Senior... Este foarte bine sa te gandesti unde ajungem dupa! Dar, iti dau un sfat: Concentreaza-te pe intrebarea "Ce fac si cine sunt?", mai pe scurt "Ce scop am?". Unul dintre raspunsuri este CUNOASTEREA. Iti sugerez sa experiementezi TOT in viata, de la fericire pana la agonie. Si in primul rand sa cercetezi tot: Stiinta, arta, literatura, si ti-a sugera si ocultismul, care sperie pe multa lume. Astfel ai castiga un avantaj major!
Sper sa-mi asculti sfatul :3
AI dreptate. Este bine sa cerceteze STIINTA, ARTA SI LITERATURA.
SUNT PALPITANTE. Nici nu stii cat de frumoase sunt daca le-ai intelege si tu.
Despre ocultism, ar fi chiar un mod josnic, chiar si pentru un ateu sa recurgi la niste asemenea practici. Am crezut ca voi doriti promovarea ratiunii, nu injosirea speciei noastre recurgand la un asemenea fapt imoral. Da, ocultimsul este un fapt imoral.
Din punct de vedere crestin, odata ce-ai practicat ocultismul, este departat de Biserica si Domnul Dumnezeu.
Nu sunt ateu. Ocultismul nu este imoral din nici un punct de vedere! Duce prin practica la o viziune mult mai ampla asupra vietii, mult mai multe usi fiindu-ti deschise! Biserica interzice aceasta cunoastere din motive evidente...
Cine suntem cu adevarat si ce se intampla cu noi dupa ce murim.
suntem niste maimute care sau coborat din copac si sau adaptat la mediu si au gandit rational
dupa moarte numai e nimic, creierul simuleaza o realitate care e reala asta crezi tu in realitate nu vezi ca soarele e compus din multe culori nu vezi microundele, undele radio etc
daca isi pierzi memoria ai murit ca individ imagineazati ca daca isi pierzi memoria de 3, 4 ori cum te va judeca dumnezeu si pe cine din moment ce esti un om nou dupa fiecare uitare, religia ofera o speranta de aia cred asa multi in ele
Si daca Dumnezeu a creat oamenii si pamantul, pe el cine l-a creat nu tot niste oameni?
dupa cum spuneam din nimic nu apar zeii asa complexi care creaza miliarde de stele, omul a inventat zeii pentru dorintele lor
in lipsa de explicati privind natura
speranta omului sarac, bonav
in prezent dumnezeu este numit dumnezeul golurilor cunoasteri umane, cea ce nu stim il bagam pe dumnezeu si gata scapam de problema
Buna!
Suntem "praf de stele", de fapt nu doar noi, tot ce exista. Dupa moarte atomii o sa se recicleze, iar constiinta o sa dispara.
http://www.youtube.com/watch?v=p2eaVfX8lrc Daca temperatura si presiunea pot crea noi elemente chimice, unde altundeva s-ar putea ele forma daca nu in stele?
Niste intrebari care te framanta degeaba daca nu incerci sa gasesti raspunsuri constructive; cultura nu se ia de pe TPU, de aici iei mai repede raie
Este o mangaiere sa stim ce spune Biblia despre starea mortilor.Pentru D-zeu care a creat creierul nu este un mister acest lucru. El cunoaste adevarul, iar in Cuvantul sau, Biblia, ne spune care este starea mortilor.Invatatura biblica este clara:La moarte omul inceteaza sa existe. Moartea este opusul vietii.Mortii nu vad, nu aud, nu gandesc.Nimic din noi nu supravietuieste mortii corpului. Noi nu avem un suflet sau un spirit nemuritor. (daca doresti lamurim ce este sufletul si spiritul). Dupa ce a spus ca cei vii stiu ca vor muri, Solomon a adaugat cauti in Biblie Ecleziastul 9:5, 6,10). In mod asemanator, in Psalmul146:4 se spune ca atunci cand un om moare. Suntem muritori si odata cu moartea corpului nostru incetam sa existam.Viata noastra este ca flacara unei lumanari: cand se stinge, inceteaza sa existe- nu merge intr-un alt loc. DUMNEZEU nu are inceput, nici sfarsit - nu a fost creat, este SPIRIT, nu are un corp fizic. Oameni si ingerii au fost creati. Daca doresti mai vorbim.
