Liber arbitru e o fantezie.
Dex
" Capacitatea omului de a acționa numai după voința sa, independent de orice altă influență; această concepție idealistă se opune determinismului, negînd existența legilor obiective ale materiei și societății. "
Omul nu e izolat ca sa fie independent de orice si nici nu poate face orice pentru ca nu poate si atunci liberul arbitru e o fantezie care nu exista in realitate.
Teologia care afirma liberul arbitru este straina de teologia pe care o aveau autorii Bibliei. Ideea de liber arbitru este straina de lumea lor, de cultura lor, de dilemele lor morale, de teologia lor.
E ca si cum ai intreba ce credea Iuda Iscariotul despre tranzistoare.
De fapt: nu scrie, scrie ca omul poate alege, nu scrie ca are liber arbitru. Este o diferenta intre a face alegeri si a avea liber arbitru. https://www.youtube.com/watch?v=zpU_e3jh_FY
Inca o data: am afirmat ca in Biblie nu scrie nicaieri ca omul are liber arbitru. Asta nu e o problema care-i preocupa pe autorii Bibliei.
"Nu exista liber arbitru, ca nu poti face ce vrei fara sa fi pedepsit"- după mintea ta a avea liber arbitru înseamnă a face ce vrei fara a suporta consecințele?
Ești liber să ignori gravitația și să sari în prăpastie.
Fii liniștit, nu vei fi "pedepsit"!
Doar că consecințele nu le-a anulat nimeni...
Iau azi cerul și pământul martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul.Alege viața ca să trăiești tu și sămânța ta. Deuteronom 30- 29.
Înainte ca sî știe copilul să lepede răul și să aleagă binele, țata de ai cărei 2 împărați te temi, va fi pustiită.( Isaia 7-16)
Eu am citit Biblia de la cap la coada (canonul protestant). Si am citit n-spe carti scrie de profesori universitari de Biblie, care o citesc in ebraica, aramaica, greaca antica si alte limbi moarte. Si care decid pentru majoritatea bisericilor crestine care este textul dupa care se traduce Vechiul si Noul Testament (Nestle-Aland pentru NT). Deci vinzi castraveti gradinarului. Exista zero marturii textuale ca autorii Bibliei s-au gandit la conceptul de liber arbitru.
Ce consideri a fi liber arbitru?
Daca vrei sa inveti ce e aia liber arbitru descarca https://www.thegreatcourses.com/......eterminism
Acolo iti explica diferenta intre libertate, bazata pe decizie libera (adica nesilita de altii) si liber arbitru.
Altfel vorbesti fara sa intelegi despre ce vorbesti.
Lal, NU
liberul arbitru e o chestie care se aplica pur si simplu, NUMAI fiintelor constiente de sine insasi
nu ca nu ar fi oameni care sunt animale
Oricum ideea de liber arbitru este o adaugire nebiblica la teologia crestina.
Da, este principala scuza cu care biserica reuseste sa il absolve pe D-zeu de toate rautatile facute de oameni, iar D-zeu nu face nimic
mi se pare penibil...
Salut
Ești copil? Sau ai vreo boală mintală de nu te poți maturiza?
Nu te oprește nimeni să-ți bagi cuțitul în ochi(încearcă), dar asta nu înseamnă că nu suferi tu consecințele a ce ai făcut(durerea) și că nu ești responsabil(banii pe spitalizare).
Ce-i cu întrebările astea prostești? Ce ai?
Mi-e atât de milă de ăia de te-au crescut. Din două motive: (1)dacă ai ajuns așa înseamnă că nici ei nu sunt mai presus și (2)că îi jignești cu existența ta dacă așa ești și în realitate(aroganță și orgoliu într-o stare dubioasă de prostie).
Dar am să consider că ești bolnav la minte, mi-e milă de tine și te las în pace. Domnul să aibă milă de tine.
Ia da-ne cartea, capitolul si versetul din Biblie la care scrie ca omul are liber arbitru. Atentie, liber arbitru, nu capacitatea de a alege, caci acestea nu sunt acelasi lucru!
Mărturisirea Belgică din 1561 a afirmat că Dumnezeu „izbăvește și păstrează" din pierzanie „pe toți cei pe care i-a ales în Hristos Iisus Domnul nostru, în judecata sa eternă și neschimbătoare, din simplă bunătate, fără a ține cont de lucrările lor" (Articolul XVI). Calviniștii cred că Dumnezeu i-a ales pe cei pe care îi va salva și îi va aduce cu el în Rai înainte ca lumea să fie creată. Ei cred, de asemenea, că acei oameni pe care Dumnezeu nu îi salvează vor merge în Iad. Ioan Calvin a crezut că oamenii care au fost mântuiți nu își pot pierde niciodată mântuirea și „aleșii" (cei pe care i-a mântuit Dumnezeu) ar ști că au fost mântuiți din cauza acțiunilor lor.
