fac efort sa mearga pana acolo, ca daca vorbim de o biserica de cartier dintr-un cartier urban... s-ar putea sa fim surprinsi ca inca nu a venit apocalipsa. Nu contest faptul ca si in astfel de biserici poti intalnii oameni pe care, peste vreo 50 de ani sa-i vezi canonizati si pusi in calendar, dar e mai putin probabil.
Situatii sunt de tot felul. Pot exista oameni bolnavi de cancer in metastaza care cu toate ca sunte impacati cu sine si-si asteapta moartea cu bucuria in suflet de merge langa Dumnezeu, isi doresc din suflet sa-si vada copiii la casa lor, pe picioarele lor, apti sa se intretina singuri si apoi sa moara linistiti. Asta e doar un exemplu de exceptie dar pe cati de multi suntem pe planeta asta, pe atat de multe situatii particulare exista.
Ca un rezumat, parerea mea este ca frica de moarte incetoseaza oamenilor gandirea. Aceasta este parerea mea.
La Dumnezeu nu ajungi oricum,prietene. Dumnezeu te slefuieste inainte de a te intalni cu El. Ca sa fii un copil al Sau trebuie sa fii curat. Daca omul doar atunci cand e la suferinta se gandeste la viata sa atunci Dumnezeu ii da suferinta! Daca omul numai prin suferinta se trezeste la realitate, atunci ii da suferinta! Nu toti credinciosii alearga la doctor! Sunt cazuri cand Dumnezeu vindeca boala prin credinta si pocainta, sunt alte cazuri cand Dumnezeu vrea sa mergi la medic si acolo poate lucra prin tine, poate face minuni sa vada si medicul acela ca exista Dumnezeu. Medicii oricum sunt lasati de El. Dar acestea sunt niste lucruri care tu ca om necredincios nu ai cum sa le intelegi asa ca te las in intrebarile tale nebune si nefolositoare.
"Ca să fi aur curat vei fi încercat
De Stăpânul care te-a creat
Ca să poţi străluci, în cuptor te va topi
Dar Stăpânul te va folosi."
Hai ca asta e buna... dumnezeu vrea sa mergi la medic pai nu este in stare sa rezolve el problemele? Crezi ca alte metoda de a-i arata medicului ca exista nu gasea? Nu ai raspuns la intrebare, deci nu inteleg de ce ai scris aici. Medicii sunt lasati de dumnezeu? La fel si astrologii si oamenii de stiinta nu? Culmea tocmai categoriile acestea sunt cele cu cea mai putina credinta in dumnezeu. Citatele acelea inseamna pentru mine la fel de mult ca o poezie de-a lui Eminescu.
Ei afirma sus si tare "Exista D-zeu", dar lor le e mai frica de moarte decat ateilor, deoarece ei doar spera, si nu au nicio idee despre ce ii asteapta sau daca exista.
Ce spui tu este un test pentru cine declara "Eu sunt crestin adevarat sau Eu sunt ateu adevarat".In cazul ateilor vorbim de aceia care pe patul de moarte se roaga la toti sfintii.
Nu stiu, ia gandeste-te, tu de ce mergi la medic? Nu vrei sa ajungi in rai?
Si de ce sa risti, poate Dumnezeu nici nu exista si ai murit degeaba.
Omului ii e frica de moarte. Si crede-ma asta e singurul lucru care in acelasi timp ne impinge de la spate si ne tine pe loc (e ca un paradox).
Nu ne judeca prea aspru. Suntem toti la fel, indiferent de cum ne numim, atei, crestini sau agnostici.
Am eu un raspuns,la ultimul paragraf spuneai ca daca ai o boala si suferi pe pamant,ajungi in rai si de ce te mai duci la medic sa te vindece de bolile de care mori. Pai s-o luam logic, Dumnezeu ti-a dat un DAR, Viata.Crezi ca Lui Dumnezeu nu-i place cand vede ca tu te lupti sa traiesti? Deci cred ca din motivul asta oamenii lupta pentru viata lor,pentru ca trebuie sa pretuim tot ce ne da Dumnezeu si chiar daca avem o boala incurabila si suntem constienti de asta,tot o sa luptam sa ne salvam. ( Ce am scris aici nu este din perspectiva unui foarte mare Credincios, din pacate la biserica merg foarte rar, nu sunt eu foarte credincios dar nu inseamna ca nu cred sau ca nu il iubesc pe Dumnezeu).
Pai daca lui dumnezeu ii place sa vada cum tu te lupti ca sa traiesti cand el te-a lasat sa te imbolnavesti de cancer, cum crezi ca se numeste? Tu daca ai un animal de casa si il vezi ca se chinuie si e pe moarte, ce faci? Ii admiri efortul pe care il face stiind ca oricum o sa moara sau faci tot ce poti sa il scapi de suferinta? Tu crezi ca oamenii se duc la doctor pentru a-l face fericit pe dumnezeu? Tu crezi ca vreunul din cei care ajung in acel stadiu se gandesc sa se faca bine pentru a salva darul lui dumnezeu? Afla ca ma indoiesc...
