Ar trebui sa ne inchinam la icoane?
„Să nu-ţi faci chip cioplit sau imaginea vreunui lucru care este sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele de sub pământ. Să nu te pleci înaintea lor şi să nu te laşi convins să le slujeşti, fiindcă eu, Iehova, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu care pretinde devoţiune exclusivă" (Exodul 20:4, 5). Întrucât Dumnezeu pretinde „devoţiune exclusivă", lui îi displace dacă noi venerăm imagini, idoli, icoane, statui sau simboluri ori ne închinăm la ele.
„Gloria mea n-o voi da... chipurilor cioplite." (Isaia 42:8) Dumnezeu respinge închinarea adusă lui prin intermediul imaginilor. Când unii israeliţi au vrut să i se închine folosindu-se de statuia unui viţel, Dumnezeu a spus că făcuseră „ce este rău" (Exodul 32:7–9).
„Nu trebuie să credem că Fiinţa Divină este asemenea aurului, a argintului sau a pietrei, asemenea vreunui lucru sculptat prin arta şi imaginaţia omului." (Faptele 17:29) În contrast cu închinarea păgână, în cadrul căreia se folosesc imagini ‘sculptate prin arta şi imaginaţia omului’, Biblia le spune creştinilor ‘să umble prin credinţă, nu prin vedere’ (2 Corinteni 5:7).
„Păziţi-vă de idoli!" (1 Ioan 5:21) Menţionând poruncile date de Dumnezeu atât naţiunii Israel, cât şi creştinilor, Biblia arată în mod clar că învăţătura potrivit căreia Dumnezeu aprobă folosirea icoanelor în închinare este falsă.
Ce parere aveti?

Biblia e foarte coerenta, problema e la om.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Evreii nu se închinau la chvot și nici la heruvimi. Ei nici nu-l vedeau, doar marele preot o dată pe an. Luca a pictat icoane doar în tradiția ortodoxă, istoria spune că primii creștini erau împotriva imaginilor folosite în închinare.

Răspunde

Raportează

Evaluează

"Evreii nu se închinau la chvot și nici la heruvimi."

Iosua Navi 7:6 Atunci Iosua si-a sfasiat vesmintele sale, a cazut cu fata la pamant inaintea chivotului Domnului si a stat asa pana seara si el si batranii lui Israel si si-au presarat pulbere pe capetele lor.

Nu am spus ca se inchinau chivotului ci la chivot, adica inaintea lui sau in fata lui. De inchinat, se inchinau lui Dumnezeu, "cel ce sade pe heruvimi". Tot asa se face si inchinarea inaintea icoanei, Persoanei zugravite pe icoana, nu icoanei insasi (materialului ei).


"Ei nici nu-l vedeau, doar marele preot o dată pe an. "

Iosua Navi 3:3 Si au poruncit poporului, zicand:,, Cand veti vedea chivotul legamantului Domnului Dumnezeului vostru si preotii vostri si pe levitii cei ce-l duc, atunci sa porniti si voi de la locul vostru si sa mergeti dupa el.

Iosua Navi 3:6 Iar preotilor le-a zis Iosua:,, Ridicati chivotul legamantului Domnului si mergeti inaintea poporului! Si au luat preotii chivotul legamantului Domnului si au purces inaintea poporului.

"Luca a pictat icoane doar în tradiția ortodoxă, istoria spune că primii creștini erau împotriva imaginilor folosite în închinare."

Ce istorie spune ca primii crestini erau impotriva icoanelor?
Insusi Apostolul si Evanghelistul Luca zugravea icoane; de ce ar fi fost crestinul de rand impotriva lor?
Imagini cu sfinti se zugraveau chiar si in catacombe.

