Aseara am vazut iadul lui dante si vream sa intreb unde apare in biblie ca iadul e pe niveluri sau e doar un singur nivel?

va rog eu fara aberati

Catolicii au iad, rai si purgatoriu. In rest, in Biblie nu apare mare lucru despre asta, nici macar nu rezulta clar ca ar exista iad.

În Biblie nu apare asa ceva, ci spune clar ca iazul de foc se refera la moarte. Apocalipsa20:14 -spre finalul versetului se arata acest lucru.

Atunci să vedem ce spune biblia despre iad.
Definiţie: Cuvântul „iad" se găseşte în multe traduceri ale Bibliei. Unele traduceri spun „mormânt", „locuinţa morţilor" etc. Alte Biblii transliterează pur şi simplu cuvintele din limbile originale care sunt redate adesea prin „iad", adică le transcriu folosind alfabetul nostru, fără să le traducă. Care sunt aceste cuvinte? Ebraicul sheóhl şi echivalentul său grecesc háides, care nu se referă la un singur mormânt, ci la mormântul comun al omenirii. Mai este şi termenul grecesc géenna, care este folosit ca simbol al distrugerii eterne. Cu toate acestea, atât în creştinătate, cât şi în multe religii necreştine se învaţă că iadul este un loc unde se află demoni şi unde cei răi, după ce mor, sunt pedepsiţi (după opinia unora, chiar torturaţi ).
Ecl. 9:5, 10: „Cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic... Tot ce găseşte mâna ta să facă fă cu toată puterea ta, căci în Şeol*, locul unde te duci, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune". (Dacă nu sunt conştienţi de nimic, în mod sigur nu suferă.) (*„Şeol", BG; „Locuinţa Morţilor", BC, BO; „mormânt", SS 1874; „iad", Carol II, BS.)
Arată Biblia că şi cei buni merg în iad?

Iov 14:13, BS: „[Iov s-a rugat:] Măcar de m’ai ascunde în iadul* cel de jos, sub pază, pân’ la vremea când Ţi-a trecut mânia şi-ai rândui o vreme să-Ţi aminteşti de mine". (Dumnezeu însuşi a spus despre Iov că era un ‘om ireproşabil şi drept, care se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău’. — Iov 1:8.) (*„Locuinţa Morţilor", BC; „împărăţia morţii", BG; „împărăţia morţilor", BO, Carol II; „mormânt", SS 1874. )

Fap. 2:25–27, BG: „David zice despre el [Isus Cristos]:... Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad*, nici nu vei îngădui ca Sfântul tău să vadă stricăciunea". (Dacă se spune că Dumnezeu nu l-a ‘lăsat’ pe Isus în iad, înseamnă că, cel puţin pentru un timp, Isus a fost în iad, sau Hades, nu-i aşa?) (*„Iad", BO, BS, Carol II; „Locuinţa Morţilor", BC; „infern", SS 1874; „Hades", NW.)
Se poate ieşi din iadul biblic?

Apoc. [Rev.] 20:13, 14, BO: „Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul* au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale. Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc". (Aşadar, morţii vor fi eliberaţi din iad. Să observăm, de asemenea, că iadul este diferit de „râul de foc", deoarece iadul va fi aruncat în râul de foc.) (*„Iadul", BO, BS, Carol II; „Locuinţa Morţilor", BC; „infernul", SS 1874; „Hadesul", NW.)
De ce există confuzie cu privire la ceea ce spune Biblia despre iad?

„Întrucât primii traducători ai Bibliei au redat în mod constant cuvântul ebraic Şeol şi termenii greceşti Hades şi Gheena prin iad, s-a creat multă confuzie şi neînţelegere. Simpla transliterare a acestor cuvinte, pe care unii traducători au preferat-o în ediţiile revizuite ale Bibliei, nu a fost suficientă pentru a clarifica această confuzie şi înţelegere greşită." — The Encyclopedia Americana (1942), vol. XIV, p. 81.

În loc să fie consecvenţi în redarea termenilor din limbile originale, traducătorii au permis ca părerile lor personale să le influenţeze munca. Exemple: 1) Sănta Scriptură 1874 traduce sheóhl prin „mormânt" şi „infern"; háides este tradus prin „iad", „infern" şi „mormânt"; termenul géenna este transliterat sub forma „gheena". 2) Biblia Cornilescu traduce sheóhl prin „Locuinţa morţilor" şi „Şeol", iar háides prin „Locuinţa Morţilor"; pentru géenna foloseşte şi ea transliterarea „gheena". 3) Biblia Galaction redă termenul sheóhl prin „Şeol", „împărăţia morţii", „mormânt", „iad", „locaşul morţii" şi „împărăţia morţilor", háides prin „iad", iar pentru géenna foloseşte transliterarea amintită mai sus. Astfel, sensul exact al acestor termeni din limbile originale a devenit neclar.

Opera lui Dante este o alegorie. Padurea, nivelurile, toate astea reprezinta ceva.

Nu vrea nimeni varianta a doua, a îndepărtării de Sursa Vieţii şi a Fericirii, dar în CREŞTINISM, SCRIPTURA este cea LĂSATĂ SĂ SE PRONUNŢE, nu iniţiativele uneia sau altuia dintre sectele secolului XIX (@ager este iehovist):

-Iuda 1, 6: Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri VEŞNICE, spre judecata zilei celei mari.
-Iuda 1, 7: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui VEŞNIC.
Iuda 1, 13: "Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în VEŞNICIE.
Marcu 3, 29: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda VEŞNICĂ.
-Matei 18, 8: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel VEŞNIC.
-Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel VEŞNIC, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."
Matei 25, 46: Şi vor merge aceştia la osândă VEŞNICĂ, iar drepţii la VIAŢĂ VEŞNICĂ.
-II Tes 1, 9 Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,
-Daniel 12, 2: Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la VIAŢĂ VEŞNICĂ, iar alţii spre ocară şi ruşine VEŞNICĂ.
Ioan 5, 29: „Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre ÎNVIEREA VIEŢII şi cei ce au făcut cele rele spre ÎNVIEREA osândirii."

În timpul vieţii, "moarte spirituală" înseamnă tendinţa spre compromitere, direcţia greşită, riscul pierderii mântuirii, "predicţia" pierderii mântuirii, cu şanse totuşi de îndreptare...

"Moarte spirituală" după momentul sfârşitului vieţii înseamnă compromitere definitivă, perderea mântuirii şi a şanselor de a mai contribui la mântuire, omul nemaifiind întreg, trup şi suflet. Perioada formării sau a edificării sale spre bine sau spre rău fiind finalizată!