Calci în picioare Biblia fără pic de regret şi mustrare de conştiinta!
Sufletul este nemuritor!
- "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ŢĂRÂNĂ din pământ, a făcut pe om şi A SUFLAT ÎN FAŢA LUI SUFLARE DE VIAŢĂ şi s-a făcut omul fiinţă vie." - Geneza 2, 7;
"SUFLAREA DE VIAŢĂ" este aici altceva decât "ŢĂRÂNA" iar SUFLETUL este altceva decât TRUPUL!
Geneza 2, 7 se referă la 2 naturi ale fiinţei umane: "ŢĂRÂNA"- biologicul, trupul, şi "SUFLETUL"- "suflarea de viaţă".
Pentru ca omul să se facă "fiinţă vie", Dumnezeu a trebuit să-i dea suflet, să sufle – "SUFLARE DE VIAŢĂ"!
CÂND TRUPUL moare, SUFLETUL merge la DUMNEZEU, iar "ţărâna" în pământ!
După sfârşitul trupului, sufletul îşi va continua existenţa în veşnicie: "Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat."- Ecclesiast 12, 7;
Omul nu e doar suflet!
Cât de sinistru trebuie să fie un cult CARE SPUNE ALBULUI NEGRU ŞI NEGRULUI ALB: ei bine, iehoviştii, în mod conştient greşit, neagă dualitatea trup/suflet a omului, DEŞI CUVÂNTUL SCRIPTURII ESTE FOARTE CLAR, fără să lase posibilitate de interpretare diferită şi dubii:
"Nu vă temeţi de cei ce ucid "trupul", IAR "sufletul" nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28); - "trupul" și "sufletul" sunt prezentate ca două lucruri CATEGORIC DIFERITE!
După sfârşitul trupului, sufletul îşi va continua existenţa în veşnicie: "Şi ca "pulberea" (trupul, biologicul) să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat."- Ecclesiast 12, 7;
Mesajul Psalmului 146 este că trebuie să ne punem încrederea nu în conducători umani, ci în Dumnezeu. Pentru a înţelege contextul se pot citi şi alte versete din Ps.146: Dumnezeu trebuie lăudat (vers. 1, 2), Dumnezeu este ajutorul care dă o nădejde sigură (vers. 5), Dumnezeu a creat cerurile şi pământul (vers. 6), El face dreptate celor asupriţi, vindecă pe bolnavi, îngrijeşte de cei sărmani şi este împărat în veci (vers. 10). Prin contrast, omul nu oferă ajutor real (vers.5), deoarece el însuşi moare şi tot ce intenţionează să facă (prin trup în această lume), moare împreună cu el (vers. 4).
O ilustraţie recentă a mesajului din Psalmul 146 se află în moartea preşedintelui J. F. Kennedy. El a fost un conducător în care mulţi oameni s-au încrezut pentru rezolvarea problemelor lor. Şi totuşi, la moartea lui, "toate gândurile lui au pierit", au plecat cu el, iar planurile şi programele lui s-au prăbuşit. Oamenii care şi-au pus toată încrederea în el au rămas doar cu iluziile. Încrederea lor trebuia pusă în primul rând în Dumnezeu, care oferă o nădejde reală, dreptate, vindecare şi mântuire, în Dumnezeu care rămâne etern.
Când citim tot Psalmul 146, este evident că versetul 4 nu neagă existenţa vieţii conştiente după moarte. "Martorii" au sucit înţelesul acestui verset, scoţându-l din context. Pentru discuţii suplimentare referitoare la condiţia omului mort, vezi Luca 16:22-28 (sufletul săracului Lazăr dar şi al bogatului nemilostiv îşi continuă existenţa într-un mod conştient...); sau Ecclesiastul 12, 7 ("Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat.");
În primul rând, Ecclesiast 9, 5 este tradus în mod greşit de biblia denaturată a "martorilor"! Traducerea corectă este "Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat."
