Au fost condamnați adam si eva desi erau nevinovati? Din moment ce era acolo un pom denumit al cunoștinței binelui și răului nu rezultă logic ca ei nu ar fi știut ce e binele si raul decât după ce ar fi gustat fructul acelui pom?

Amândoi au fost avertizați să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului ca să nu moară.
Noi trebuie să ascultăm de Dumnezeu chiar dacă nu cunoaștem de ce trebuie să facem asta.

Logic este sa ai tendinta spre bine nu spre rau. Daca binele exista, este ontologic prezent de ce nu si avea grija cu raul. Raúl nu a fost prezent ontologic ci a fost fara a fi. A fost ca coborare a binelui. Raúl nu a fost ritualul de a manca dintr-un mar, asta este ceva gemoetric. Geometría de a manca se considera rau insa rau cu sens de durere putem vorbi doar in dictionarul biblic ca social se considera rau si cand ploua. Deci categoriile bíblice nu se aplica si in alte domenii. A muri vara si a incepe toamna din perspectiva meteorológica este un bine. Dumnezeu a pus o legislatie, o ordine acolo dupa aceea s-a putut spune ca era ceva rau. Deci gandirea grijulie sau de securitate de viata o aveau. Si oricum nu o cunoscut promisiunea ci doar ceva banal. Nici macar moartea ca au mai trait mii de ani. Daca tu consideri tradarea cunoastere si ca ea este un bun in viata este strict problema ta. Nici tu nu esti mai ignoranta cu aceasta cunoastere de tradare. Ar trebui sa iti pui nasul doar acolo unde ii tradare, daca consideri ca iti foloseste.

Amos 5:14 Căutaţi binele şi nu răul.

Da unde erau nevinovati?, Dumnezeu o spus sa faca ce vor, numai din acel copac sa nu manance

E o intrebare buna, dar trebuie sa stii ca Biblia este plina de simboluri si mesaje ce trebuie studiate amanuntit pentru a fi intelese. Adam si Eva aveau o judecata limitata dar nu complet absenta.
Primul lucru facut de Adam cand a ajuns sa aiba un discernamant mai avansat dupa consumul fructului interzis, a fost sa il acuze pe Dumnezeu de faptul ca femiea (Eva ) pe care Dumnezeu o crease l-a facut sa guste din pom.
Dumnezeu la pedepsit astfel ca nu cumva sa devina nemuritor si pacatos iar pacatul sa domneasca vesnic.

Biblia nu spune că pomul le-a dat cunoștința binelui și răului în sensul absolut, ci mai degrabă în sensul relativ. Adică, prin mâncarea fructului, au devenit conștienți de diferența dintre binele și răul pe care îl stabilesc ei înșiși, în loc să se supună voinței lui Dumnezeu. Au vrut să fie ca Dumnezeu, să decidă singuri ce este bine și ce este rău, fără să țină cont de poruncile lui. Acesta a fost păcatul originar, care i-a separat de Dumnezeu și i-a făcut să sufere consecințele.

Dar asta nu înseamnă că nu ar fi avut nicio cunoștință morală înainte de a păcătui. Ei știau că Dumnezeu le-a poruncit să nu mănânce din fructul acelui pom, și că acest lucru era bine. Aveau o lege morală scrisă în inimile lor, pe care o puteau recunoaște prin rațiune și conștiință. Deci erau responsabili moral pentru faptele lor, chiar dacă nu aveau o cunoștință exhaustivă sau explicită a tuturor normelor morale.