0. Nu trebuie să crezi pe nimeni, trebuie să îți dorești să afli singur adevărul.
1. Nu se poate demonstra existența lui. Biblia nu e nimic mai specială decât Coranul, Baghavad Gita, Tora etc.
2. Dumnezeul biblic este cel mai mare criminal din istorie, mai rău decât toți dictatorii puși cap la cap, conform bibliei:
http://tinyurl.com/ZeulCriminal1
http://tinyurl.com/ZeulCriminal2
3. Dumnezeu a fost întotdeauna expresia necunoașterii umane. Când oamenii nu știau ce e trăznetul, au spus că Zeus sau Thor (dependent de geografie) provoacă trăznetele. Când nu știam că cerul nu e solid, credeam că cerul e „o tărie". Până să știm cum apar cutremurele (plăcile tectonice) credeam că zeii sunt furioși. Acum, Dumnezeu a ajuns să fie pus cel mult la originea universului pentru că nu știm exact ce a fost înainte de formarea universului, dar dacă istoria e un indicator, vor fi tot mai mici golurile în care va fi loc pentru Dumnezeu.
4. A crede în Dumnezeu nu este o garanție a moralității sau a lipsei ei, cum lipsa ei nu este o garanție a imoralității sau a moralității. Procentul de atei în SUA din totalul de încarcerați este de 0, 2%, disproporționat de puțin față de procentul de 9-15% de atei din întreaga populație arată că ateii, în general, sunt mult mai morali decât credincioșii.
http://www.holysmoke.org/icr-pri.htm
5. Dacă Dumnezeu există și e bun, sigur va aprecia mai mult ca te folosești de creierul pe care ți l-a dat decât de un refuz de a gândi și o servilitudine oarbă față de cler, servilitudine care te poate duce la cele mai imorale fapte.
6. Tocmai Cristos a spus că un pom îl cunoști după roadele sale. Având în vedere statisticile de la 4, faptul că există în prezent peste 30 000 de soiuri/secte de creștinism care sunt în contradicție toate încât nu se pot pune de acord cu nici un punct de doctrină, situația e similară în toate religiile, iar războaiele intra-sectariene au fost și sunt și azi la ordinea zile (vezi ca ex. catolici contra protestanți în Irlanda de Nord, musulmanii shiia contra cei sunni contra cei ahmadiyya etc) și l afel și cele religioase de peste tot (ex. creștinii timpurii au persecutat și omorât păgâni, inchiziția și cruciadele – unele din cruciade au fost sa urmare a atacului jihadic asupra Ierusalimului – și alte atrocități precum masacrarea populațiilor native din Americi, musulmanii îi omoară pe budiști în Pakistan – vezi statuile dinamitate ale lui Budha, creștinii coptici în Egipt, creștinii în Nigeria și alte țări africane șamd), toate astea ne arată ca fructele religiei sunt otrăvite.
7. Un om bun va face bine cu sau fără religie. Un om rău va face rău cu sau fără religie. Dar e nevoie de religie ca un om sa facă ceva rău pentru că nu există scuză mai bună decât „urmez voia lui Dumnezeu!" pentru a comite o atrocitate.
8. În urma a atâtora mii de ani ai existenței umane, miliarde de oameni nevinovați, copii, femei, bătrâni, bărbați, au murit în conflicte, accidente grave, războaie, erupții vulcanice, cutremure, inundații, frig, caniculă, în urma unor virusuri, boli, bacterii, infecții, atacuri ale animalelor sălbatice, atacuri ale insectelor veninoase, morți în lagăre de contrare, morți în sclavie, milioane de copii au murit încă înainte să trăiască pentru că s-au născut cu defecte, mutații, boli, diformități, au fost avortați spontan, suferința a miliarde și miliarde de oameni a fost imensă, dar Dumnezeu nu a binevoit să intervină.
Singura scuză a lui Dumnezeu este ca nu există.
9. Credința într-o viață după moarte face ca oamenii să desconsidere această viață, să o considere fără valoare, o antecameră în cabinetul doctorului care se presupune că există după moarte, dar nimeni nu poate dovedi că există un doctor, nici măcar nu pot dovedi că există o cameră, deși e posibil să fie o ușă către un mare abis. Toți știu că viața actuală există, dar unii preferă să își dedice viața unui pariu în urma căruia nici un om din sala de așteptare nu e sigur că-l câștigă, deși unii spun că au văzut urna loteriei, dar nu pot dovedi asta, e doar mărturia lor din situații în care creierul ori a luat-o razna, ori a putut fi înșelat, ori în situații în care creierul nu este niciodată în mod normal (privat de oxigen mult timp, aproape de moarte, etc).
Credința într-o viață după moarte devalorizează singura viață care știm cu certitudine că o avem.
10. Pacienții cu calotele cerebrale separate se pot manifesta ca 2 persoane cu vederi total opuse față de idea de Dumnezeu. O emisferă poate fi credincioasă, cealaltă poate fi atee. În aceste condiții, fiind clar că un om nu are două suflete, unde ar trebui să ajungă acea persoană după moarte?
https://sites.google.com/site/enciclopedialuicoman/ateism/argumente-ateiste
Stai calm că ziua nu s-a sfârșit.
Sunt sigură că o să pună o altă întrebare mult mai proastă ca aceasta.
Buna! După mine nu este niciun argument contra. Trebuie doar sa crezi din adâncul sufletului tau! Uita-te in jurul tau si poti observa lucrarea lui Dumnezeu... uita-te la tine, doar el a creat omul si l-a trimis pe Iisus ca model in lume. Eu una merg dupa urmatorul principiu: Dacă toata viata ai crezut in Dumnezeu si El de fapt nu a existat, atunci e in regula ( pur si simplu ai crezut in ceva ce nu a existat). Dar dacă toata viata nu ai crezut in Dumnezeu si El de fapt a existat, atunci e cu adevărat o problema. Urmeaza-ti inima!
Eu cred în Dumnezeu din cauza Bibliei. Nu cred ca ar scrie un om de rând acele lucruri din Biblie, unele chestii din acea carte sunt și adevărate care chiar s-au întâmplat, eu nu zic să crezi în existența Lui Dumnezeu, faci ceea ce simți. Eu am zis doar: „Că cred în Dumnezeu și chiar dacă cred și eu fac păcate, nu sunt perfect și nici cei din religia mea. Știu asta, pentru că în om există o parte de întuneric și aceea parte ne face rău, mai devreme sau ma târziu, nu poți scăpa de ea până nu mori și cineva în care poate credeai o să îți aleagă calea. Asta e doar părerea mea. Știu că Dumnezeul meu nu e cel mai bun și că e păcat chiar și să ne îndoim de existența Lui, dar cum am spus „nu suntem perfecți". Poate că El nu există, dar nu ai ce pierde dacă crezi în El ^^
CracanelTrasPrintrunInel întreabă: