Ema, nu te supara ca te intreb si daca ati dori sa va casatoriti, cum ati proceda?
Draga mea daca esti cu adevarat credincios, nu renunti pentru tot aurul din lume.Scrie cine ne va putea desparti de Dumnezeu? Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Daca iubesti pe cineva mai mult decat pe Dumnezeu, nu esti vrednic de El.De exemplu,fiica mea are un coleg student cu un an mai mare decat ea.El ii facea curte, si a observat ca ea este diferita de celelalte fete.A apreciat comportamentul ei atat de mult, incat a inceput sa mearga impreuna cu ea la Biserica.Si s-a hotarat si el sa devina crestin. Puterea exemplului.A stiut de la inceput ca aceasta era o conditie, sa fie si el crestin.
Ema, mi se pare incredibil ca se poate conditiona iubirea unui om in felul asta. Ai sa vezi si imi pare rau sa spun asta, ca daca Doamne Fereste, vor avea o discutie mai aprinsa, asta va fi primul lucru pe care i-l va reprosa fiicei tale ( "Eu am devenit crestin pentru tine, si tu..." ), pentru ca el de fapt, ca majoritatea barbatilor, incearca sa ii intre in voie fiicei tale. Adica daca este un om extraordinar, dar musulman, il punem pe coji de nuca, in loc sa ii respectam credinta? Dumnezeu e in fiecare om, sa iubesti un om inseamna sa iubesti Dumnezeul din el, iar renuntarea la credinta si renuntarea la religie sunt doua lucruri distincte. Si sa stii ca atasamentul spiritual este mult mai periculos decat cel material.
Ar fi bine sa ceri parerea preotului tau, si vei vedea ca am perfecta dreptate.Fiecare face ce vrea, dar nu uita ca fiecare va suporta consecintele alegerilor.
Ema, fiecare om are ceva sfant in el, indiferent daca e musulman, crestin sau catolic.
Dar Cuvantul lui Dumnezeu zice sa nu va injugati la un jug nepotrivit.
Jugul pe care il mentionezi se refera la atasamente si la toate lucrurile materiale sau spirituale de care sufletul se "lipeste", pentru ca nimic in afara de iubirea de Dumnezeu, nu este etern.
Ati renunta la religia voastra, daca baiatul/fata pe care il/o iubiti v-ar cere asta? El/ea fiind de alta religie.==depinde.
În general dacă ai convingeri religioase forte ferme, nu le schimbi după cum bate vântul.
Religia fiind total neimportanta pentru mine, nu cred ca as renunta la ceva. DAR n-as fi de acord sa ma "convertesc" la religia ei. Asa cum nu cred in religia "mea", nu cred nici in a ei.
Nu.
Persoana aceea ar trebui sa ma accepte asa cum sunt. Nu renunt la principiile mele despre religie, doar daca ar dovezi solide.
Religia as schimba-o.Ma doare in cot de cum se cheama biserica si ce cred ei cat timp sunt oameni de treaba.
La principii insa, la credinta mea nu as renunta.Si daca mi-ar cere asta...probabil am fost drogata pe tot parcursul relatiei, altfel nu inteleg cum s-ar fi ajuns pana acolo.
Credinta este in sufletul fiecaruia, religia este o forma de exprimare a acesteia, legile morale ce trebuie respectate sunt aceleasi in crestinism, catolicism, budism si religia musulamna. Daca le respecti si iti conduci viata dupa ele, nici nu mai conteaza ce religie ai.
Nu ar trebui sa imi ceara, daca ne-am iubi foarte mult si ne-am casatori, m-as converti la religia lui...catolica, in cazul de fata.
In mod normal nimeni nu ar trebui sa poata sa iti schimbe convingeriile.
CHIAR DACA acestea sunt incredibil de ILOGICE.(ca sa nu ma exprim altfel)
Nu mas cupla cu cineva din alta religie, cu toate ca nu se stie de unde loveste dragostea
anonim_4396 întreabă: