Sunt cateva directii in care discutia o poate lua, din care m-as opri la doua, dar nu cred ca sunt multi utilizatori ai acestui site care au maturitatea pentru a le purta / urmari fara derapaje regretabile. Ambele se leaga nu de om, ci de Dumnezeu si de atributele lui. Sociologia, asa cum o stim noi, nu suporta aceleasi previziuni limitate in lumina unor astfel de constante.
O prima directie ar porni de la atotputernicia divina. Da, daca acceptam ca aceasta este o realitate, discutia va fi una destul de scurta. Gradina putea fi largita, etc. Habotnicul de mine nu se poate abtine de la o credinta pana la absurd, lol.
O a doua directie ar genera discutii mai aprinse, puseuri emotionale ori reactii vehemente, chiar si printre userii seriosi, capabili de polemica civilizata. Ea are in vedere omniscienta lui Dumnezeu. Te las pe tine sa o imaginezi, stiu ca prinzi ideile din mers.
Desigur ca sunt multe directiile pe care putem specula, dar nu vad beneficiul unui astfel de demers, ca sa fiu onest.
Noi nu putem spune nici cum va evolua comunitatea noastra (reala) in viitorul apropiat, nici cum se va termina criza din Crimeea, nu stim nici ce va fi maine, dupa ultimatumul care s-a dat alora, daramite sa explicam evolutia unei societati care ar fi plecat, in urma cu niste mii de ani, de la doi oameni instalati intr-o gradina. Insa, daca e vorba sa speculam, inmultirea trebuia sa se opreasca cumva dupa ce pamantul ar fi fost plin, altfel nu vad. In rest, nu ar fi fost problema; ar fi colaborat, nu s-ar fi certat si ar fi putut realiza lucruri mari. Ca ar fi migrat in grupuri mici sau mari, incet sau repede, asta chiar ca e ceva minor.
Sunt curioasa ce si cum cu bacteriile, ca religiosii sunt de acord ca microevolutia exista, fara bacterii noi nu am putea trai, deci si ele exista; bacterii + microevolutie = boli. E cam mult de zis, nimeni n-ar manca pe nimeni, ideal ar fi ca nici plantele sa fie hrana, asta ar fi un fel de jungla, nimeni nu ar concura cu nimeni, stagnare, nici de muncit nu am avea ca hrana o sa ne fie la dispozitie, plictiseala totala, a, reproducerea e pacat, pacatel mai exact, daca oamenii n-ar fi ispititi de diavol sa isi satisfaca placerile trupesti, nu ar mai exista oameni noi, chiar daca dumnezeu a zis "cresteti si va inmultiti". Am fi goi, la propriu si la figurat, de fapt, cred ca ar fi e corect, ca doar Adam si Eva ar exista. Hai sa dam vina pe femei ca traim noi si putem avea 4 sotii.
Am zis de cei care mananca pentru a trai, dar in paradis nu ar exista foame, oamenii nu ar evolua, pentru ca eu cred ca nevoile n-au adus in punctul in care suntem, fara nevoi, am fi pietre, ca si plantele au evoluat din nevoie.
Asa ma enerveaza crestinii astia ca nu raspund la intrebari interesante, dar la alea "e ateii porci?", da.
Ei, lasă paradisurile.
Mă miră doar că nu iei în calcul faptul că există(/pot exista) şi alte nevoi (nu doar cele fiziologice primare)...în speţă cele intelectuale, psihice...
La câte informaţii există pe care mi-ar plăcea să le descopăr, nu mi-ar ajunge nici o mie de vieţi.
Deseori uit să mănânc. Este un proces care poate fi şi foarte plăcut, irefutabil, dar personal, mai mult mă încurcă.
Despre paradis e vorba, iar acolo nu ar exista, de asta am zis ca am fi goi, la propriu si la figurat. Tot ce ai nevoie sa stii e ca exista dumnezeu, n-o sa inventezi sau descoperi nici roata, ca n-ai avea nevoie, de arme nici atat, de construirea unui adapost nu mai vorbesc, in felul asta, creierul nu s-ar dezvolta vreodata, nu cred ca ai incepe sa iti pui intrebari existentiale avand un creier de gaina.
