Ordonare:
Cronologică
Depinde de ce crede fiecare om.Eu cred ca da au suflet.La fel ca si oamenii. vor ajunge unde crezi tu nu se stie exact.
Răspunde
Nu cred că te interesează cu adevărat, dar oricum...
Potrivit Bibliei nici animalele nici oamenii nu AU un suflet, ci SUNT suflete, atât timp cât sunt în viaţă.
Eclesiastul 3:19: Căci sfârşitul fiilor oamenilor este ca sfârşitul animalelor; au acelaşi sfârşit. Cum moare unul, aşa moare şi celălalt; toţi au acelaşi spirit şi omul nu întrece cu nimic animalul, căci totul este deşertăciune.
Ce se întâmplă la moarte? Acelaşi lucru ca şi cu oamenii. Geneza 3:19: Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce".
Suflet - Definiţie: În Biblie, cuvântul „suflet" este redarea termenului ebraic néphesh şi a termenului grecesc psykhé. Sensul cu care este folosit în Biblie este fie de persoană, fie de animal, fie de viaţă a unei persoane sau a unui animal. Pentru mulţi însă, „suflet" înseamnă partea imaterială sau spirituală a unei fiinţe umane care supravieţuieşte morţii corpului fizic. Pentru alţii, el reprezintă principiul vieţii. Dar aceste ultime două concepţii nu sunt biblice.
Unde se spune în Biblie că animalele sunt suflete?
Gen. 1:20, 21, 24, 25: „Şi Dumnezeu a mai zis: «Să mişune apele de o puzderie de suflete* vii. . .» Şi Dumnezeu a creat monştrii marini uriaşi şi tot felul de suflete vii care se mişcă şi de care au început să mişune apele, după specia lor, şi tot felul de creaturi zburătoare, înaripate, după specia lor... Şi Dumnezeu a mai zis: «Să dea pământul suflete vii după specia lor. . !»... Dumnezeu a făcut animalele sălbatice ale pământului după specia lor, animalele domestice după specia lor şi toate celelalte creaturi care se mişcă pe pământ, după specia lor". (*Termenul ebraic folosit aici este néphesh. BC îl redă prin „vieţuitoare", BG prin „jivine", BO şi Carol II prin „vietăţi", BS prin „fiinţe", iar SS 1874 prin „animale".)
Lev. 24:17, 18: „Dacă un om omoară vreun suflet [în ebraică néphesh] de om, trebuie să fie omorât negreşit. Iar cine a omorât un suflet [în ebraică néphesh] de animal domestic să dea despăgubire pentru el, suflet pentru suflet". (Să observăm că acelaşi termen ebraic redat prin „suflet" este folosit şi cu privire la oameni, şi cu privire la animale.)
Rev. 16:3: „Ea s-a făcut sânge ca de mort şi orice suflet* viu a murit, da, lucrurile din mare". (Aşadar, şi Scripturile greceşti creştine arată că animalele sunt suflete.) (*Termenul grecesc folosit aici este psykhé. BC îl redă în text prin „făptură", iar la nota de subsol prin „suflet", BG, BO, BS şi Carol II prin „suflare", iar SS 1874 prin „suflet".)
Dupa ce mor, animalele intra, ca si omul, intr-o stare de non-existenta.
Deosebirea: conform Bibliei, omul are speranta invierii, animalele - nu.
Da au si ele ajung in rai pe langa animalele raului adica sarpelebroastele raioase si toate animalele urte fiindca Dumnezeu a creat frumosul prima oara ca au ajuns handicapat ca le lipseste un picior sau ceva de genue din cauza noastra din cauza radiatilor
Tocmai,ca religia crestina avantajeaza doar pe cei cu ratiune, adica oamenii.
Biblia nu demonstreaza de ce este nevoie de bacterii pe Terra.
Nu ştim dacă şi animalele au suflet sar DAR OAMENII CU SIGURANŢĂ DA!
Sufletul nu este omul însuşi! Geneza 2, 7 se referă la 2 naturi ale fiinţei umane: "ŢĂRÂNA"- biologicul, trupul, şi "SUFLETUL"- "suflarea de viaţă":
După sfârşitul trupului, sufletul îşi va continua existenţa în veşnicie!
Geneza 2, 7: "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ŢĂRÂNĂ DIN PĂMÂNT (natura biologică), a făcut pe om şi a suflat în faţa lui SUFLARE DE VIAŢĂ (sufletul nemuritor) şi s-a făcut omul fiinţă vie."
CÂND TRUPUL moare, SUFLETUL merge la DUMNEZEU, NU ÎN PĂMÂNT!
"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." - Ecclesiast 12, 7;
Îşi imaginează cineva că Dumnezeu se află în pământ?
ECCLESIASTUL PREZINTĂ UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE vedere DIFERITE: cel PROFAN materialist ŞI CEL SACRU, spiritual. Acest contrast este prezentat sub forma unei DEZBATERI ce are loc în mintea autorului.
DOVADA:
ESTE CLAR CĂ ACEST PASAJ, ECCLESIAST 3, 19 EXPRIMĂ O CONCEPŢIE STRĂINĂ DE DUMNEZEU!
În Eclesiastul 9, 2 se spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată EXEMPLU DE ALTĂ IDEE a Eclesiastului, CONTRADICTORIE cu restul Scripturii. CINE poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare?
ECCLESIAST 3, 19 este doar un punct de vedere uman, corupt, aflat în dispută cu CEL SACRU: „Căci soarta omului şi soarta dobitocului este aceeaşi: precum moare unul, moare şi celălalt şi toţi au un singur duh de viată, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Şi totul este deşertăciune!
Iată de ce Biblia nu poate fi "interpretată" aşa după ureche de oricine. ACESTA este motivul pentru care s-a ajuns la 39000 de "versiuni" contradictorii ale creştinismului.
Care este concepţia lui Dumnezeu DESPRE SUFLET?
EL ŞTIE CĂ MORŢII ÎŞI PĂSTREZĂ CONŞTIINŢA, iar accest lucru este arătat în mai multe locuri în Biblie:
"Când a rupt El pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina lucrării de mărturie pe care o avuseseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: ‚Până când Doamne, Tu care eşti suveran, sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?’ Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi a fraţilor lor care vor fi omorâţi ca şi ei" (Apocalipsa 6, 9-11).
"Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu cu Hristos, deoarece asta ar fi cu mult mai bine. Dar pentru voi este mai necesar să rămân în trup" (Filipeni 1, 23-24). Dacă existenţa lui Pavel alături de Hrisos în viaţa de dincolo, imediat după ieşirea din această viaţă,, ar fi mult mai bună" rezultă de aici că este o existenţă conştientă în care sufletul nu dispare pur şi simplu.
"Săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat; fiind în chinuri, în Hades şi-a ridicat ochii..." (Luca 16, 22-23), etc...
Aceasi intrebare am pus-o eu profei de religie. Raspunsul ei a fost "Nu, cum sa aiba? Ele au fost create pentru a avea noi ce manca si dupa ce mor se duc in pamant. Doar oameni au suflet."
Raspunsul meu: Au acelasi suflet pe care il avem si noi si se duc in acelasi loc in care ne ducem si noi(niciunde). La urma urmei si noi suntem tot animale, dar mai inteligente. Cica...
Nu stiu ce se va intampla cu ele dupa moarte, dar categoric nu au suflet. Scriptura vorbeste despre animale ca avand viata, nu duh, spirit sau suflet.
Toate animalele vertebrate sau nevertebrate au suflet.
Dupa moarte ele intra in stare de putrefactie.
Ma mira ca nu ai reusit pana acum sa afli raspunsul la aceasta problema. Trebuie sa intelegi ca absolut tot ce misca independent si creste intr-un mod sustenabil in indeplinirea unui scop este practic viu, are gandire mai mult sau mai putin functie de experienta acumulata. Ce se intampla cu ele dupa moarte merge pe principiul : Nimic nu se pierde, totul se transforma. Cuvandtul transformare are sensul de o alta sansa. Chiar si tu ai spus: suflet... asta inseamna ca deja le-ai dat o personalitate ca si fapturi vii.
Nu,nu au suflet! Animalele sunt suflete, vieti, insa dupa moarte nu se intampla nimic cu ele 
Eclesiastul 3:19: Căci sfârşitul fiilor oamenilor este ca sfârşitul animalelor; au acelaşi sfârşit. Cum moare unul, aşa moare şi celălalt; toţi au acelaşi spirit şi omul nu întrece cu nimic animalul, căci totul este deşertăciune.
Este clar că acest pasaj, Ecclesiast 3, 19 EXPRIMĂ O CONCEPŢIE STRĂINĂ DE DUMNEZEU!
LA FEL CA ŞI în Eclesiastul 9, 2: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată EXEMPLU DE ALTĂ IDEE a Eclesiastului, CONTRADICTORIE cu restul Scripturii. Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Acolo este prezentat doar un punct de vedere uman!
ECCLESIASTUL 3, 19 PREZINTĂ UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE vedere DIFERITE: cel PROFAN materialist ŞI CEL SACRU, spiritual. Acest contrast este prezentat sub forma unei dezbateri ce are loc în mintea autorului.
În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă!
Nu stiu daca exista sufletul, nu ma preocupa pe mine moartea si viata in special prezentul
Profa mea de religie ne-a spus ca animalele nu au suflet si de aia ajung in iad, (iar noi am inceput sa plangem)
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
