Tu ai pus o sumedenie de intrebari si astepti totul intr-un singur raspuns.
Copii sunt RASPUNDEREA parintilor si ii urmeaza pe acestia pana la maturizarea SPIRITUALA care poate avea loc in adolescenta dar la diverse varste. DECI daca un copil MOARE pana la perioada maturizarii spirituale isi URMEAZA PARINTII in alegerea acestora, adica DACA unul sau ambii parinti vor fi mantuiti si copilul va fi mantuit DAR daca ambii parinti NU vor fi mantuiti nici copilul nu va fi mantuit. Daca copilul depasaste starea de maturizare spirituala atunci isi va hotari singur soarta. Deci sansele sunt EGALE pentu toti.
Faptul ca unul are mai multe posibilitati ca altul nu inseamna ca este mai PRIVILEGIAT ci din contra poate fi expus mai mult pacatului. In particular, un copil de PREOT din zilele noastre NU ARE nici o sansa la mantuire daca parintii lor nu-si schimba optiunile religioase, este sortit Focului, asa ca nu-l mai invidia, vai de mamica lui.
Dumnezeu îi salvează pe toți care nu au avut șansa să îl cunoască și ii va învia. Ioan5:28,29.Cat despre religia adevărată, indiferent unde sunt pe glob, oamenii au ocazia sa îl cunoască prin intermediul Bibliei. Exista peste 10000 de secte și religii pe glob, iar cei care studiază atent Biblia pot identifica ce forma de închinare aproba El.Matei7:21-23.
Legitimă cred eu întrebarea.
Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire( conștiință) lucrurile Legii, prin aceasta ei care n-au o lege, își sunt siguri lege și ei. dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care s-au se învinovîțesc sau se dezvinovățesc între ele.Și faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca gândurile ascunse ale inimii.(Romani 2-14-16)
Cineva rezuma principiul din aceste versete că fiecare va fi judecat după cum a răspuns măsurii de revelație de care a avut parte.
Referitor la copiii de o zi( și chiar cei ce mor înainte de a se naște) eu cred că e valabil ce a spus Mântuitorul-lăsați copilașii să vină la mine și nu-i opriți, căci împărăția cerurilor e acelora ca ei. Dacă e a acelora ca ei, mi se pare evident că e în primul rând a lor.( Eu n-am nici o îndoială că copilul pe care l-am pierdut la 5 săptămâni de sarcină acum e cu Iisus și în rai îl voi reîntâlni).
Așa e, trăim într-o lume căzută, cu multe nedreptăți, multe datorate deciziilor rele ale persoanelor cu autoritate.
Daca exista cu adevarat un creator nu cred ca i pasa de religia ta, apropo iisus nu a facut religii, un creator bun aprecieaza faptele bune indiferent de ce credinta are sau nu are
Ca si in pilda talantilor, Dumnezeu cere fiecaruia in functie de darurile pe care le-a primit.
Insa daca ne nastem intr-o conjunctura favorabila, asta nu ne garanteaza mantuirea. Sunt fii de preoti care au primit o educatie buna dar au ajuns sa duca o viata desdrabalata, cu petreceri, fete si droguri, si au sfarsit in accidente de masina.
Pe de alta parte, sunt copii care au crescut in familii dezorganizate, numai in certuri si batai, fara sa cunoasca nimic din religie, dar la maturitate au imbratisat o viata de credinta.
Viata acesta e un test in care ne dovedim adevaratul caracter, indiferent de imprejurari. Unii cand se imbolnavesc de o boala grava, blestema de cele sfiinte, altii isi inmoaie inima si se predau lui Dumnezeu.
Avem o singură viață pe naiba.
Și nu există nicio judecată. Dacă chiar ar fi fost ceva de capul acestei religii toți locuitorii planetei ar fi fost creștini, dar nu sunt.