Ioi, ce grozav ar fi să nu avem nevoie de mâncare şi de somn. Ne-am mai mult decât dubla viaţa...şi toţi am fi nişte genii spre bătrâneţe.
Scuze, sunt cam pe lângă subiect. M-am luat cu ale mele.
Cât despre imaginarul paradis, e un fel de comă cu o doză zdravănă de morfină. Nu gândeşti, nu ai nevoi, nu simţi... eşti o legumă, dar eşti al naibii de fericit, aşa, din nimic. Şi decât o veşnicie de legumă drogată, mai bine deloc. Mă rog, după părerea mea.
Pai de asta cred ca e nu e posibil sa existe, poate am eu mintea ingusta, doar sunt atee, inca n-am vazut raspunsurile crestinilor ceva mai invatati. Nu vreau sa fiu cicalitoare, dar daca dam filmul inapoi, se ajunge la sex, nu? ca de aici incepe omenirea sa existe, dar e pacat, desi, repet, dumnezeu le-a zis sa se inmulteasca inainte ca pacatul sa existe (ma rog, exista de cand s-a mandrit ingerasul, dar trecem peste), deci nu puteau pacatui inaintea pacatului, asta inseamna fie alta metoda, care probabil ar fi dus la o crestere a populatie intr-un mod alert, fie stagnare, si nu putem vorbi de o societate. Ma roade curiozitatea.
M-am mai gandit la ceva, relatiile n-ar fi fost cladite pe sentimente, de fapt cred ca sentimentul de iubire n-ar fi existat , asa ca avem de a face cu niste papusi, sau oameni cu sentimente, printre care si ura, iar cum ura nu poate exista, ramane prima varianta, what a wonderful, wonderful world.
Nu poti să cobori cele ale lui Dumnezeu la nivelul ratiunii umane! Mintea omului este limitată si îngusta si nu va putea descifra niciodată tainele lui Dumnezeu. Ceea ce nouă oamenilor ni se pare absurd sau imposibil (conform judecăţii noastre), să ştii că pentru Dumnezeu nu este.
Daca e sa vorbim de Rai, acolo nu vor locui trupurile ci sufletele oamenilor, iar sufletele nu vor avea nevoie de mîncare, cel putin de mincarea aceasta pe care o consumam noi acum. Nu vor avea nevoie nici de apa, nici de sex (în caz că iţi faceai o grijă), nici de altceva de care noi oamenii (trupuri cu suflet) avem nevoie pentru a supravietui, in parcursul aceasta trecator de pe pamint.
"Daca e sa vorbim de Rai, acolo nu vor...bla, bla."
Ai fost în rai şi te-ai întors? : ))
Te tot contrazici singur.
"Nu poti să cobori cele ale lui Dumnezeu la nivelul ratiunii umane!"
Pot, Jardeline, pot.
Cele "ale lui Dumnezeu" sunt născocite de minţi umane (cam primitive, ce-i drept). Iar pe "misterioase sunt căile Domnului" au băgat-o ca să-şi mai scuze din aberaţii şi contradicţii. Te fac să crezi că tu eşti prost, nu ei spun prostii. Iar cei naivi (şi proşti) chiar pică în capcană.
Din partea mea, n-ai decât, Jardeline, dar
...lasă-măăă, lasă-măăă! : ))
S-ar fi inmultit doar prin cuvant nu fizic daca nu pacatuiau Adam si Eva
Deductie biblica sau exercitiu personal de imaginatie?
Cruntul adevar pentru toti
Eei, cruntul adevar e ca tu nu raspunzi pe subiect la intrebari. Mai incerci o data?
Intrebarea e buna insa problema e ca vom abuza de imaginatie, rau de tot.
Sunt doua variante, ori exista o evolutie in acel "habitat" insa ar fi absurd sa mori iar apoi sa mori din nou la infinit....hmm discutabil. Iar a doua variant ar fi stagnarea. La altceva nu ma pot gandi, mai stau putin sa vad ce imi coace imaginatia.
Cred ca putem doar specula pe tema aceasta. Imi cer scuze daca nu ajuta prea mult...
Sunt convins ca "speculatiile" tale vor fi apreciate, si nu doar de catre mine. Daca ai timp, mi-ar placea sa te gandesti putin cum ar fi functionat viata in Paradis. Informatiile sunt limitate, dar tocmai asta ar putea duce la viziuni variate.