ECCLESIASTUL 9, 5 PREZINTĂ UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE VEDERE DIFERITE: cel PROFAN materialist ŞI CEL SACRU, spiritual. Acest contrast este prezentat sub forma unei dezbateri ce are loc în mintea autorului.
ESTE CLAR CĂ ACEST PASAJ, ECCLESIAST 9, 5 EXPRIMĂ O CONCEPŢIE STRĂINĂ DE DUMNEZEU!
În Eclesiastul 9, 2 se spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată EXEMPLU DE ALTĂ IDEE a Eclesiastului, CONTRADICTORIE cu restul Scripturii. Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Acolo este prezentat doar un punct de vedere uman!
Dar ce putem spune despre capitolele anterioare? Primele zece versete din capitolul 9 redau perspectiva profană asupra vieţii. Nu doar că morţii nu ştiu nimic (v. 5), ci şi faptul că "niciodată (se referă la toţi) nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare". Cine poate crede că morţii au dispărut TOŢI PENTRU TOTDEAUNA?
În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă: "Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale... Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: teme-te de Domnul şi păzeşte poruncile lui. Aceasta este datoria oricărui om" (Eclesiastul 12, 1-13).
Geneza 2:7 spune ca omul s-a facut fiinta vie, o alta traducere spune ca omul a devenit un suflet viu. Termenul ebraic néphesh, tradus prin „suflet", înseamnă fiinţă care respiră. Când l-a creat pe Adam, Dumnezeu nu i-a introdus în corp un suflet nemuritor, ci i-a dat forţă de viaţă, care este întreţinută prin respiraţie. Aşadar, potrivit Bibliei, sufletul este întreaga fiinţă vie. Dacă este separat de forţa de viaţă, dată la început de Dumnezeu, sufletul moare. „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4, si in În Leviticul 21:1 se vorbeşte despre „un suflet mort", in concluzie sufletul nu este nemuritor si asta spune BIBLIA
Versetul Iezechiel 18, 4 nu se referă la vreo moarte a sufletului!
Să ne uităm la CONTEXT. Despre ce vorbeşte autorul aici? Israeliţii murmurau împotriva lui Dumnezeu, citând un verset care zicea: "Părinţii au mâncat struguri acri şi copiilor li s-au strepezit dinţii" (vers. 2) - ei se plângeau de faptul că pedeapsa pentru ceea ce a făcut tatăl, cade asupra urmaşilor săi! Iar versetul 4 vine ca un răspunsul al lui Dumnezeu la această problemă de mai sus: "Cel ce a păcătuit, acela va muri". (în sensul că va fi ÎNVINOVĂŢIT, PEDEPSIT sau se va COMPROMITE din cauza păcatelor sale).
În text nu se vorbeşte despre condiţia, starea în care se va afla omul mort ci numai despre cauza căderii sau compromiterii sale. Living Bible parafrazează acest text astfel: "Deoarece Eu judec toate sufletele - părinţi şi copii - regula Mea este aceasta: fiecare om va muri pentru păcatele sale (va răspunde sau se va compromite pentru faptele sale proprii- "nu ale altora")"
Geneză 3,19 "În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce" se referă doar la natura fizică a trupului. De ce? Pentru că nu a spus Dumnezeu că Adam e numai pământ ci "pământ eşti" cu sensul de "eşti şi pământ"!
Dovada: Facere 2, 7: "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ȚĂRÂNĂ (1.) din pământ, a făcut pe om şi A SUFLAT (și) în faţa lui SUFLARE DE VIAȚĂ (2.) şi s-a făcut omul fiinţă vie."
Şi...
"Şi ca PULBEREA (1.) pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL (2.) să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7
Etc...
Sufletul este nemuritor!
Geneza 2, 7 se referă la 2 naturi ale fiinţei umane: "ŢĂRÂNA"- biologicul, trupul, şi "SUFLETUL"- "suflarea de viaţă".
- "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ŢĂRÂNĂ din pământ, a făcut pe om şi A SUFLAT ÎN FAŢA LUI SUFLARE DE VIAŢĂ şi s-a făcut omul fiinţă vie." - Geneza 2, 7;
"SUFLAREA DE VIAŢĂ" este aici altceva decât "ŢĂRÂNA" iar SUFLETUL este altceva decât TRUPUL!
