Trebuie sa intelegem bine definitiile. Nu zic ca nu o sti, dar o spun pentru publicul larg.
Teism-ul resprezinta credinta in divinitate, in Dumnezeu.
Ateismul reprezinta lipsa acestei credinte.
Ateismul are si el logica lui, bazata pe lucruri palpabile, vazute cu ochii fizici, demosntrabile.
Pe cand teism-ul se bazeaza pe credinta in Dumnezeu, pe acea "incredere neclintita in lucrurile care nu se vad"(Evrei.11).
In mod normal, toti oamenii se nasc atei -pentru ca natura noastra pamanteasca este in opozitie -in lupta- impotriva lui Dumnezeu. Este normal acest lucru, pentru ca pacatul a cuprins tot pamantul si inca mai exista; "dar de la inceput n-a fost asa".
Dumnezeu nu uraste omul niciodata, ci doar pacatul. Oamenii trebuiesc incurajati ca sa-L "vada" pe Dumnezeu prin lucrurile descoperite, create de El.
Decat sa sustin povesti de adormit copiii si care aduc a scenariu de filme fantasy, sau sa cred in existenta unor spiridusi, zane si fantome ca asa mi-a spus nea' Gigel de la colt si tanti Maria...mai bine nu sustin nimic si da, sunt real, poti sa ma vezi, sa ma atingi ..bine asta nu se aplica si aici
Ateul nu sustine nimic in legatura cu religia, dar se bazeaza exclusiv pe lucruri care pot fi stiute, In timp ce o persoana religioasa mai adauga si chestii in care crede fara fovezi, si sunt liberi sa faca asta. Problema e atunci cand o parte din ei neaga observatiile drspre realitate inlocuind-o cu povestea lor fara dovezi.
Da, ateul nu sustine nimic in legatura cu religia, sustine fenomene naturale ce se pot dovedii stiintific. Iar credinciosii se bazeaza pe o carte al carei continut nu poate fi dovedit in totalitate (IN TOTALITATE! se prea poate ca acele persoane sa fi existat, acele locuri sa fi existat etc). De asemenea, normal ca sunt lucruri pe care nu le stim, creearea lumii si toate aceste evenimente care au fost numite "miracole" sunt doar fenomene pe care nu le putem explica cu tehnologia pe care o avem in momentul actual, poate este ceva cu totul nou si este peste intelegerea omeneasca. Asa cum s-a crezutin trecut ca nu o sa putem zbura, spre exemplu, era peste intelegerea oamenilor de atunci ce nu stiau de principii ale fizici, aerodinamica si care aveau o tehnologie subdezvoltata. Totul poate avea un raspuns mai bun dar credinciosii in loc sa caute mai multe dovezi se rezuma la una singura "este scris in biblie" si eu pot sa scriu o carte in care sa zic ca Dumnezeu nu exista si sa aiba aceeasi valoare de adevar.
Iar cei credinciosi repeta ceea ce a fost scris in Biblie de catre alte persoane, deci "daca spune totuși ceva doar repeta ce au spus altii. Credinciosul poate avea astfel personalitate sau poate fi văzut astfel ca o persoana reala sau adevărata daca credinciosul nu susține nimic? In acest fel credinciosul e ceva sau cineva? Pe credincios ce-l susține fara ca el sa știe?
Asta ma enerveaza, ca multi repeta ce-au spus altii fara sa se documenteze daca acel ceva este advarat.
Intr-un fel ateii si crestinii sunt la fel. Sunt amandoi niste grupuri de oameni care cred in ceva si vor sa dovedeasca "adevarul" lor "absolut" cu orice pret, uitand ca de fapt exista si altceva decat egoul lor infumurat. Si uitand ca exista si altceva in afara de crezurile lor, care raman, numai crezuri, si inchizand ochii la posibilitatile lumii. Multi zic ca, pai, iti trebuie ceva baza pe care sa construiesti, si ca aceasta ar fi crezul tau. Pana la urma acesta sta la baza comportamentului nostru. Dar de ce sa nu fim deschisi la raspunsurile ce le primim la intrebarile noastre? Nu are sens, in opinia mea, sa avem un crez fix. Cum ne dezvoltam altfel, fara sa fim dispusi sa invatam de la alti oameni si culturi? E total ok sa ai la baza ceva in care crezi, dar nu o sa inteleg niciodata cearta dintre atei si crestini. De parca ar fi numai optiunile A si B, nu vedem ca e A-Z, "and beyond". Noi oamenii nu mai putem sa ne imaginam in locul celuilalt, suntem prea ocupati sa ne aparam ideile si opiniile. Si ne intrebam de ce ne simtim izolati si singuri.