Binele si raul nu e ceva relativ. Speranta depinde doar de bine si nu de rau. Binele e acelasi peste tot indiferent prin ce metode este obtinut acel bine. Binele e o sanatate buna, compania unor persoane dragi, frumusetea, cinstea, pacea, linistea, armonia, o familie fericita, o casa frumoasa si confortabila, un cadru natural incantator, un Dumnezeu doar bun cu intentii bune vesnic fara inceput si fara sfarsit. Totusi binele poate fi obtinut doar prin bine. Unii spun ca binele poate fi obtinut si prin rau. Depinde ce se intelege prin rau. Dumnezeu a facut operatii chirurgicale la nivel social adica atunci cand un om pacatuia Dumnezeu elimina si tesutul social din jur cuprins de cangrena adica familia si ceilalti in mod selectiv. Cangrena pacatului s-a extins la toata rasa umana si de aceea toti oamenii sunt muritori. Necredinciosii spun: "traieste-ti viata acum" dar omit faptul ca fericirea depinde de speranta iar speranta mortii vesnice umbreste fericirea si perspectiva de durata a necredinciosului. Dovada ca fericirea omului depinde de speranta este dorinta si actiunea omului de a-si asigura siguranta si stabilitate financiara si de trai platind asigurari si urmand cea mai buna scoala si asigurandu-si o pregatire profesionala de top si o cariera cat mai de succes si de durata. Oamenii fara speranta cauta sa-si traiasca viata din plin ignorand necesitatile celor din jur adica la ei nu exista principiul "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" iar daca exista este conditionat de timp si de satisfacerea prioritara a propriilor dorinte in timp ce ajutarea aproapelui ramane aproape neimplinita. Ajutarea aproapelui e ceva fortat in societatea actuala adica omul ramane fara bani daca nu presteaza servicii altora. Cimpanzeii nu se gandesc la un viitor si nu au nevoie de speranta pe termen lung si nu-si fac planuri pe termen lung si faptele lor sociale bune nu depind de o speranta pe termen lung si chiar vesnic pentru ca nu se gandesc la asa ceva sau sunt incapabili sa se gandeasca la asa ceva. Intre timp omul intra in dezechilibru social daca stie ca peste cativa ani viata lui se va sfarsi si se simte presat de timp si cauta cu disperare sa se agate de orice secunda pentru a-si trai viata la maxim stiind ca ar putea fi ultima. Cum poate sa-si traiasca necredinciosul viata la maxim fiind manat de egoism, lacomie si lipsa de speranta pe termen lung si societatea fiind bolnava de necredinta si disperare? Ce spuneti?

Egoismul face parte din natura umană. Ne avem doar pe noi in primul rand si involuntar, suntem atenti la nevoile noastre: hrană, adăpost si o activitate din care sa castigam ceva, de exemplu bani.

Cred doar ca omul se stresează prea mult cu gândul la moarte si e prea disperat ca pierde timpul. Timpul oricum se pierde. Gandeste-te cat dormi in viata asta... E timp pierdut? Nu. E un obicei necesar funcționării corespunzătoare a omului.

Rezolvarea tot in noi este, pentru ca niciodată nu o sa poti sa iti intelegi si sa iti iubești aproapele daca nu faci asta cu tine.

Sa stii ca oamenii care sunt disperați sa fie in top nu vor fi niciodată. Fericirea nu consta in atingerea topului, ci in cunoasterea propriilor nevoi. Ai nevoie de cea mai buna școală ca sa faci un lucru bun? Nu. Școlile in Romania nu sunt centrate pe nevoile tale, ele reprezintă doar cadrul unde poti tu sa te desfășori. Tu înveți, tu te organizezi si tu îți alegi drumul.

La fel e si în viață. Dumnezeu nu impune nimic. Daca crezi în Dumnezeu, ceea ce e perfect normal, indiferent ce spun altii, încearcă sa te gândești doar ca lumea asta e plina si de lucruri frumoase, de domenii inca neexplorate la maxim, iar toată aceasta curiozitate față de lume si tainele ei ne tine în viață.
Dezamagirile si asa zisul rău fac parte din viață, pentru ca fara ele n-ai învăța nimic.
Noi gresim cand luam doar partea negativa a lucrurilor.

Nu, daca crezi în Dumnezeu fa-o in continuare. Nu incerca sa ii convingi pe alții, pentru ca ii fortezi. La fel si ei, cei care iti spun sa nu crezi pentru ca esti habotnic si dus, nu înțeleg DREPTUL la alegere al oamenilor. Vezi cum ne limităm unii pe alții?

Ce ar fi sa ne vedem de oile noastre? Avem toti dreptul la o parere diferită.

Ateismul nu te face mai rational neapărat. E decizia ta, dar cea mai mare greșeală o faci cand acuzi pe cineva care e creștin și vrea să creadă în ceva.

Diplomația si intelegerea nu e legata de ateism sau crestinism, budism etc. Sunt si crestini dobitoci si atei dobitoci.

Astea tin doar de noi ca oameni si de capacitatea noastra de a analiza, de a e cultiva intr-un mod frumos.

Fii tu însuți pur si simplu, accepta ce nu esti și ce nu poți, pentru ca toți avem slăbiciuni si gandeste-te doar ca nu esti nici mai sus, nici mai jos decat alti oameni de fapt.
Ai de facut multe in viata, indiferent cat de scurta sau lunga e.
In cele din urma, tot ce se petrece pe pamant e din vina sau datorita oamenilor. Noi alegem pentru noi, desi suntem atat de fragili si usor de manipulat.

Cauta ce e diferit in tine si cultiva asta. Viata e simpla daca inveti sa nu iti complici existenta mai mult decat de complica ea.

Planurile niciodata nu merita facute si batute-n cuie. Nu stii ce iti rezerva viata si mai bine esti dinamic si accepti schimbarea decat sa fii fixist si dezamagit.

Selecteaza rational, dar nu uita de ce simti tu cu adevarat.

Lasa viata sa te surprinda si fa fata oricarei provocarii, ca na, viata nu e plina doar de roze. Insa, sa cauti rezolvari si sa nu te plangi ca nu apar singure e cea mai sigura cale spre... fericire.