Pentru ca omul să se facă "fiinţă vie", Dumnezeu a trebuit să-i dea suflet, să sufle – "SUFLARE DE VIAŢĂ"!
CÂND TRUPUL moare, SUFLETUL merge la DUMNEZEU, iar "ţărâna" în pământ!
După sfârşitul trupului, sufletul îşi va continua existenţa în veşnicie: "Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat."- Ecclesiast 12, 7;
Versetul din ezechiel spune clar "SUFLETUL CARE PACATUIESTE ACELA VA MURI" si ea este valabil pentru toti, este om perfect pe pamant? cu toti pacatuim (romani 6:23 plata pacatului este moartea). Intr-adevar suflarea pe care am primit-o de la Dumnezeu si care ne-a pus in functiune sa spunem asa, datorita caruia am devenit un suflet se intoarce la Dumnezeu, insa noi nu traim prin acea suflare in alta parte. Asa cum un televizor are nevoie de curent pentru a functiona si noi avem nevoie de aceea forta de la Dumnezeu, insa cand curentul se intrerupe televizorul nu continua sa functioneze "in alta parte", undeva pe fir. Dumnezeu ne poate reda accea suflare la invierea mortilor atunci cand vom primi din nou viata, insa pana atunci nu mergem nicaieri doar in pamant
,,Ada92", e o idee stupida sa compari curentul electric cu sufletul. Sufletul are o identitate care nu se disipă. El este concomitent si liber arbitru si ratiune si simtire. Dar tu iţi duci la capat obiceiul de-a sări cu picioarele amandouă pe Scriptură. Ce spun versetele de mai jos din Biblie?
- "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ŢĂRÂNĂ din pământ, a făcut pe om şi A SUFLAT ÎN FAŢA LUI SUFLARE DE VIAŢĂ şi s-a făcut omul fiinţă vie." - Geneza 2, 7; "SUFLAREA DE VIAŢĂ" este aici altceva decât "ŢĂRÂNA" iar SUFLETUL este altceva decât TRUPUL! Pentru ca omul să se facă "fiinţă vie", Dumnezeu a trebuit să-i dea suflet, să sufle – "SUFLARE DE VIAŢĂ"!
- "Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat."- Ecclesiast 12, 7; După sfârşitul trupului, sufletul îşi va continua existenţa în veşnicie. CÂND TRUPUL moare, SUFLETUL merge la DUMNEZEU, iar "ţărâna" în pământ!
Poţi să-mi spui care a fost motivul pentru care Dumnezeu, după cum zici tu, i-a dat un suflet nemuritor omului?
Care a fost motivul pentru care Dumnezeu i-a dat un suflet nemuritor omului?
Intrebarea ta este stupidă şi totuşi are răspuns. Dar în mod similar acestei întrebări ciudate, care crezi că este motivul pentru care frunzele sunt verzi si nu sunt albastre, apa este inodoră şi nu are gust de iasomie, de ce polii magnetici nu sunt altefel decât sunt în prezent, etc... si tot felul de curiozităţi bizare de genul acesta. Tu crezi că Biserica ne-a lăsat Biblia pentru a raspunde la curiozităţi de genul ăsta?
Un alt răspuns îl găseşti la I Ioan 3, 1 -,, Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El."
Dacă Dumnezeu ne numeşte pe noi încă de la început,, fii", de ce vor iehoviştii ca mai întâi să ne extermine sufletele (entitatea psihică-spiritula din noi) pentru ca mai apoi să ne învieze? Care ar fi din partea lui Dumnezeu rolul acestei desfiinţări totale a noastre pentru ca apoi să ne ia din nou de la zero?
Moartea se referă la trup, la biologic, pentru că sufletul nu moare niciodată!
Eşti creştin? Dacă da, atunci sunt surprins de "tactul" şi "respectul" care-l demonstrezi în relaţiile cu aproapele tău. Dar bine, ai dreptul să te afirmi cum ţi se pare ţie mai bine.