http://www.crestinortodox.ro/......35330.html

Răspunde

Raportează

Evaluează

Cînd era scos din tabernacol chivotul era acoerit.
Tot asa se face si inchinarea inaintea icoanei, Persoanei zugravite pe icoana, nu icoanei insasi (materialului ei).
În faţa a două reprezentări ale aceleiaşi persoane, atribuie închinătorul o importanţă mai mare uneia decât celeilalte? Dacă da, închinătorul dovedeşte că apreciază mai mult chipul decât persoana. De ce merg unii oameni în pelerinaj, uneori la mare distanţă, pentru a se închina în anumite locuri sfinte? Oare nu chipului respectiv îi sunt atribuite puteri miraculoase? De exemplu, iată ce afirmă canonicul Yves Delaporte în cartea sa Les Trois Notre-Dame de la Cathédrale de Chartres cu privire la chipul Mariei din catedrala din Chartres, Franţa: „Aceste chipuri, adică sculpturi, picturi sau vitralii, nu se bucură de aceeaşi faimă... Numai trei dintre ele sunt cu adevărat obiecte de închinare. Doamna Noastră din Criptă, Doamna Noastră de pe Coloană şi Doamna noastră de pe «Belle Verriere»". Dar, dacă închinătorii s-ar gândi în primul rând la persoană, nu la chip, atunci oricare dintre chipuri ar trebui să fie la fel de bun ca celelalte, nu-i aşa?
"Cea mai veche reprezentare a Bunei Vestiri se gaseste in Catacombele Priscilei, aflate pe Via Salaria, in nordul Romei. Fresca dateaza din prima jumatate a secolului al III-lea. - ce îți suneam și eu, primii crețtini nu foloseau imagini în închinare. Potrivit cu Encyclopædia Britannica, „pe parcursul primelor trei secole de existenţă a Bisericii Creştine. . . nu se poate vorbi de artă creştină; în general, Biserica s-a împotrivit cu vehemenţă introducerii ei. De exemplu, Clement din Alexandria a criticat arta religioasă (păgână) întrucât îi încuraja pe oameni să se închine lucrului creat, nu Creatorului".
Atunci cum a luat amploare închinarea la icoane? În aceeaşi lucrare se spune în continuare: „Pe la mijlocul secolului al III-lea e.n. au început să-şi facă apariţia în Biserica Creştină primele lucrări de artă picturală, care, deşi acceptate oficial, au întâmpinat o opoziţie înverşunată din partea unor congregaţii. Însă, la începutul secolului al IV-lea, când sub domnia împăratului roman Constantin creştinismul a devenit religie de stat, picturile au pătruns în biserici şi încetul cu încetul folosirea lor a devenit o practică în creştinătate".
Un obicei al numeroşilor păgâni care se declarau acum creştini era închinarea la portretul împăratului. Iată ce explică John Taylor în cartea sa Icon Painting: „Cultul împăratului însemna şi închinarea la portretul său pictat pe pânză ori pe lemn, iar de aici până la venerarea icoanelor n-a fost decât un pas". Astfel, închinarea păgână la imagini pictate a fost pe nesimţite înlocuită cu venerarea picturilor ce-i înfăţişau pe Isus, Maria, îngeri şi aşa-zişii sfinţi. Aceste picturi care începuseră să apară în biserici au pătruns treptat şi în casele a milioane de oameni, fiind venerate şi aici.
Da, Luca icoane n-a pictat.

Răspunde

Raportează

Evaluează

TOATE CULTELE FOLOSESC IMAGINEA! Ipocrizia unora insa nu va recunoaste niciodata faptul ca IMAGINE= gr. IKONOS...
Toate denominaţiunile sectante au cel puţin 70 % din cultul "asemănărilor"! Fiecare cult creştin foloseşte excesiv funcţia de reprezentare, de "asemanare" pe care o are imaginea.

Dumnezeu NU INTERZICE ASEMĂNAREA (dovadă sunt statuile heruvimilor CERUTI DE DUMNEZEU). El interzice doar imaginea falselor zeităţi (CONCURENTE), prin care evreii părăseau amintirea lui Dumnezeu cel adevărat.

Astfel, „imagini" ale lui Hristos şi ale sfinţilor, apar în cărţi, reviste, biblii cu imagini, pliante, filme, postere, etc., iar aceste "imagini" sunt însoţite cel puţin de un "gând" de respect! Ei când le reprezintă peste tot, reprezintă idoli? Nu. Şi tot la fel, în Biserică, icoanele sunt însoţite doar de un "gând" de cinstire, respect, şi legătură cu persoana reală!

Icoana nu primeşte "personalitate proprie", ea are doar „funcţia" de a „reprezenta" o persoană reală (care există în realitate, în afara icoanei), are funcţia de a aminti persoana reprezentată, aşa cum cărţile, bibliile şi revistele şi filmele oricărui cult amintesc de persoanele biblice! Gândul de respect sau cinstire care însoţeşte privirea icoanei se îndreaptă spre personele respective, cu existenţă reală!

Cinstirea icoanelor este doar o formă de respect, care, trece dincolo de imagine, spre persoana reală (aşa cum raza de lumină trece dincolo de FEREASTA transparentă) şi ajunge acolo unde trebuie să ajungă!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Deci e un pacat, nu?

Răspunde

Raportează

Evaluează