În acest sens comun, liber al termenului, afirmarea sau negarea predestinării are o referință specială la doctrina calvinistului a alegerii necondiționate. În interpretarea calvinistă a Bibliei, această doctrină are în mod normal doar valoare pastorală legată de asigurarea mântuirii și de absolvirea mântuirii numai prin har. Cu toate acestea, implicațiile filosofice ale doctrinei alegerii și predestinării sunt uneori discutate dincolo de aceste limite sistematice. Sub tema doctrinei lui Dumnezeu (teologia propriu-zisă), decizia predestinată a lui Dumnezeu nu poate fi condiționată de nimic în afara lui, deoarece toate celelalte lucruri sunt dependente de el pentru existență și sens. Sub tema doctrinelor mântuirii (soteriologia), decizia predestinată a lui Dumnezeu este luată din cunoștința lui Dumnezeu despre propria sa voință (Romani 9:15) și, prin urmare, nu este condiționată de deciziile umane (mai degrabă, deciziile umane libere sunt lucrări ale deciziei lui Dumnezeu, care stabilește realitatea totală în cadrul căreia acele decizii sunt luate în detaliu exhaustiv: adică nimic lăsat la voia întâmplării). Calviniștii nu pretind să înțeleagă cum funcționează acest lucru; dar insistă ca Scripturile să învețe atât controlul suveran al lui Dumnezeu, cât și responsabilitatea și libertatea deciziilor umane.
Grupurile calviniste folosesc termenul hipercalvinism pentru a descrie sistemele calviniste care afirmă fără calificare că intenția lui Dumnezeu de a distruge unii este egală cu intenția sa de a salva pe alții. Unele forme de hipercalvinism au implicații rasiale, ca atunci când teologul calvinist olandez Franciscus Gomarus a susținut însă că evreii, din cauza refuzului lor de a se închina lui Iisus Hristos, erau membri ai celor ne-aleși, așa cum susține și Ioan Calvin însuși, bazat pe I Ioan 2: 22–23 din Noul Testament al Bibliei. Unii coloniști olandezi din Africa de Sud au susținut că negrii erau fii ai lui Ham, pe care Noe i-a blestemat să fie sclavi, potrivit Genezei 9: 18-19, sau au tras analogii între ei și canaaniți, sugerând o ideologie „popor ales" similară cu cea susținută de susținătorii națiune evreiască. Acest lucru justifica ierarhia rasială pe pământ, precum și segregarea rasială a congregațiilor, dar nu exclude negrii din a face parte din aleși. Alți calviniști s-au opus energic acestor argumente (a se vedea Calvinismul afrikaner).
Exprimată cu simpatie, doctrina calvinistă este că Dumnezeu oferă milă sau o refuză, cu o grijă deosebită a celor care vor fi destinatarii milostivirii în Hristos. Prin urmare, persoanele particulare sunt alese, din numărul total de ființe umane, care vor fi salvate din robia păcatului și a fricii de moarte și din pedeapsa datorată păcatului, pentru a locui veșnic în prezența sa. Cei care sunt mântuiți sunt asigurați prin darurile credinței, sacramentele și comuniunea cu Dumnezeu prin rugăciune și sporirea faptelor bune, că împăcarea lor cu el prin Hristos este stabilită prin determinarea suverană a voinței lui Dumnezeu. Dumnezeu are, de asemenea, o grijă deosebită celor care sunt refuzați de selecția sa, care sunt fără scuze pentru răzvrătirea lor împotriva lui și vor fi judecați pentru păcatele lor.
Calviniștii se împart în mod obișnuit în problema predestinării în infralapsarieni (uneori numiți „sublapsarieni") și supralapsarieni. Infralapsarienii interpretează alegerea biblică a lui Dumnezeu pentru a-i evidenția dragostea (1 Ioan 4: 8; Efeseni 1: 4b – 5a) și și-au ales aleșii luând în considerare situația de după cădere, în timp ce supralapsarienii interpretează alegerea biblică pentru a evidenția suveranitatea lui Dumnezeu (Romani 9:16 ) iar căderea a fost rânduită prin decretul de alegere al lui Dumnezeu. În infralapsarianism, alegerea este răspunsul lui Dumnezeu la cădere, în timp ce în supralapsarianism, căderea face parte din planul lui Dumnezeu pentru alegere. În ciuda diviziunii, mulți teologi calviniști ar lua în considerare dezbaterea din jurul pozițiilor infra- și supralapsariene în care puține dovezi scripturale pot fi adunate în ambele direcții și care, în orice caz, are un efect redus asupra doctrinei generale.
Unii calviniști refuză să descrie veșnicul decret al lui Dumnezeu în termenii unei succesiuni de evenimente sau gânduri și mulți au precauție împotriva simplificărilor implicate în descrierea oricărei acțiuni a lui Dumnezeu în termeni speculativi. Cei mai mulți fac distincții între modul pozitiv în care Dumnezeu îi alege pe unii să primească harul și modul în care harul este reținut în mod conștient, astfel încât unii sunt destinați pedepselor veșnice.
Dezbaterea referitoare la predestinare în conformitate cu folosirea comună a termenului se referă la destinul condamnatului: dacă Dumnezeu este drept dacă acel destin este stabilit înainte de existența oricărei voințe reale a individului și dacă individul este în vreun sens semnificativ responsabil pentru destinul său dacă este stabilit prin acțiunea eternă a lui Dumnezeu.
Ca sa intelegi despre ce vorbesti cand spui "liber arbitru": https://plato.stanford.edu/entries/freewill/