| intermision1 a întrebat:

As preciza inainte sa fac aceasta afirmatie faptul ca am avut tangente cu doctrinele din tara noastra in special cu cele neo-protestante. Cunosc indeamanuntul cum abordeaza fiecare diviziune crestina in parte si pot spune ca am avut experiente destul de profunde. Totusi, ceea ce mi se pare mie ciudat dupa cate carti "bune" ca sa spun asa si anume ca m-au pus intr-o cu totul si cu totul alta lumina. Mi-au dat posibilitatea sa vad intr-o oarecare perspectiva mai multe fete ale diamantului. Nu vi se pare ciudat ca toate docrinele noastre fac referire la faptul ca ne-am nascut pacatosi? Nu vi se pare ciudat ca fiecare celula are propria ei lozica gen "Ia aceasta pastila spirituala" doar ca sa-si atraga cat mai multi adepti? Iarasi ciudat este faptul ca prin frica cei mai multi oameni aleg sa nu cerceteze si sa se supuna unui sistem care la prima aparenta este ok? Toata lumea iti spune ca esti pacatos, ca gresesti, ca te-ai nascut intr-un anume fel, ca trebuie sa faci asta si asta si asta. Spunele oamenilor despre un Dumnezeu care-i manios si ca pedepseste cu ardoare pe aceia care nu se supun? Nu vi se pare ca ne-am nascut toti deodata crestini si avem deja un Dumnezeu implementat de societate, de parinti, de scoala s.a.m.d? Fiecare dintre noi avem punctul nostru de vedere, dar intrebarea care se ridica - este oare punctul nostru de vedere? Oare prin faptul ca avem cunostinte sau este doar la nivel conceptual ne da dreptul sa luam ca punct de ghid in viata? Oare experienta si nivelul conceptual sunt una si aceleasi? Oare experienta unui individ se aplica in cazult tuturora? Oare individualitatea fiecaruia este luata de bun augur la gramada? Eu ma indoiesc de toate lucrurile astea si pot sa vin cu argumente solide in fata oricui pentru ca mi-am dat seama de un lucru: am cunostinte, insa experienta mea proprie este la un nivel scazut. Oare credeti ca asta e tot? Eu consider ca nu toate se rezuma la un dumnezeu care solicita venerare doar pentru ca este un dumnezeu egoist si are nevoie de afectiune. Eu nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar va rog sa puneti in balanta sau sa meditati la aceste lucruri. Subiectul este deschis. Multumesc.

Răspuns Câştigător
| suffarstar a răspuns:

