Astazi am fost la bunica mea, pana aici totul este bine dar in jurul orei 15 bunica a suferit un atac cerebral chiar in fata mea(adica brusc partea stanga a corpulu i-a paralizat si chiar si gandirea a fost afectata iar ea nu mai putea sta nici pe scaun,nu mai putea vorbi nimic coerent) in timp ce vorbeam despre un motan.
Intrebarea mea este:Ce a avut dumnezeu cu ea? Aveti idee cum este sa va vedeti o persoana draga patin asa ceva? Dar aveti idee cum este sa ai jumatate de corp paralizat si sa stai mereu cu gandul ca mai poti face un nou atac cerebral si sa mori sau sa ramai paralizat total?
Ce a avut dumnezeu cu ea?
Asa isi iubeste el creatiile?
El ne chinuie si in viata dar ne chinuie si dupa ce ne ducem in iad?
Intamplarea este reala, chiar astazi s-a intamplat.

Bucura-te ca nu s-a intamplat mai rau, si ca inca mai poti petrece timp cu ea.Lasa varsarea de nervi, oricum nu e de nici un folos.

Imi pare rau pentru tine, din pacate se mai se intampla si de astea, acum daca vina pe dumnezeu nu rezolvi nimic din contra acumulezi energie negativa, fi fericit ca e in viata

Dumnezeu nu există. Dumnezeu este doar o concepție a omului. Fiecare ființă se naște și la un moment dat moare. Părerea mea este să moară decât să trăiască așa chinuită. Și bunica mea a murit în 2006 tot în urma unui atac cerebral, după care a murit în aceeași zi. Eu zic să fii tare, nu mai pune întrebări legate de Dumnezeu, el nu există și toți credincioșii or să iți răspundă în hai sictir.

Chiar nici un credincios nu se ofera sa imi dea si mie niste explicatii la intrebarile de mai sus?

Si ce ma bunicata voiai sa traiasca,sa te ingroape si pe tine? mie mi-au murit deja binicii si strabunicii, urmeaza parintii, si apoi eu, copii mei, copii copiilor lor.au nu stiai ca asta e regula? sau crezi ca batranetea nu are rost? ar trebui sa murim toti de tineri? dar tu il iubesti pe el? ca nu esti decat un partz intre mortii dinaintea ta, si cei de dupa tine.ce stii tu despre dragostea divina? hop si nea ion, ca si el e om.i-a paralizat bunica si da vina pe Doamne-Doamne.tot el e vinovat si ca te-ai nascut, si ai ce sa bagi sub nas zilnic.roaga-te pentru sanatate si mergi inainte cu capul sus, fiindca bunica ta nu l-ar acuza pe Dumnezeu fiindca a paralizat, asa cum nici un batran nu-l acuza pentru orice probleme ar avea.cand vei fi in fata lui, o poti face personal.

Vad ca esti frate cu raymusic. apoi ma dragos frate intru Hristos,{daca tu nu ne vrei,noi te vrem in rai, ori cu voia ori fara voia ta}nu stiu cum sa te fac sa intalegi ca cineva pe care-l crezi tu rau, este bun.cea mai crunta pedepsire pentru inamicul tau, este de ai arata, ca tu esti bun si dansu-i rau.vad ca ai inceput, dar de inceput a inceput de mult de cand taticul vostru a spus primilor oameni, ca Dumnezeu e rau si el e bun si binevoitor.stim ce a urmat.asa ca moartea bunicii tale si a intregii omeniri este efectul minciunii lui, si neascultarea sfatului lui Dumnezeu care a spus; sa nu mancati din pomul acela, caci negresit veti muri.si s-a intamplat.fiecare are lupta lui.succes in lupta ta, dar stii deznodamantul caci a fost spus, profetit, si tu vezi ca se intampla egzact.Domnul sa va certe si sa va aduca la cunostinta cea adevarata, si nu la ratacirea de gasca, pe care gasca o cunosti doar virtual.biserica noastra e rala puiule si primeste toti ratacitii. dupa nume, nu dupa apucaturi paganesti.

Parca nu credeai

Tot ce se intampla si bun si rau se considera "asa a vrut dumnezeu", nu exista asa ceva, fiecare organism trece mai usor sau mai greu peste anumite "probleme". In cazul bunicii probabil varsta inaintata "a avut un cuvant de spus" + alti factori de la mancare pana la perioada de odihna

Inceraca sa vobesti cu un preot sa te apropii de Dumnezeu, poate bunica ta va pleca dar daca vei simti dragostea Lui vei trece mai linistit peste acest moment.Tio spun din propria experienta.
Dumnezeu nu are nimic cu ea, nu stiu in ce relatie era ea cu El, daca era credincioasa. Orcum sfatul meu e sa te rogi sa-ti ceri iertare ca nu ai crezut pana acum si sa te gandesti ca oamenii dragi ne parasesc, important e sa plece din acesta lume cu sufletu impacat

Pretene tu vrei dovezi ddragoste din partea cuiva care tu ii intorci spatele si Il renegi cu atata vehementa.T u nu realizezi ca il provoci pe Dumnezeu si nu poti castiga. Sper din tot sufletu sa fie bine

Dumnezeu ne incearca prin nenorociri, dar se poate sa fie si din cauza parintilor si din cauza ta, poate si din cauza actiunilor tale. Totul are o urmare, pacatul are o urmare. Tu nu crezi in Dumnezeu si mai ales il vorbesti de rau, dar sa nu crezi ca nu vor fi urmari. Dumnezeu prin boli sau prin orice altceva, ne atentioneaza.