Acum în ce priveşte întrebarea: am observat de mai multe ori că atunci când răspuzi înşiri o sumedenie de cuvinte dar în realitate spui destul destul de puţin. Aceiaşi lucru pot spune şi de răspunsurile de acum.
În loc să încerci să înţelegi întrebarea, tu mă faci, probabil din start prost considerând întrebarea mea "stupidă".
"şi totuşi are răspuns". Care este răspunsul? El nu există, este doar o curiozitate banală la care Biblia nu răspunde.
Mi sa părut interesană şi ideea "Tu crezi că Biserica ne-a lăsat Biblia pentru a raspunde la curiozităţi de genul ăsta? " Nu, eu cred că Dumnezeu, nu biserica ne-a lăsat Biblia ca sursă de cunoaştere.
Acum mai încerc odată cu o altă întrebare legată de precedenta: A fost omul creat ca să moară sau ca să trăiască veşnic? Dacă crezi că poţi oferi un răspuns normal, într-o manieră civilizată şi în spiritul învăţăturilor biblice, aştept răspunsul; dacă nu, mai bine să te abţii. Mulţumesc anticipat.
Astazi tu spui ca eu calc Biblia in picioare -slaba judecata ai omule,indiferent din ce religie faci parte acolo nu te invata sa fii ironic nejustificat, de fapt isus mentiona: M-au urat pe Mine, fara temei, va vor ura si pe voi! Nu ai inteles nimic prin faptul ca ai scos o multime de versete. TE caracterizeaza rautatea, ori Isus a spus ca adevaratii lui continuatori vor fi recunoscuti prin IUBIRE.IOAN13:34-35.Prin faptul ca ai intrat in joc ai dorit sa-ti areti necredinciosia si lipsa de iubire fata de semeni.A accepta adevarul inseamna a da dovada de umilinta ca sa poti colabora, sa participi la zidire spirituala si morala. Analizeaza-te in ce relatie esti cu D-zeu, vezi daca gandirea ta este acceptata.
Mântuitorul a vărsat Și-a vărsat și sîngele, a vărsat și lacrimi, dar tot El a scos și biciul pentru a exclude profanarea sacrului (în cazul nostru al unei învățături fundamentale pentru creștinism. Tot El a avut și cuvinte de indignare, revoltă și mustrare pentru cei ce i-au răstălmăcit cuvintele.
40000 de secte creeaza 40000 de surogate și de feluri diferite de a răstălmăci Învățăturile lăsate Apostolilor și Bisericii Sale.
Față de acele 40000 de contracandidate la adresa Bisericii Sale fiți sigură că Fiul lui Dumnezeu nu are decât cuvinte de mustrare!
Cine suntem cu adevarat? suntem maimute,ne numim homosapiens, suntem energie care ia o anumita forma, ce se intampla dupa ce mori, ajungi in pamant sau daca arzi te imprastii prin natura, oricum o sa te transformi in altceva dar tu nu vei mai fii ca acum.Pe DZ l a creat un evreu prin sec 4 mai exact cat despre restul de zei si dzei, pe ei i au creat mintea umana, o minte care este fricoasa si nu accepta faptul ca nu poate stii totul-ceea ce nici macar nu exista, e vb de perspectiva-, zei astia is creati din frica si promovati pentru a manipula omenirea
Daca as fi stiut, acum ma scaldam in bani si eram cel mai popular om de pe pamant.
Suntem copii a-i lui Dumnezeu creati dupa chipul sau. Pslami 139 si 1 Ioan 3:1. (cititi va rog)
Dupa ce murim nu se intampla nimic, moartea este ca un somn fara vise, ca un fir de ata pe care in rupi, dar totusi va exista o inviere; unii vor invia pentru viata vesnica (prima inviere), iar unii pentru pedeapsa vesnica (invierea a doua). Daniel 12:2.
Recomand cartea Tragedia Veacurilor.
O singură înviere va fi, şi pentru cei buni dar şi pentru cei răi. Nu este nicăieri vorba de două învieri separate- pentru buni şi pentru răi. Asta nu ţine decât de imaginaţia veşnic în schimbare a,, părerilor eretice".
Iată una dintre confirmări:
Ioan 5, 28 -,, Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,"
Ioan 5, 29 -,, Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii."