Ai ridicat niste intrebari foarte bune. Ceea ce este absurd la dogmele religioase este faptul ca te fac sa crezi ca trebuie sa fi dependent de ele.Ti se ridica un premiu (viata vesnica) si pentru a ajunge la el trebuie sa mergi la Biserica lor in primul rand si apoi sa faci cam tot ce spun ei,adica un set de cutume extrase si interpretate din Bibilie. Nu vreau sa subliniez faptul ca liderii bisericilor fac asta pentru nu stiu ce castig al lor. Poate ca unii au castig din asta (in ortodoxism este chiar evident),insa am intalnit intr-un cadru neoprotestant,liderii religiosi chiar credeau ceea ce spuneau si erau dedicati total muncii lor. Faceau fapte de binefacere,invatau oamenii sa faca fapte bune,deci,practic incercau sa faca o societate mai buna. Intentia unor culte,si in ortodoxism chiar este buna.
Ei incearca, insa, sa reprime firea umana, a egoului prin cutume, legi, amenintarea cu iadul etc. Foarte multi chiar cred in asta, nu e nicio conspiratie. Este, insa, un sistem gresit de gandire ce a esuat lamentabil. Mai intai de toate trebuie spus oamenilor cine e Dumnezeu. Cam toate religiile astea de pe la noi si-l inchipuie pe Dumnezeu ca fiind vreun zeu (de aici si numele "Domnul zeilor") care se uita din cer (nu stiu pe unde o fi aia) si care a stabilit 10 reguli pentru fiecare om. Ele pleaca de la premisa ca Biblia este "Cuvantul lui Dumnezeu " ignorand total celelate scrieri considerate de alte religii sacre numindu-le apocrife sau pur si simplu "de la Diavolu' ".Nu exista insa nicio dovada ca Biblia ar fi cuvantul lui Dumnezeu,sa nu mai zic ca exista o gramada de versiuni ale Bibliei,plus ca ramanem la problema fundamentala teista, cine este Dumnezeu. Daca admitem ca el este zeul ce a creeat cerurile si pamantul cu tot ce este pe el limitam intreaga existenta cu toata complexistatea ei la cateva fraze dintr-o carte si asta se numeste ignoranta. In conditiile astea liberul arbitru nu exista, e clar.Omul,desi este sortit suferintei,dupa moarte,daca nu a apartinut unui cult religios,(unul dintre alte sute de mii)practic va arde in iad pe veci,desi sufletul,daca am avea unul,e "facut" din energie subtila,deci nu stiu cum va putea fi ars de un iaz de foc. Aici apar intrebari de genul : Ce se intampla cu cei ce nu au avut niciodata cunostinta de crestinism? Este drept ca sa arda pe veci pentru un lucru de care nu au auzit niciodata? Este drept ca un om,pentru cativa zeci de ani,sa plateasca mii de miliarde de ani intr-un foc ce nu se stinge? Care este certitudinea ca religia ta este cea adevarata?
Cam astea sunt niste concluzii la rece,si, zic eu, obiective si normale pentru un om nepartinitor.
Religie inseamna relegare sau reconectare. Dogma religioasa este o bariera in spiritualitate.Ea a adoptat ritualul uitandu-i sensul,sau dandu-i unul nou,care sa se potriveasca cu mentalitatea ei. Spiritualitatea nu impune nicio regula,sustinand ca egoul (firea,cum e numita in crestinism) poate fi cristalizata intr-un Suflet. Spiritualitatea nu numeste un zeu,ea spune ca Dumnezeu este un strat superior de existenta,o constiinta sau o dimensiune. In spiritualitatea,experienta este esentiala. Chiar ea afirma ca nu trebuie crezuta orbeste,mai degraba respinsa,trezirea spirituala vine doar cand omul este in stare sa fie sincer cu el insusi,ajungand la concluzia,ca in realitate,nu stie nimic. Este o intreaga experienta a vietii,nu un lucru ce se intampla printr-un simplu botez sau ritual. Se pune mare accent pe meditatie,adica tacerea mintii. Un discipol l-a intrebat pe maestrul sau de tri ori la rand unde locuieste Dumnezeu. Acesta insa a ramas tacut. Dupa un timp,vazand, ca discipolul tot insista, i-a zis : Eu raspund, dar tu nu auzi. Dumnezeu locuieste in tacere. Poti afla mai multe despre spritualitate citind Buddha, filosofie tibetana sau carti despre samanismul sud-american. Eu iti recomand sa incepi cu literatura usoara, cum ar Alchimistul de Paulo Coelho, sau materiale de pe yogaesoteric sau e-dimineata.
https://www.youtube.com/watch?v=7AtKSesBUuM

33 răspunsuri:
| EmaS a răspuns (pentru intermision1):

Cine cunoaste pe Dumnezeu cu adevarat, nu Il paraseste niciodata. Probabil a fost entuziasm sau emotie ca un foc de paie, apoi s-a stins.

| intermision1 explică (pentru EmaS):

Probabil, nu?

| danay72 a răspuns:

Dumnezeu nu are nevoie de afectiune, El e perfect si complet. Apoi, ne-a creat cu liberul arbitru, nu ne forteaza sa facem ce ne zice el.Deuteronom30:19,20