Dumnezeu da o boala din 2 motive normal:
1 Pentru ca omul sa se intoarca de la pacatele lui, sa se caiasca si sa se pocaiasca de pacatele lui ca sa-l mantuiasca si sa-l bucure pe vecie.
2. Al doilea motiv ar fi ca Dumnezeu ii vrea pe oamenii buni la El fie ei batrani sau tineri.
Deci daca bunica ta a fost o persona buna si credincioasa in viata s-a sigur Dumnezeu o vrea la El.
Daca nu a fost asa de buna este pentru ca sa se pocaiasca de pacate si sa o mantuiasca prin suferinta. Pentru ca mantuirea inseamna jertfa. Daca cumva am gresit te rog sa-mi spui si sa ma ierti.Te-as sfatui sa mergi pe la manastiri sa vorbesti cu calugari despre existenta Lui Dumnezeu.Crede si roaga-te nu te osandi vesnic.

Buna :). Bunica mea a paralizat(tot pe partea stanga) cand eu aveam o luna. A murit cand eu aveam 14 ani. Si cat timp am prins-o in viata, tot timpul, ba a zacut in pat, ba se taraia, ba. deci nu si-a revenit niciodata din paralizie. Si, acum daca stau si ma gandesc, n-am perceput-o niciodata ca pe o pedeapsa a lui Dumnezeu. Dar asta e o perceptie, sau mai bine zis, lipsa de perceptie pur personala. Suferinta are un singur scop. Sa ne curete de lucrurile impure. Sa iti explic cum. Undeva in Biblie scrie asa : "1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
2. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă." E in Evanghelia Sfantului Ioan, capitolul 15, sa nu zici ca am inventat-o eu. Acuma..eu am mai vazut treaba asta cu via, pe bune. Chiar asa e, ce-i uscat se taie si se pune in foc, iar lastarii buni se curata, ca sa fie mai roditori. Deci, e pe bune. Si, ca sa iti dau un exemplu elocvent despre rostul, sensul suferintei, iti trimit un articol. dau copy paste aici, dar iti voi laksa si linkul:
Ucenicii marelui duhovnic al Greciei contemporane, care a fost Părintele Porfirie, mărturisesc faptul că duhovnicescul avvă se ruga adesea cu rugăciunea: "Doamne, dă-mi cancer! Doamne, dă-mi cancer!" Şocaţi, l-au întrebat cum de cere acest lucru de la Dumnezeu, când ei caută să fugă şi să nu audă de această boală. Iar Părintele Porfirie le-a explicat că, în suferinţa oncologică şi mai ales în fazele ei terminale, atunci când ştiinţa medicală îşi demonstrează neputinţele ei, când nici unul dintre oameni şi nimic din ceea ce înseamnă leac omenesc nu îi mai poate schimba deznodământul vieţii, cel suferind se află într-un dialog tainic cu Dumnezeu. În acest dialog al suferinţei, al lacrimilor şi durerii, până la urmă nu mai rămân decât el singur şi Bunul Dumnezeu. Dacă îşi conştientizează starea sa trecută şi cere iertare de la El, are şansa să îşi răscumpere o viaţă petrecută, poate, în păcate şi să îşi mântuiască sufletul. Dacă, dimpotrivă, refuză până în ultima clipă această prezenţă divină şi se împotriveşte ei, îşi iroseşte singur şi cea din urmă şansă a fericirii sale veşnice. Prin urmare, suferinţa şi boala reprezintă o formă de descoperire mai dureroasă şi uneori chiar ultimă a lui Dumnezeu, un dialog cu tot mai puţine cuvinte şi tot mai multe lacrimi, pentru că puterile trupeşti îl părăsesc pe om, încetul cu încetul, lăsând loc lucrării înalte a sufletului; o ultimă încercare şi cale a Părintelui Ceresc de a-i oferi omului fericirea veşnică.
Linkul este http://www.ziarullumina.ro/articole; 1988; 1; 67599; 0; Suferinta---dialog-al-lacrimilor.html.
Dar, ca sa vezi, parintele asta, Porfirie, ce zice chiar el, intra aici: http://www.apaceavie.ro/......kalivitul/

Fii tare!