Daniel 12, 2 -,, Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică."
În pivinţa lucrurilor pe care nu le înţelegi, iată Sciptura:,, Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." - Matei 22, 29 (nu are Dumnezeu puterea să facă un lucru sau altul?)
Mântuitorul ia apărarea celor care credeau în continuare existenţei sufletului după moartea biologică afirmând: "nu aţi auzit ceea ce s-a spus… Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor." – Mt. 22, 32
Deşi Avraam, Isaac şi Iacov erau deja morţi biologic, Fiul lui Dumnezeu îi numeşte -,, vii" – prin sufletul lor!
Citeste 1Tesaloniceni 4:13-17. Aceasta este prima inviere a celor drepti. Apocalipsa 20:6
Eu nu cred in existenta sufletului dupa moarte, dar cred ca Dumnezeu va invia pe toti oamenii pentru ca sa le ofere rasplata. Romani 6:23.
Vor exista doua invieri.
Prima a celor drepti in Hristos, vor fi luati la cer, vor fi cu Isus 1000 de ani in ceruri, apoi vor cobora cu Isus si atunci vor invia cei rai; vor fi pedepsiti prin foc. Apocalipsa 21:8
Apoi va cobora cetatea sfanta (noul Ierusalim) si cei sfinti vor fi cu Isus pentru o vesnicie. Apocalipsa 21-22. (citeste)
Ca să nu părăsim subiectul de la care am plecat, care este deci mesajul Revelaţiei lui Dumnezeu DESPRE SUFLET?
În opoziţie cu biologicul organismului (care se dezintegrează), Dumnezeu spune altceva despre SUFLET! El ştie că ŞTIE CĂ MORŢII ÎŞI PĂSTREZĂ CONŞTIINŢA, iar accest lucru este arătat în mai multe locuri în Biblie:
"Când a rupt El pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina lucrării de mărturie pe care o avuseseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: ‚Până când Doamne, Tu care eşti suveran, sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?’ Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi a fraţilor lor care vor fi omorâţi ca şi ei" (Apocalipsa 6, 9-11).
"Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu cu Hristos, deoarece asta ar fi cu mult mai bine. Dar pentru voi este mai necesar să rămân în trup" (Filipeni 1, 23-24). Dacă existenţa lui Pavel alături de Hrisos în viaţa de dincolo, imediat după ieşirea din această viaţă,, ar fi mult mai bună" rezultă de aici că este o existenţă conştientă în care sufletul nu dispare pur şi simplu.
"Săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat; fiind în chinuri, în Hades şi-a ridicat ochii..." (Luca 16, 22-23), etc...
Cuvântul "SUFLET" are în Scriptură mai multe înţelesuri.
Uneori se referă la VIAŢA (trupului) unei persoane, alteori la PERSOANA însăşi şi în unele cazuri se referă la PARTEA LĂUNTRICĂ CE SUPRAVIEŢUIEŞTE MORŢII OMULUI.
Unii, în mod conştient greşit, neagă această ultimă semnificaţie a cuvântului suflet. Dar sunt contrazişi de toate celelalte versete referitoare la suflet ale Bibliei:,, Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28);
"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" (Luca 12, 4-5). Textul ne spune că după moartea omului, el poate fi aruncat în gheenă. Dacă nu ar mai rămâne nimic după moarte, aşa cum pretind unii, ce mai poate fi aruncat în gheenă?
În II Corinteni 5, apostolul Pavel vorbeşte despre corp ca despre un cort pământesc în care trăim, adăugând că el ar dori să fie acasă cu Domnul şi că "toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup" (II Corinteni 5, 10). Dacă sufletul ar muri şi el, ce parte din Pavel ar putea să părăsească trupul şi să meargă acasă la Domnul?
Apocalipsa 6, 9-11 vorbeşte despre "sufletele celor înjunghiaţi" care cer lui Dumnezeu răzbunarea sângelui lor. Este adăugat că "fiecăruia din ei li s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei".
Deşi aceste suflete fuseseră ucise, ele sunt descrise ca fiind în prezenţa lui Dumnezeu şi având o conversaţie cu El!
Costel95 întreabă: