As vrea si eu o lamurire... Una mica cu privire la viziunea voastra asupra divinului...
Voi spuneti ca dumnezeu este: perfectiunea, dragostea absoluta, poarta numai iubire pentru omenire (Si alte fiinte, natura in general)
Perfectiunea se manifesta insa prin echilibru suprem, in acelasi timp etalat de un haos... Adica, o divinitate pentru a fi perfecta, luand-o logic, ar trebui sa aiba toate defectele si calitatile (Astea fiind totusi niste perceptii umane) in echilibru. Dupa cum ziceti voi, dumnezeu este doar iubitor, asta incalca ratiunea! El ne-a creat dupa chipul si asemanarea lui, fiind capabili sa avem si sentimente negative, acestea nefiind existente la divinitate! Nu se contrazic cele doua concepte/principii?! Spuneti ca noi nu putem intelege "ratiunea divina"... Pai noi nu am fost creati dupa asemanarea lui?! Dumnezeu nu este drept. De ce? Deoarece "iertarea" si "iubirea" nu tin de o judecata dreapta! Odata ce acesta nu este indeplinita, divinitatea se departeaza din ce in ce mai mult de perfectiune!
Dupa toate astea puteti sa spuneti ca dumnezeu este perfect, utilizand ratiunea (Care teoretic este un dar de la divinitate!)?

P.S.: Nu vreau sa incep o cearta, mi-ar placea sa vad o mica dezbatere civilizata... And no trolls, pl0x!

Long story short, in caz ca am fost ambigu: Dumnezeu este perfect, dar nu manifesta decat iubire? Perfectiune presupune echilibrarea tuturor sentimentelor... Explicati-mi si mie va rog.

Nicidecum, oameni erau creati cu vointa libera, erau creati perfecti, aveau la dispozitie tot pamantul si auveau sarcina s-o umple cu descendenti. Dumnezeu nu le-a dat o lista lunga de legi, doar una singura, prin asta ei puteau arata ca recunosc autoritatea si superioritatea creatorului

Cat de inteligent poti fi, nu pricepi sensul?
Tu fara rau in lume, te-ai mai gandi la Dumnezeu, ai mai avea nevoie de El?
Gandeste inainte de a vorbi, ca degeaba vrei sa pari smecher..ca nu impresionezi decat prin prostia ta.

Aveau cunoastere, ratiune si discernamant, erau perfecti, nu puteau gresi doar in mod intentionat, cunosteau scopul lui Dumnezeu, el chiar a vorbit direct cu ei.
eu nu cred ca Dumnezeu ne considera niste "animale de casa", atata timp cat ne-a creat sa ne bucuram de viata, sa gasim satisfactie in munca noastra, el nu a vrut sa cunoastem suferinta, durerea etc. fiind creatorul nostru eu cred ca avea dreptul de a cere supunere fata de el, nu ne-a facut pentru al slavi, doar vroia ca oameni sa recunoasca autoritatea lui si nu al altcuiva, care nu merita.
tu te simti "animal de casa"? insa cu totii ne-am putea simti deoarece suntem sclavi ai pacatului, vrem sa facem bine si sa nu gresim dar nu putem, suntem sclavi. iar Dumnezeu, pentru ca nu vrea sa ramanem in aceasta stare a luat masuri ca scopul sau initial sa se implineasca, sa inlature suferinta, boala, problemele si chiar si moartea de pe pamant impreuna cu cei care nu sunt dispusi sa se conformeze legilor lui si sa pastreze pamantul curat.
El este Creatorul nostru si de aceea el stie ce e cel mai bine pentru noi, iar daca aplicam sfaturile bibliei, cuvantului sau si in prezent, in aceasta lume rea e posibil sa gasim satisfactie. Toate legile lui sunt spre binele nostru, dar prea putin stiu asta pentru ca nu le aplica.

"nu ne-a facut pentru al slavi, doar vroia ca oameni sa recunoasca autoritatea lui" voia sa cunoasca autoritatea lui? vrei atunci sa zici ca aici nu se gaseste deloc trufie? deloc ingamfare? de ce ar vrea sa i se cunoasca autoritatea?

Tu cum te-ai simti daca proprii tai copii, pe care ii cresti cu iubire, te ingrijesti de ei si le dai tot ce le trebuie ca sa nu duca lipsa de nimic, ti-ar intoarce spatele. nu ai merita macar respectul lor? sa te recunoasca ca tata?
eu nu inteleg de ce oameni gandesc asa, adica creatorul nostru sa nu aiba niciun drept? macar sa-l recunoastem ca creator si datator de viata? nu cred ca acest drept ii revenea lui Satan, care la randul lui a fost creat.
Fiecare crede ce vrea, dar oameni in general ar da orice sa nu moara, asta inseamna ca viata noastra valoreaza mult mai mult decat ceea ce a cerut Dumnezeu, adica respect pentru suveranitatea lui, asa cum un tata asteapta respect din partea copiilor, asa cum de fapt este normal

Respectul altora fata de mine nu il astept eu, nu il cer, nu il impun. Daca cineva vrea sa ma respecte, foarte bine. E o chestiune ce tine de fiecare. Eu nu mi-as obliga copiii sa aiba respect pentru mine, nu le-as baga respectul pe gat. Nimeni nu ii obliga sa ma respecte doar pentru ca eu i-am creat. Sa ma respecte pe mine ca si ceea ce sunt ca si ei de altfel, om, ca un egal, nu ca cineva superior. Pe mine nimeni nu ma poate obliga sa am respect fata de cineva anume, ci eu singur fac asta. Daca simt respect fata de cineva, foarte bine. Daca nu, este treaba mea.