Intrebarea ta m-a pus in incurcatura. A trebuit sa tin cont de faptul ca Revelation este un pic mai noua decat evangheliile, deci ar trebui sa reflecte conceptia finala despre Isus. Dar. Noi folosim toate cele patru evanghelii, pe cand bisericile de pe vremea lui Ioan folosea fiecare evanghelia bisericii lui. Evanghelia lui Marcu, considerata de multi o protoevanghelie, prin dezvoltarea careia s-au obtinut cel putin celelalte doua evanghelii sinoptice, posibil chiar si a lui Ioan, are o perspectiva adoptionista, Isus devine fiu al lui Dumnezeu, iar asta se potriveste cu tronul separat. Si ce are cel mai nou text din NT cu cel mai nou? Are, daca biserica lui Ioan proorocul din Patmos folosea o evanghelie in genul celei a lui Marcu. Cat de arhaica a fost, evanghelia lui Marcu a fost folosita de biserici puternice, altfel nu ajungea in Canon. Eu cred ca asta este explicatia.
Cand le da cu virgula crestinii spun ca este o metafora.
Daca Iisus ar fi fost intruparea Tatalui pe pamant ar fi trebuit un singur scaun sus pe norisori.dar sunt doua.Si ce mai cauta Iisus in dreapta Tatalui daca este vorba despre aceeasi entitate?
Dar mama lui, amanta duhului?
Iosif saracul dupa ce ca Dumnezeu i-a pus coarne inca asteapta judecata.
Mai nou 'Iisus este o reprezentare umana a lui Dumnezeu, de aceea e fiul lui pentru ca din el s-a format cum toti suntem copii lui. Iisus a biruit aici pe pământ. Iar scaunul de domnie nu trebuie sa-l percepem ca pe un tron intr-o mare sala a victoriei de unde conduci un imperi. E o metaforă pentru satisfacția de a depăși încercările lumești și de a reuși pe asta să ajungi complet și pur la Dumnezeu.'
Este ca scaunul din autobuz.Este o metafora, daca ai biruit si ai reusit sa te urci in autobuz, scaunul de domnie al soferului nu trebuie perceput ca un tron intr-o sala a victoriei, poti sa stai si in picioare si sa te tii de bara rezistand la incercarile lumesti de a lua locul soferului.
Si de ce se inchina crestinii la el? Tot metafora e?
Simplu, avînd în vedere că Isus nu este Dumnezeu ci fiul lui Dumnezeu, si este inferior si supus Tatălui său.
Isus, care a rămas integru şi a învins lumea, a fost înviat în 33 e.n. şi a fost înălţat pe tronul ceresc al Tatălui său (Faptele 2:32, 33)
. Când a instituit Comemorarea morţii sale, el le-a promis discipolilor săi: „Eu închei un legământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat, ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea, în regatul meu, şi să staţi pe tronuri ca să judecaţi cele douăsprezece triburi ale lui Israel". — Luca 22:28-30.
Iisus este o reprezentare umana a lui Dumnezeu, de aceea e fiul lui pentru ca din el s-a format cum toti suntem copii lui. Iisus a biruit aici pe pământ. Iar scaunul de domnie nu trebuie sa-l percepem ca pe un tron intr-o mare sala a victoriei de unde conduci un imperi. E o metaforă pentru satisfacția de a depăși încercările lumești și de a reuși pe asta să ajungi complet și pur la Dumnezeu.
Atunci de ce la numit scaun de domnie?
Isus este Dumnezeu, deci din veșnicie. Totuși în verset folosește termenul Tată, ceea ce mă face să gândesc în felul următor:
Umanitatea lui Isus nu a dispărut la înviere, ci a fost glorificată. Adică Fiul lui Dumnezeu are luată asupra Lui și natura umană pentru totdeauna. Știi că după înviere apostolii au putut să vadă semnul cuielor să simtă rănile. Și Isus a mâncat etc.
Având în vedere că este 100% Dumnezeu și totuși are și natura umană, unele declarații poate să le facă din perspectiva de Dumnezeu, altele din perspectiva umană. În unele locuri zice că Îi suntem frați, aici zice că Dumnezeu Îi este Tată.
Deci, da, ca Dumnezeu, când s-a întrupat a părăsit temporar tronul ceresc. Dar ca om, n-a fost niciodată acolo, decât după ce a biruit și S-a înălțat.
Din acest unghi, versetul citat pare a fi o încurajare, o făgăduință că și noi (ca oameni) putem să biruim păcatul (prin puterea divină, așa cum și El a primit-o de la Tatăl Său în timpul vieții Sale pe pământ) și să ajungem să fim cu El pe tron, pentru că nu mai suntem robi, ci fii de Dumnezeu.
Dumnezeu a vrut să ne arate că pe toți ne iubește la fel de mult.
Si pe scaunul de Domnie stă doar cine merită, nu a făcut diferențiere, de asta Dumnezeu e atot drept si a tot milostiv