Ati fost vreodata interesati de tot ce inseamna religie,de Dumnezeu, de spiritualitate? Cum ati sfarsit? Devenind ateu sau ramanand crestin sau credincios? Sincer.
Am fost interesat cand eram in clasele primare, si chiar am fost foarte credincios pentru cativa ani. Problema e ca atunci nu prea stiam pe ce lume traiesc, si cum am mai crescut am inceput sa descopar diverse lucruri, citind carti despre stiinta sau vizionand documentare la tv. Iar cand incercam sa imi impac credintele religioase cu aceste informatii noi, pur si simplu nu puteam, pentru ca n-aveau nimic in comun. De exemplu, nu poti crede si-n Adam si Eva, si-n evolutionism in acelasi timp, pentru ca n-ai cum. Si atunci am aflat ca in viata e preferabil sa crezi doar in ce-ti arata dovezile, si ca restul povestilor nesustinute de dovezi, ba chiar contrazise de acestea, nu au cum sa fie adevarate. Apoi mai tarziu am aflat despre toate povestile oribile din biblie, si punctul de vedere mi-a fost intarit si mai mult. Pana atunci nu mi se prezentasera la scoala sau la biserica decat partea pozitiva, sau aparent pozitiva, a bibliei. Cand am vazut cum crestinii cauta tot felul de scuze penibile pentru partile mai putin bune ale blibliei, am fost si mai convins ca am facut alegerea potrivita. Iar in fiecare zi, cu fiecare lucru nou pe care il invat, acea pozitie e si mai intarita. Si asta tine de vreo 15 ani.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Un om inteligent isi pune intrebari continuu. Aroganta te face sa divii ateu (adica sa crezi ca le stii pe toate).
Răspunde
Cu cat studiezi mai mult Biblia si o intelegi, cu atat devii mai apropiat de Dumnezeu si cunosti scopurile sale.
Am fost si inca sunt.
Tot ceea ce am vazut/am auzit m-a facut sa cred si mai tare in Dumnezeu.
De la 8 ani m-au dus parintii la sf biserica, acum am 3 copii pe care ii duc eu si ma duc din convingere nu din constrangere
Am fost interesata inca din copilarie de tot ce tine de religie (si nu ma refer numai la crestinism). Cum parintii mei n-aveau preocupari religioase (au descoperit biserica abia cand au imbatranit si-au inceput necazurile), am citit eu singura tot felul de carti. Cred ca cel mai mult ma apropii de agnosticism. Tin la traditie, dar imi place sa gandesc liber. Pentru a avea o gandire complet obiectiva, nu poti fi decat agnostic. Restul e poveste... interpretare subiectiva a realitatii, capcana in care cad atat oamenii religiosi, cat si multi atei. Fiecare vede la un moment dat, ceea ce vrea sa vada, lasandu-se orbit de propriile sentimente religioase, respectiv antireligioase.
Din punctul meu de vedere, Dumnezeu nu poate fi inchis in dogme. Nu cred ca e un spiridus, cum spun unii atei de pe-aici, ci ceva ce face parte din noi, principiul armoniei si al creatiei. Atunci cand suntem in armonie cu noi insine ne apropiem cel mai mult de ideea de Dumnezeu. Problema e ca cei mai multi oameni sunt dominati de sentimente negative care-i rup de ei insisi. Si de-asta nu mai reusesc sa patrunda intelesul acestei idei.
Pai majoritatea ateilor au fost crestini virusati la inceput si apoi s-au devirusat.
Sa iti spun povestea mea:
Prima amprenta care ma marcat a fost in jurul varstei de 5 ani, imi amintesc clar momentul imi aduc de aminte ca erau ceva napolitane cu surprize erau destul de scumpe la vremea aceea premiul cel mare era o chitara sansa sa o castigi era cam de 1 la 100 deci destul de greu am mai luat dar nu am castigat nimic dar atat de mult mi-o doream incat intr-o zi am incercat ceva deosebit, cerandu-i mamei bani pentru napolitana aceea de acasa si pana la magazin mi-am zis in gand Doamne da sa castig chitara si pana la magazin tot asta am repetat ajungand la magazin am luat napolitana si spre uimirea mea am castigat chitara aceea.
Crescand mergeam la biserica ortodoxa cu parinti. Pe la vreo 16 ani stiu ca a fost o perioada in care nu mai credeam in nimic decat in ceea ce vad ce simt asta a durat vreo cateva luni, caci in interiorul meu stiam cu adevarat ca cineva ce ma creat exista oricum sa-r numi dar exista.
Dupa acea perioada am inceput sa cercetez, sa caut sa aflu raspunsuri.
Am inceput cu biserica ortodoxa caci ortodox eram, am inceput sa citesc anumite pasaje din biblie si erau in cotradictie cu ceea ce vedeam in biserica ex icoanele(sa nu-ti faci chip cioplit sau crede si nu cerceta).
Am cautat rasp la preoti se incurcau in declaratii simteam ca ceva nu e in regula cu religia asta asa ca am continuat sa merg si la alte biserici penticostale, baptiste.
Simteam ca tot lipsesc multe care imi era imposibil sa cred ca e asa cu frica de Dumnezeu mai ales, adica stai asa daca el te-a creat cu dragoste ca un parinte iubitor de ce sa iti fie frica asta nu vedeam deloc in regula.
Frica la baza ei e un cuvant negativ si nu pozitiv. Asa am continuat cautarile si am inceput sa devin non religios mai exact spiritual. am gasit multe lucruri interesante din budism, hindusism, crestinism.
Spiritualitatea pe care o practic eu pune accent pe ceea ce simt cand citesc o informatie si pe urma aplic acea informatie invatata, si rezultatele se vad zi de zi in viata mea total schimbata de 2 ani de spiritualitate. Motto-ul meu este simplu: Nu face cu nimeni ce nu ti-ai face tie, ofera cu dragoste sau nu oferi deloc. Ce semeni aia culegi.
Fericirea ti-o creezi in interior prin multumirea situatiei in care esti, daca esti te face sa fi fericit daca ai un anumit lucru sau o anumita situatie cand situatia sau lucrul va disparea la fel va disparea si starea ta de euforie pe care o numim fericite.
Asa am deveni eu o fiinta spirituala cu o stare care pana acum nu am mai intalnit-o.
O zi minunata
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