Sunt cateva directii in care discutia o poate lua, din care m-as opri la doua, dar nu cred ca sunt multi utilizatori ai acestui site care au maturitatea pentru a le purta / urmari fara derapaje regretabile. Ambele se leaga nu de om, ci de Dumnezeu si de atributele lui. Sociologia, asa cum o stim noi, nu suporta aceleasi previziuni limitate in lumina unor astfel de constante.
O prima directie ar porni de la atotputernicia divina. Da, daca acceptam ca aceasta este o realitate, discutia va fi una destul de scurta. Gradina putea fi largita, etc. Habotnicul de mine nu se poate abtine de la o credinta pana la absurd, lol.
O a doua directie ar genera discutii mai aprinse, puseuri emotionale ori reactii vehemente, chiar si printre userii seriosi, capabili de polemica civilizata. Ea are in vedere omniscienta lui Dumnezeu. Te las pe tine sa o imaginezi, stiu ca prinzi ideile din mers.
Desigur ca sunt multe directiile pe care putem specula, dar nu vad beneficiul unui astfel de demers, ca sa fiu onest.
...in sensul ca informatia este limitata, chiar si pentru un exercitiu de imaginatie.
Informatiile sunt mult prea putine ca sa putem specula, dar, teoretic, populatia ar fi putut creste la valori foarte mari, deoarece nu exista moarte, erau resurse unlimited, si nu exista grija zilei de maine.
Nu stiu daca ar fi existat migratie, migratiile de obicei sunt cauzate de lips resurselor, iar acolo erau toate resursele necesare.
"migratiile de obicei sunt cauzate de lips resurselor, iar acolo erau toate resursele necesare."
Si de suprapopulare. O comunitate in crestere infinita, circumscrisa unui spatiu fix, e obligata la un moment dat sa recurga la migratie.
Migratie inseamna mutare in masa. In cazul asta ar fi vorba despre mutari mici si constante, pe distante realtiv mici.
Vorbeam de fenomenul general. Detaliile relative legate de locul unde pleaca si de organizarea celor pleaca (grupuri mari la un anumit timp sau grupuri mici in mod constant) nu sunt atat de importante. Adevarata problema ar fi ca surplusul demografic va fi nevoit sa paraseasca comunitatea de origine, in cazul de fata, Paradisul.
Migratia nu ar exista, cel putin nu cum este definita in DEX: http://dexonline.ro/definitie/migrație
Grupuri mici care pleaca din cand in cand nu sunt migratie.
Ei nu ar parasi niciodata Paradisul, pentru ca in biblie nu sunt specificate limitele paradisului, deci ne putem asuma ca sunt si ele infinite. Sau daca nu infinite, atunci macar cat toata planeta. Daca toata planeta s-ar fi umplut, existau probabil doau posibilitati: 1. Sa nu se mai nasca oameni noi. 2. Sa apara alte planete similare.
Nu ma raportam la DEX, ci la dictionarele de sociologie. Conform Gilles Ferreol, Dictionar de sociologie, Iasi 1998, p.115, migrarea este o "deplasare a populatiilor dintr-o tara in alta sau dintr-o regiune in alta. Mai multe cazuri: schimbari de rezidenta definitive, deplasari sezoniere sau zilnice (migratii alternante intre locul de munca si locul de rezidenta)". Dar cum ziceam, detaliile astea nu conteaza.
"pentru ca in biblie nu sunt specificate limitele paradisului, deci ne putem asuma ca sunt si ele infinite"
Paradisul biblic este o gradina, asezata (stim asta pe baza coordonatelor hidrografice) in Mesopotamia, cu limite deductibile - Adam si Eva, odata iesiti, nu mai au acces inauntru. Nu este in niciun caz planetar.
Paradisul era acolo, dar nu se specifica ca se si termina acolo. Paradisul s-a pierdut (confirm bibliei) dupa ce oamenii au mancat din fructul interzis. Pana atunci era totul un paradis.
"Pana atunci era totul un paradis."
E o concluzie care nu reiese din Biblie, dimpotriva. Viata vesnica, privilegiul major al primului om, este simbolic "sadita" doar in aceasta gradina.
Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
9. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
Geneza 1:28 Dumnezeu i -a binecuvîntat, şi Dumnezeu le -a zis:,, Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi -l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.``
Mie mis e pare ca reiese de aici ca tot pamantul era un paradis, Gradina Edenului era doar asa, un starting point.
Depinde de modul de-a gandi, de caractere. Daca Paradisul era populat de specimene ca si noi, caractere diverse, diferente si limite in gandire, clar ca si acolo ar fi aparut concurenta, iar de la concurenta apare si negativul. Nu pot sa concep cu ce ar fi putut oamenii sa fie dotati, sau cum ar fi putut oameni sa fie creati, ce optiuni si ce resurse ar fi avut ca ei sa fie mereu multumiti. Cred ca ei ar fi trebuit sa fie foarte limitati, atat in gandire, caracter cat si in optiuni pentru a putea fi mereu multumiti.
Biblia ofera prea putin ca sa putem schita vag. Nu stim cum era omul,scrie ca omul nu cunoastea binele si raul,si totusi gandea. Iti dai seama ca daca omul era nemuritor,el in scurt timp ocupa tot globul. Si atunci ce sa intampla cu sufletul? De ce il mai aveam?
Parerea mea e ca omul a fost creeat muritor,insa cand a pacatuit a fost condamnat la moartea doua, adica iadul.
Probabil ca pe o gradina frumoasa, cu multe livezi, cu multe izvoare si privelisti incantatoare, un fel de gradina a elfilor, daca ai citit seria LOTR.
Primii noştri părinţi au trăit în Paradis. Iată ce ne spune Biblia: „Iehova Dumnezeu a făcut o grădină în Eden, spre răsărit, şi l-a pus acolo pe omul pe care-l făcuse. . . Iehova Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a pus în grădina Edenului ca să o cultive şi să o îngrijească" (Geneza 2:8, 15). În traducerea grecească a acestor versete, termenul „grădină" a fost redat prin „paradis".
Aşa cum un cuplu îşi extinde locuinţa atunci când apar mai mulţi copii, tot aşa primii noştri părinţi trebuiau să extindă Paradisul dincolo de Eden pe măsură ce familia umană creştea. Dumnezeu le-a spus: „Umpleţi pământul, supuneţi-l" (Geneza 1:28).
Aşadar, scopul Creatorului era ca oamenii să trăiască şi să dea naştere la copii în Paradis, aici pe pământ. Ei trebuiau să trăiască veşnic într-o grădină ce avea să cuprindă tot globul şi să devină pentru totdeauna locuinţa omenirii. Iată de ce ne încântă atât de mult frumuseţile planetei noastre! Am fost creaţi să trăim pe o planetă superbă.
Şi-a schimbat Dumnezeu scopul? Nicidecum. Iehova ne garantează: „Aşa va fi. . . cuvântul meu, care iese din gura mea. Nu se va întoarce la mine fără rezultat, ci va face negreşit ce-mi place şi va reuşi în lucrul pentru care l-am trimis" (Isaia 55:11). După mai bine de 3 000 de ani de la crearea omului, Biblia a spus că „Cel ce a întocmit pământul, Făuritorul lui,. . . nu l-a creat în zadar", ci „l-a întocmit să fie locuit" (Isaia 45:18). Voinţa lui Dumnezeu a rămas aceeaşi. Pământul va deveni cu siguranţă un paradis.
Este demn de remarcat că multe pasaje din Biblie referitoare la Paradis descriu viaţa de pe pământ. De exemplu, una dintre profeţiile lui Isaia spune: „Vor construi case şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor mânca rodul" (Isaia 65:21). Unde se construiesc case? Unde se sădesc vii şi li se mănâncă rodul? Evident, pe pământ. Proverbele 2:21 afirmă clar: „Cei drepţi vor locui pe pământ".
Şi Isus a vorbit despre un paradis care va fi instaurat pe pământ. Este adevărat, el a promis şi un paradis în cer, dar numai pentru un grup mic, special ales în acest scop (Luca 12:32). După ce mor, membrii acestui grup sunt înviaţi în Paradisul din cer şi vor domni alături de Cristos peste Paradisul de pe pământ (Revelaţia 5:10; 14:1–3). Ei vor avea grijă ca Paradisul de pe pământ să fie condus şi administrat în mod corect, potrivit normelor lui Dumnezeu.
