Aş vrea sa va spun ceva ce nu v-am spus şi nu am spus nimănui, doar eu şi sotul meu ştim asta dar va rog să nu judecaţi.În urma cu 6 ani am ramas însărcinată dar nu eram pregatita pentru a fi mamă şi am avortat deşi soţul meu nu a fost de acord dar a acceptat într-un final.Acum eu şi cu soţul ne dorim un copil dar eu nu mai pot rămâne însărcinată.Voi credeţi ca e pedeapsă de la Dumnezeu ca nu mai pot ramâne însărcinată pentru că am facut avort? Eu şi sotul meu ne dorim acum un copil şi nu ştim ce să facem să îl avem, noi am încercat dar eu nu pot rămâne însărcinată, ce pot face? Ce aţi face voi?

As infia un copil sau as apela la mama surogat.

Nu e nicio pedeapsa de la nimeni. E doar o problema medicala. Așa cum o ai și tu, o au multe alte femei sau bărbați care nu pot face copii.

Personal dacă nu aș putea face copii prima data as apela la procese medicale, e destul de avansata medicina in acest moment.

Poate fi o pedeapsa. Este cunoscut faptul ca avortul e păcat, deci se poate. totuși nu știu, nu sunt eu in pielea lui Dumnezeu ca să dau un verdict

Nu iti face bine deloc sa te gandesti ca e pedeapsa de la Dumnezeu.Mai logic este sa citesti despre dezavantajele avortului si sa va analizati stilul de viata? Medicul ce v-a spus mai exact? Exista schimbari pe care le puteti face sau este vorba de fertilitate, vreo afectiune de sanatate etc?

E evident că avortul a fost un mare păcat impotriva lui Dumnezeu, o crimă.Ce poti face? să te rogi
„Tatăl meu ceresc, recunosc că am păcatuit impotriva Ta omorând acel copil și te rog să mă ierti in Numele lui Hristos care a murit pentru toate păcatele mele( spune specific toate lucrurile pentru care te apasă constința, pe lângă avort, poate sexul inainte de casatorie)te rog să ma ierti pentru toate păcatele și să iei viața mea in stăpânirea Ta, vreau să iti aprtin tie. orice demon de moarte care ai primit acces in viața mea prin aceea crimă iti poruncesc să pleci dela mine in Numele lui iisus Hristos, acolo unde te trimite El și să nu te mai intorci.Iti multumesc că mă ierti, mă iert și eu pe mine insămi și pe doctorul, asistenta și orice persoana care a stiut de avort.Mantuitorul meu te rog să imi curățesti si să imi vindeci trupul prin sângele tău plin de putere vindecătoare, ca să pot avea alti copii in viitor. Tară ceresc iti mușltumesc că ai primit la Tine acel copil și că ai grijă de el."
E bine să pui și un nume acelui copil cand il incredintezi in mâna tatălui ceresc.
Dumnezeu promite in Biblie
„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curătească de orice nelegiuire" 1 Ioan 1=9.
El se tine intordeuna de cuvant.
Cunosc multe femei care su nascut copii chiar duă mai multe avorturi, Tatăl nostru ceresc se bucură să ne ierte, nu oboseste iertând.

Mai important decât un copil născut este un păcat mărturisit.
Mărturisirea păcatului aduce în sufletul nostru iertare, credința că Dumnezeu ne iartă. Dar în același timp aduce și acceptarea consecințelor.
Dumnezeu este dragoste. Acest gând nu trebuie ca omul să îl piardă niciodată din vedere. Dumnezeu nu este ca unul care de-abia așteaptă să păcătuim ca să ne pedepsească. El nu găsește plăcere în așa ceva.
Chiar dacă îți este imposibil de crezut acest lucru, află dar că Dumnezeu suferă împreună cu toți cei ce suferă.
Când Dumnezeu judecă, judecata Sa stă în a face pe oameni curați înaintea Lui, și nu de a-i învinovăți. Satana ne face să cădem în păcat, și tot el este acela care ne și învinovățește.
Dumnezeu este iertător. Pe femeia prinsă în preacurvie a întrebat-o: "Unde sunt pârâșii tăi?" și "Cine te-a osândit (dintre oameni)?" Hristos a îndepărtat pe toți oamenii care au acuzat-o, și apoi i-a spus: "Nici Eu nu te osândesc."
În Vechiul Testament găsim scris: "El nu ne face după păcatele noastre; nu ne face după fărădelegile noastre."

Păcatul într-adevăr are o consecință. Păcatul duce la distrugerea noastră, atât fizic cât și moral. Dar prin mărturisirea păcatului dovedim că am încredințat problema consecinței păcatului în mâna lui Dumnezeu. Isus Hristos a purtat păcatele noastre, în locul nostru. Și tot El poate schimba răul în bine.
Și nu întotdeauna femeile care avortează nu mai pot face copii. Lucrurile acestea aparțin strict judecății lui Dumnezeu. Nu toți oamenii acționează la fel. Dumnezeu ne cunoaște cel mai bine, și hotărârile Sale sunt luate în așa fel încât omul să fie mântuit, indiferent de pierderile de care omul va avea parte în această viață trecătoare.
Află dar că un copil este un dar al lui Dumnezeu pentru oameni; și că părintele care nu-și crește copilul în așa fel încât el să câștige viața veșnică, acel părinte va fi găsit iresponsabil în ziua judecății. Un astfel de părinte își va pierde viața veșnică pentru că darul ce i-a fost dat a fost nu pentru slava lui Dumnezeu, ci pentru slava celui rău. Nu există teren neutru în lupta dintre bine și rău. "Cine nu strânge cu Mine risipește", spunea Mântuitorul. Adică indiferența și nepăsarea părinților de a crește copii spre slava lui Dumnezeu este un păcat.
Într-un anumit sens nelegiuirea ce abundă în lume ar fi fost mult mai mică dacă rata avorturilor ar fi fost mai mare. Asta nu înseamnă că avortul nu este păcat. Dar se înțelege ce vreau să spun.
Și vreau să repet: orice om care nu iubește pe Dumnezeu trăiește pentru slava celui rău. Nu există cale de mijloc.
Așadar, mai înaintea de nașterea unui copil trebuie să existe în noi nașterea din nou de care vorbește Domnul Hristos. Altfel, copii vor fi crescuți spre slava celui rău și spre pierderea lor veșnică împreună cu părinții lor.

Dacă vrei neaparat un lucru în viața asta nu trebuie sa astepti pana esti pregatita. S-ar putea sa fie "pedeapsa de la Dumnezeu" sau s-ar fi putut sa fie singura ta șansă să ai un copil. Și ți-ai ratat șansa. Ghinion. N-ai decât să adopți unul acum.