Dacă îmi aduc aminte doar vreo 26-27% din populația lumii este creștină. Asta înseamnă adevărata religie a omenirii? Asta înseamnă că doar acel procent vor fi judecați?
Ce credibilitate are religia creștină pe lângă alta mai veche cu sute sau mii de ani, cum este hinduismul sau budismul?
Eu zic să încetați cu îndoctrinarea iudeo-creștină că nu vă faceți bine nici vouă nici celor din jurul vostru.
Chill bro, pentru inceput.
Fiecare e judecat in alt fel, in functie de crucea primita in viata. Iti dai seama ca unul vai de capul lui nu va avea parte de acelasi tratament ca un preot, cel din urma fiind judecat mult mai dur.
Cei care mor prematur nu au de ce sa treaca prin judecata.
In cazul in care crezi ca o sa fim judecati toti dupa un set de reguli stricte batute in cuie, te inseli amarnic. Judecata e diferita pentru fiecare. Daca tu ai fost spre exemplu un ateu care A AVUT ocazia sa il descopere pe Dumnezeu dar NU a facut-o, fii gata sa primesti ceea ce meriti din plin. Daca esti unul din jungla nu-stiu-care, ce nu a auzit in viata lui de Hristos, e clar ca nu o sa te traga nimeni la raspundere ca ai fi avut mijloace.
Ce avem cu totii in comun se cheama constiinta aka glasul lui Dumnezeu din noi. Aia care te zgarie pe creier daca te gandesti sa furi brelocul din magazin. Aia care te trage spre un om in carut ce trebuie sa coboare trotuarul. Aici e alegerea fiecaruia daca o ascultam sau nu. Pentru ala din jungla, va fi ceva gen: sa nu il omor pe ala fiindca mi-a furat vanatul chiar daca asa ar merita, am dat un exemplu, nu stiu cat de adevarat poate sa fie.
Asa crezi tu.
"Cei care mor prematur nu au de ce sa treaca prin judecata." - De aici s-ar deduce ca e de preferat sa murim prematur.
Dumnezeu ia de pe pamant atunci cand sunt sansele maxime de mantuire (ca mai sunt unii ingaduiti, partea a doua). Nu stii ce criminal in serie ar fi putut ajunge, sau altele. Sau a fost luat pentru a pune la incercare credinta parintilor. Sunt n explicatii pentru intamplarile astea, nimic nu e in voia hazardului. De aia ajung in rai direct, nu au pentru ce sa fie judecati.
Deci cam da. Dar ti-ai dori sa nu traiesti viata asta?
De ce lasa Dumnezeu sa se intample toate aceste rele? Deoarece, dupa cum este scris si in cartile de intelepciune din biblie (Ecleziatul, pildele lui Solomon) viata omului este o desertaciune. Ce inseamna asta? Inseamna ca viata omului nu este importanta in ochii lui Dumnezeu. De ce?
Chiar in aceste carti de intelepciune se mentioneaza acele momente din viata oamenilor care ajung sa aiba tot ce isi doresc (adica sa nu duca lipsa de absolut nimic). Acestea intotdeaung vor ajunge sa spuna ca parca bine i-ar fi fost si fara aceste bogatii si ca viata lui este o desertaciune - asta mereu se intampla cand omul ajunge sa le aiba pe toate. Asta este un argument, care dovedeste de ce viata omului nu este importanta, caci intr-adevar ea chiar nu este importanta.
In al doilea rand, cand te intrebi de ce viata unui om este importanta nu ai nicio dovada ca sa demonstreze ca viata omului este ceva important.
In concluzie, Dumnezeu lasa sa se intample toate aceste nenorociri deoarece ele de fapt nu conteaza, fiindca viata omului este o desertaciune.
Sunt multe pacate care se transmit in familie, si de multe ori Dumnezeu pentru a evita un rau mai mare isi asuma un " rau " mai mic, cautati in Dumnezeu problemele astea nu intreband pe situri citeste