Isus ştia că aceasta este voinţa lui Dumnezeu cu privire la pământ. Când Dumnezeu a făcut grădina Edenului, Isus se afla în cer, lângă El. Cei care manifestă astăzi credinţă în Isus vor putea trăi în viitor pe un pământ transformat în paradis (Ioan 3:16). Isus le promite: „Vei fi cu mine în Paradis!" (Luca 23:43).
In Paradis este loc pentru toti, pe veci. Nu cred ca trebuie sa ne inchipuim Paradisul in linii pamintene si sa-i atribuim caracteristici gen "evolutie demografica, relatii interumane, cresterea copiilor si educatie, habitat si migratie teritoriala etc." sau o limitare spatio-temporala! E aiurea! Pentru ca vorbim de un alt spatiu, o alta dimensiune, cu alte legi!
Sa ne aducem aminte ca viata in Paradisul locuit de Adam si Eva, era cu totul altfel fata de cea pe care o traim noi acum: nu exista durere, nu exista foame, focul nu ardea, nu exista ucidere, nu exista pacat, apa era perfecta, nu exista teama, nu exista NICI UN DUH RAU! Cred ca tot asa va fi si Raiul in care vor ajunge cei drepti. Ceea ce noua oamenilor ni se pare a fi imposibil si constituie prilej de poticneala, la Dumnezeu este posibil si perfect realizabil!
Vorbeam de Paradisul de pe Pamant, cel al lui Adam si Eva, "comunitatea primilor oameni", cu limitari spatio-temporale.
Păi viata protopărinţilor Adam si Eva s-a petrecut in doua etape. Prima in Paradis, alaturi de Dumnezeu si bunatatea Sa si a doua pe pamint. Totusi nu stim cu certitudine daca Paradisul era undeva pe pamint sau era intr-un alt spatiu (o alta dimensiue).
A doua etapa, pe pamint, nu poate fi numita viata in Paradis pentru ca este viata de dupa caderea in pacat. In aceasta a doua etapa Adam si Eva au facut copii, au aparut primii oameni necreati de Dumnezeu, etc. etc.
Eu discutam doar de prima etapa si despre continuitatea ei, daca nu ar fi fost caderea in pacat.
Am inteles, dar cum spuneam, nu stim sigur daca acel paradis era localizat aici pe Terra sau in alta parte. Oricum, asa cum incercam sa-i explic si lui NOname, tine de tainele lui Dumnezeu, iar noi nu putem decit sa facem palide incercari pentru a le descifra. Iar cunoasterea totala nu o vom dobindi niciodata, nici chiar de am ajunge sfinti si am locui in Rai. Adevarul absolut ii va apartine vesnic lui Dumezeu.
Dupa cateva informatii pe care le avem redate in Biblie, aflam ca : - tot ceea ce a facut Dumnezeu in sase zile de creatie, a fost facut foarte bine (Geneza 1:31.)Atunci, el fiind sursa vietii, a pregatit pamantul pentru oameni perfecti, care in conditii perfecte, puteau sa traiasca vesnic pe pamant, sa umple pamantul cu descendenti perfecti, sa nu cunoasca boala, batranetea, suferinta, lipsuri, ura si moartea. Dar totul depindea de ascultare si credinta, de iubire si fidelitate. Planeta Pamant si omul a fost creati cu capacitatea de regenerare. Dupa cum Dumnezeu a facut fiecare fir de iarba cu locul lui ca sa acopere pamantul, si fiecare pe locul lui se hranea si crestea, cu un scop, la fel a fost creat si omul, sa aiba loc pe pamant, si fiecare individ in conditii normale sa aiba cu ce sa traiasca, si sa se bucure de viata, sa munceasca si sa se bucure, sa dea nastere la copii si sa traiasca in armonie. De asemenea sa fie o buna armonie intre om si animale. Sa nu fie teama pe pamant, si pe buna dreptate sa fie tot pamantul un paradis, sau o gradina a placerii. Scopul lui Dumnezeu nu a fost abandonat 1Corinteni 2:9. Am fost creati dupa calitatile lui Dumnezeu, asa ca orce nevoie sa ne fie satisfacuta, iar cel ce ne-a creat stie ce este mai bun pentru noi si ce ne este de folos, in hrana, haine adapost, educatie,, destindere, s. a. Negativul nu a fost la inceput, si nu va mai fi pe viitor. Psalmul 37:9, 10, Isaia 46:9-10; Isaia 55:8-13; Isaia 65:17-25.
