Biblia ne spune că Dumnezeu este credincios:
"Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru." (1 Corinteni 1:9)
Acum, atât în limba română, cât și în original, cuvântul "credincios" indică nu doar pe cineva care crede, dar și pe cineva demn de încredere, pe care te poți baza.
1. Termenul "credincios" în limba română are ca prim sens "care este demn de încredere, pe care te poți bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic față de un angajament, de o idee, de o cauză". (http://m.dexonline.ro/definitie/credincios)
2.Termenul "credincios" în textul de mai sus este, în original, " pistos". El are ca răcăcină "peitho" (a convinge) și se traduce prin vrednic de încredere.
Concluzia: Dumnezeu nu "crede" ci este "vrednic de încredere".
Sper că ajută. Nu știu discuția voastră și nici contextul ei, dar probabil că userul la acest lucru s-a referit.
Multumesc, asa e. Este vorba de Traducerea Lumii Noi, folosita de catre martori. Sensul cel mai corect este insa, dupa parerea mea, cel redat mai sus, atat legat de context cat si de termenul in original. Avem, spre exemplu, o alta traducere (BVA - Biblia in versiune actualizata) care spune:
"Dumnezeu, care este demn de încrederea voastră, v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său – Isus Cristos – Domnul nostru." (1 Corinteni 1:9)
O seara frumoasa.
Perlele lui baubaulica.
http://www.tpu.ro/......al-dar-nu/
Nici nu mă mai obosesc să încerc să-l înţeleg.;))
Spre deosebire de unii dintre noi, Dumnezeu nu este confuz deloc:
- „Şi EL ESTE CAPUL trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate." - Coloseni 1, 18
Nu poate fi confuz in privinta motivului pentru care Si-a dat viata:
"Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi BISERICA(sg.) LUI DUMNEZEU, pe care a câştigat-o cu însuşi SANGELE Său." - Fapte 20, 28
croci12 întreabă: