Nu exista fantome.Omul e sufletul iar cand moare merge in pamant, nu in alt loc.Eclesiastul9:5,6,10,Ezechiel18:4
@danay prezintă lucrurile din punctul de vedere al unei anumite secte, dar mesajul Ecclesiastului (din Vechiul Testament) este cu totul altul!
În primul rând, Ecclesiast 9, 5 este tradus în mod greşit de biblia denaturată a "martorilor"! Traducerea corectă este "Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat."
Ecclesiastul 9, 5 prezintă UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE VEDERE DIFERITE: cel PROFAN materialist ŞI CEL SACRU, spiritual! Acest contrast este prezentat sub forma unei dezbateri ce are loc în mintea autorului.
Este clar că acest pasaj, Ecc 9, 5 EXPRIMĂ O CONCEPŢIE STRĂINĂ DE DUMNEZEU!
În Eclesiastul 9, 2 se spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată exemplu de altă idee a Eclesiastului, CONTRADICTORIE CU RESTUL SCRIPTURII!
Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Acolo este prezentat doar un punct de vedere uman!
Dar ce putem spune despre capitolele anterioare? Primele zece versete din capitolul 9 redau perspectiva profană asupra vieţii. Nu doar că morţii nu ştiu nimic (v. 5), ci şi faptul că "niciodată (se referă la toţi) nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare". Cine poate crede că morţii au dispărut TOŢI PENTRU TOTDEAUNA?
În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă: "Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale...",
"ŞI CA PULBEREA SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎN PĂMÂNT cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat." (Eclesiastul 12, 7).
Versetul Iezechiel 18, 4 nu se referă la vreo moarte a sufletului!
Să ne uităm la CONTEXT. Despre ce vorbeşte autorul aici? Israeliţii murmurau împotriva lui Dumnezeu, citând un verset care zicea: "Părinţii au mâncat struguri acri şi copiilor li s-au strepezit dinţii" (vers. 2) - ei se plângeau de faptul că pedeapsa pentru ceea ce a făcut tatăl, cade asupra urmaşilor săi!
Iar versetul 4 vine ca un răspunsul al lui Dumnezeu la această problemă de mai sus: "Cel ce a păcătuit, acela va muri". (în sensul că va fi ÎNVINOVĂŢIT, PEDEPSIT sau se va COMPROMITE din cauza păcatelor sale, nu pentru "ale altora").
În text nu se vorbeşte despre condiţia, starea în care se va afla omul mort ci numai despre cauza căderii sau compromiterii sale.
(Ecclesiastul 9, 10)
"Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune." (Ecc. 9, 10)
Evident, în lumea "dincolo", sufletul nu mai duce aceeaşi existenţă, nu mai poate lucra pentru mântuirea sa ("nu se află nici faptă"), nici nu mai poate contrubui la formarea sa spirituală ("nu se află nici înţelepciune"). Textul nu spune că nu mai există viaţă conştientă, existenţă!
Dimpotrivă, Scriptura subliniază de multe ori VIAȚA CONȘTIENTĂ și EXISTENȚA sufletelor în lumea "dincolo".
ECCLESIASTUL 3,19 PREZINTĂ UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE VEDERE DIFERITE: cel PROFAN materialist ŞI CEL SACRU, spiritual. Acest contrast este prezentat sub forma unei dezbateri ce are loc în mintea autorului.
ESTE CLAR CĂ ACEST PASAJ, ECCLESIAST 3, 19 EXPRIMĂ O CONCEPŢIE STRĂINĂ DE DUMNEZEU!
În Eclesiastul 9, 2 se spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată EXEMPLU DE ALTĂ IDEE a Eclesiastului, CONTRADICTORIE cu restul Scripturii. Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Dar acolo este prezentat doar un PUNCT DE VEDERE UMAN!
Spre exemplu, primele zece versete din capitolul 9 redau PERSPECTIVA PROFANĂ, UMANĂ, coruptă asupra vieţii. Se spune astfel că morţii "niciodată (se referă la toţi) nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare". Cine poate crede că TOŢI morţii au dispărut PENTRU TOTDEAUNA?
În finalul cărţii, este contrazisă şi depăşită CONCEPŢIA GREŞIT-UMANĂ de la începutul Ecclesiastului (inclusiv Eccles. 3, 19 amintit în mod greşit de @danay)!
În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă: "Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale..." (Eclesiastul 12, 1-13).
"ŞI CA PULBEREA SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎN PĂMÂNT cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat." - Ecclesiast 12, 7