Cred ca avem perceptii diferite in legatura cu subiectul acesta.Sigur ca in ziua de azi nu prea multa lume se gandeste sa il bucure pe Dumnezeu prin lupta cu boala sa pentru supravietuire si multi se gandesc cum sa scape de boala pentru ca cei apropiati sa nu sufere si cum zicea cineva mai sus avem simptul "autoconservarii". Ai facut o comparatie cat se poate de nepotrivita intre mine si Dumnezeu cand ai spus "Pai daca lui dumnezeu ii place sa vada cum tu te lupti ca sa traiesti cand el te-a lasat sa te imbolnavesti de cancer, cum crezi ca se numeste? Tu daca ai un animal de casa si il vezi ca se chinuie si e pe moarte, ce faci? Ii admiri efortul pe care il face stiind ca oricum o sa moara sau faci tot ce poti sa il scapi de suferinta?". Eu daca as avea un animal de casa sa vad ca sufera as incerca sa-l ingrijesc, si cum eu il ingrijesc pe animal, asa ma ingrijeste doctorul pe mine iar Dumezeu chiar vede ca eu vreau sa traiesc!
Pai aici vointa depinde si de alte criterii care se gasesc pe lista pacatelor bisericesti. De exemplu sa luam doi oameni care se imbolnavesc. Unul sarac lipit si altul cu bani. Care crezi ca va scapa de o boala care presupune un transplant? Ala sarac lipit care crede in dumnezeu si care isi doreste sa traiasca? Sau poate ala care are resurse financinare si nu crede deloc? Uneori nu este de ajuns sa vrei sa traiesti... De fapt biserica condamna pe cei care nu vor sa traiasca. Una peste alta, ai auzit tu de oameni ''normali'' care sa nu isi doresca sa traiasca? Daca da, in ce circumstante?
Buna!
Eu vreau sa mor! Si nu am nici o boala,vreau sa aung la Dumnezeu, mi s-a urat aici! Oamenii aceea, nu pun viata intr-o teorie ca a ta.De aceea se comit greselii de care nu s dezlipeste nici pic de omenie.Nu e vorba de ipocrizie ci de nepasare, daca stateau sa se gandeasca ajungeau la aceeasi concluzie ca si tine.Asta este posibil in toate tarile nu numai in Romania, deci este firesc.Nu cred ca daca esti bolnav isi ispasesti pacatele,cat de mari pot fi? Si daca ti le ispasesti,ce? nu mai ajungi in iad? Eu nu stiu ce sa zic, sa inecrc si daca gresesc sa ma simt mai prost dar sa am mandria ca am incercat sau sa vreau in continuare sa mor(vorbind despre problema mea)cat despre ce zici tu, o teorie mai explicita de atat nu se poate.Sunt greseli firesti,nepasatoare sau lucruri care fac parte din viata, lucruri si intrebari cvare nu primesc raspund, ca intrebarile mele:
Cum e posibil sa te rogi in soapta si D-zeu sa uda dorintele si sa le indeplineasca?
Cica toti avem un inger pazitor(copii)unde este ingerul pazitor al copiilor de pe strazi?
Ce farmec au sarbatorile?
Astea sunt putinele dintre multele intrebari care mula lume si le pune si nu vor primi un raspuns decat(poate)dupa viata de dincolo de moarte.
N-am sa-ti dau nici un raspuns. M-ai pus in incurcatura Ai dreptate, dar totusi...
Dar totusi?
Dar poate ca bolile sunt semnele dracului. La fel cum sunt si ispitele. Trebuie sa luptam impotriva lor.
Tot ce pot spune e spiritul de autoconservare, nimic mai mult. Si nu, nu preacred ca exista oameni in ziua de azi care sa infrunte moartea doar de dragul lui Dumnezzeu, sa fim realisti. Chiar si preotii sunt niste profitori in ziua de azi(nu toti).
Ceea ce nu intelegi tu este un lucru. Dumnezeu daca iti da o boala poate mai grava sau mai usoara iti da pentru a iti arata ca te iubeste si ca doreste sa nu mai pacatuiesti.Aceasta este parerea mea. Dumnezeu doar ne protejeaza El este doar un tata bun pentru ca ne arata ceea ce este bine si ceea ce este rau. Cei care se incred in Dumnezeu si fac voia Lui vor fi binecuvantati pe Pamant cat si sus alaturi de El. Cel mai frumos dar de la Dumnezeu este dragostea Lui!
Pai si tot nu ai raspuns la ce am intrebat. Daca dumnezeu iti da boala, tu de ce incerci sa scapi de ea? Daca iti da o boala mortala ce inseamna? Ca te iubeste foarte mult?
Scuze cred ca s-a sters ce am mai scris dar nu mai scriu acum de la inceput. Eu am fost cu o boala mortala in care puteam sa mor din cauza plamanilor.Am facut analize peste analize si doctorii tot nu au stiut ce am patit pana cand Dumnezeu i-a vorbit tatalui meu si i-a spus sa mearga la biserica si sa se roage preotii pe o bucata de servetel. Tatal meu mi l-a adus si urmatoarea zii deja incepeam sa ma simt mai bine. Inainte de a primi boala nu ma incredeam in Dumnezeu.nu ma rugam Lui dar de atunci m-am intors la El. Pai unii oamenii nu isi dau seama pe moment de ce au primit aceea boala, boala aia ar putea fii din cauza ca ei pacatuiesc si Dumnezeu vrea sa ii intoarca la El. Da te iubeste foarte mult pentru ca tine la tine si nu vrea sa suferii in viata de apoi.