Tu vrei un eseu care sa cuprinda de cand e lumea pana acum, religios vorbind, dar Dumnezeu e vesnic si planul lui cuprinde toata creatia pe toata durata ei.adica vesnic.paradisul e un model pe care adam, in toata spita ce iesea din coapsa lui trebuia sa faca tot pamantul si eventual tot universul un paradis.ti se pare putin? ti se pare prea mult? la fiecare in parte da, fiindca noi traim putin.dar Dumnezeu e vesnic, si rasa lui adam, e vesnica.
Scopul lui Dumnezeu era ca gradina Edenului sa se extinda pe tot pamantul, asta insemna ca oameni sa traiasca in conditii foarte bune si fericiti vesnic. Dumnezeu nu si-a schimbat scopul. Unde ar incapea atatia oameni? Eu am citit mai demult un sondaj potrivit caruia daca ar invia toti oamenii care au trait pe pamant, fiecare persoana ar avea 3hectare de pamant, luand in calcul tot uscatul, in afara de ape. Ceea ce mie mi se pare destul de mult. Apoi, ar exista 2 variante: sau nu se va mai inmulti omenirea, sau Dumnezeu fiind Atotputernic ar mari pamantul. Nimic nu este imposibil la Dumnezeu
"Scopul lui Dumnezeu era ca gradina Edenului sa se extinda pe tot pamantul"
Avem vreun argument biblic?
După ce i-a creat pe primul bărbat şi pe prima femeie, Dumnezeu le-a dat o locuinţă frumoasă şi le-a spus: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l" (Geneza 1:28; 2:8, 9, 15). Aşadar, Dumnezeu a dorit ca oamenii să aibă copii si să extindă această locuinţă paradiziacă pe tot pământul.
Dumnezeu îşi va realiza scopul de a transforma pământul în paradis? Iată ce declară El: „Eu am spus. . . şi Eu voi înfăptui" (Isaia 46:9–11; 55:11). El spune că „a creat [pământul] nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit" (Isaia 45:18). Ce fel de oameni a dorit Dumnezeu să locuiască pe pământ? Şi pentru cât timp? Biblia ne răspunde: „Cei drepţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie". — Psalmul 37:11, 29; Revelaţia 21:3, 4.
La ce te referi cand zici paradisul biblic? Vorbesti de Eden, unde au locuit Adam si Eva? sau de imparatia cerurilor, viata vesnica, la acest paradis biblic?
Edenul lui Adam si Eva.
Deci, citisem undeva ca de la doi oameni se poate ajunge la 7 miliarde in aproximativ 1700 de ani, nu tin minte unde, se poate.Dar acestia se inmulteau incat sa nu mai aiba loc.Desigur trebuiau cumva sa-si largeasca "granitele" si sa se raspandeasca prin toata lumea.La un moment dat tot umpleau ei pamantul si asta devenea o problema, o problema care cred ca numai Dumnezeu ar fi rezolvat-o sau chiar ei, incepand sa se raspandeasca si prin univers.
"La Dumnezeu orice e posibil". Daca tot suntem in lumea fantastica, asa cum el a creat paradisul, oameni nemuritori si fericiti, de ce nu ar fi putut el sa bage intr-un minim de spatiu un infinit de oameni?
Sa bage intr-un minim de spatiu un infinit de oameni? Pai, nu-i posibil.
Iluzie totul.
Nu inteleg unde bati.
Iluzie, atat paradisul cat si tot ce cuprinde el.
Nu stiu ce sa zic.Se poate sa ai dreptate.
Paradisul biblic, este atat de real ca si amenintarile lui YAHWE, cu mancatul propriilor copii, si nu numai : Leviticul26:29 Veţi mânca până şi carnea fiilor voştri, veţi mânca până şi carnea fiicelor voastre.http://www.youtube.com/watch?v=_6qqGo-wmdk
DeProfundis99 întreabă: