am si eu o intrebare.de ce credeti in Dumnezeu?
eu cred, da` nu prea frecventez biserica, sau chestii de genu`.
de ce unii sunt asa de fanatici, si in fiecare propozitie trebuie sa zica ceva de Dumnezeu, rugaciuni de nu-stiu-cate ori pe zi, etc?
sau de ce nu credeti?

Nu cr4ed pentru ca nu exista dar, daca mi sar arata un argument logic as crede, dar cum religia e lipsita de logica raman ateu.

P.S: majoritatea crestinilor cred in Dumnezeu pentru ca asa au fost invatati de mici.

Micutsa17
,,in cine altcineva as putea crede daca nu in EL?''
In tine insuti? De ce e nevoie sa crezi in ceva supranatural?
De ex:
N-ai ce manca si te rogi la Dumnezeu:,, Doamne da-mi ceva de mancare''.No sa apara ca prin minune mancarea.Dar, daca crezi in tine ininsuti te duci sa lucrezi si iti castigi mancare.
Cine castiga D-zeu sau tu insuti?

Nu cred pentru că nu există nici un argument logic(subliniez logic) care să demonstreze existenţa unui zeu. Din moment ce nu există argumente, tu de ce-ţi pierzi timpul şi crezi?

@MasterOfDisaster sarcina demonstraţiei revine celui ce afirmă. Cred că e a şaptea oară când repet asta pe ziua de azi, a doua oară când o repet special pentru tine.

Am pus si eu o intrebare asemanatoare doar ca mult mai detaliata : http://www.tpu.ro/......te-opinii/
La mine, din pacate nu este nici un credincios inrait si nici un ateu 100%.
Eu nu stiu daca sa cred sau nu.Ateii sunt prea siguri iar credinciosii(unii) ajung la limita prostiei.Sunt doua tabere care construesc argumente in favoarea fiecareia in parte dar cand vine vorba sa raspunda intrebarilor taberei adverse pun o alta intrebare sau palavragesc aiurea.Nimic nu e concret.

MAGISTRAL !
O demonstratie din anul 1921 - Dumnezeu vs. Stiinta
ACEASTA DEMONSTRATIE A FOST FACUTA IN ANUL 1921...
DUPA ACEEA AU APARUT SI ALTE DEMONSTRATII... DAR ASTA RAMANE IN ISTORIE





Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

- Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare

- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da dle, spune studentul
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pentru tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
- El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai…, da, spune studentul
- Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare:
- Nu
- De unde vine Satana?
Studentul ezita.
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
- Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da
- Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli, imoralitate, ura, uratenie, toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
- Da
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Iisus Hristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pentru a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.
- Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pentru o clipa, inainte de a punesi el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit "frig". Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig.
Daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta totala a caldurii.
Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- Dar intunericul, profesore, exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- Gresite? Poti explica in ce fel?
- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul ; un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
- E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras.
- E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, testabile si demonstrabile, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca creierul dvs. nu exista. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…...
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul.
- Acum, dle, exista raul?
- Acum nesigur, profesorul raspunde:
- Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:
- Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina .
Profesorul s-a asezat...
PS: Studentul era Albert EinsteinAlbert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. Stiinta in 1921….

@Paulla poate nu exista nici un argument logic ca exista Dumnezeu.dar am spus,asa am fost crescuta.
nu am mers la biserica,nici eu nici parintii mei, dar credem in Dumnezeu.e bine sa ai la cine sa te rogi cand ti-e mai greu, e bine sa crezi ca cineva te mai poate ajuta.
desi nu ma prea bazez pe asta.am inceput si eu sa devin cam sceptica,in special cand vad ce fac preotii,pentru ca daca ei,cei care ar trebui sa ne invete sa fim mai buni sunt cum sunt (fac trafic de tigari,alcool,fura etc.),de ce ar trebui noi,oamenii, sa mai credem?

dar, tot nu pierd nimic daca cred.nici timp, nu fac eforturi sau alte chestii de genu`.

eu am intrebat doar de ce credeti/nu credeti in Dumnezeu.

have a nice day!

Nu stiu ce sa cred.Asta doar pentru ca nu exista nici un argument care sa arate clar ca exista.Plus ca nimeni nu are o dovada...Cand mi se va arata(ceea ce e cam ilogic) sau se va intampla ceva care sa imi intareasca credinta as crede cu tarie, dar deocamdata...

Cred doar din singur motiv: între bine şi rău există un echilibru. Dacă există Satan (cred în el), eixstă şi Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că trebuie să slujesc lui Dumnezeu şi să fac mătănii, rugăciuni sau alte prostii . Abia dacă suport să am o icoană în cameră. Dar îmi plac crucile şi cum miroase mirul. Oricum deja deviez de la subiect... şi mi-am atins scopul ^^.

Io cred in D'zeu pentru ca asa am fost invatata de mica si crescand mi-am dat seama ca e bine ceea ce fac, pentru ca el e creatorul lumii si in cine altcineva as putea crede daca nu in EL?

pai unii sunt fatarnici si fac astfel de lucruri doar de vazul lumii, dar unii chiar cred cu tarie in ceea ce fac si o fac pentru ei insisi nu pentru a'i vedea altii...

Probabil ca sunt pocaiti, si nu neg cum ca Dumnezeu nu ar exista sau ca nu cred in el, pana la urma, nimeni nu are de unde sa stie

Eu una cred in Dumnezeu pentru ca de fiiecare oara cand m-am rugat sa mi-se implineasca o rugaminte s-a intamplat!Iar oameni care sunt foarte credinciosi doreste sprijin de la Dumnezeu si ca rasplata i-L venereaza in fiecare zi prin rugaciuni si mergand rugulat la biserica.

Tu spui ca in dumnezeu crezi dar in biserica nu. E putin ciudat sa crezi intr-un personaj inventat chiar de biserica. Daca ne gandim in felul urmator...

ipotetic vorbind, la inceput a aparut o carte (biblia), scrisa de OAMENI, in care personajul principal era dumnezeu. aceasta carte la inceput a fost raspandita prin auzite si in felul acesta ajunge ca personajul principal sa fie adorat de mii/milione de oameni. replicile din aceasta carte sunt moralizatoare, astfel acest zeu devine idolatrizat si respectat. peste cativa ani cu ajutorul acestui personaj se formeaza un cult si primele secte in care cuvantul acestuia este respectat si preaslavit. dupa trecerea anilor sectele s-au inmultit iar numarul credinciosilor creste o data cu timpul. biblia, care la inceput a fost doar o simpla carte se multiplica in cat mai multe limbi posibile in sute si mii de exemplare. aceasta carte reuseste intr-un fel sa explice (cu explicatii nefondate de dovezi pentru acea perioada) anumite mistere cu privire la univers, fenomene paranormale etc. in timp aceasta carte naste conflicte cu privire la modul de interpretare, si totodata apar primele razboaia pe aceasta tema (credinta). in felul acesta ajunge cea mai ceruta carte din istorie. anii au trecut, iar tehnologia a evoluat si s-a dezvoltat enorm. prin aceasta tehnologie incearca a se explica cu adevarat (aducand si DOVEZI la cele sustinute) aceste mistere cu privire la univers, aparitie, evolutie etc. aceste dovezi duc la aparitia primilor "necredinciosi". folosinduse de aceasta tehnologie, acesti oameni arata ca aceasta carte a incercat doar sa manipuleze oamenii prin crearea unui personaj. In urma acestor dovezi, lumea incepe sa renege aceasta carte, iar numarul "necredinciosilor" va fi in continua crestere. apar conflictele pe tema credintei, pe de o parte erau cei cu argumente solide si demonstrate, pe de cealalta credinciosii. cei din urma pusi in fata argumentelor aduse, se vad nevoiti sa apeleze la regenerarea acestei carti, printr-o institutie care s-o sustina, anume biserica. In cele din urma s-a incercat separarea personajului de creatorii sai, realizand in sfarsit ca aceasta separare duce la nulificarea existentei divine a zeului despre care se vorbea initial in cartea respectiva. O data cu indepartarea partiala a credintei, lumea (sau cel putin majoritatea) a putut aprecia aceasta carte, cu acest personaj ca o simpla poveste pentru acea vreme. In concluzie nu poti crede intr-un persnaj dintr-o carte, dar in autorul cartii nu.

Eu doar mi-am exprimat punctul meu de vedere, deci nu incerc a convinge pe nimeni ca eu am dreptate in totalitate. Deci sa nu va aud(vad) dupa.

Nu mai crede in Dumnezeu!

Sati zic asa. am avut si eu niste probleme. am crezut ca nu am sa scap. dar. m-am rugat cum am stiut eu mai bine. intr-un final. totul s-a terminat cu bine... am citit carti cu sfintii din inchisori. erau chinuiti si plini de tuberculoza. erau batuti ca sa nu mai creada in D-zeu. dar. ei au rezistat. ruganduse la D-zeu. daca D-zeu exista iar tu nu te-ai rugat la el. nu sa fii un comunist crestin. sa stii ce e esenta rugaciunii. atunci. va fi bine... de ce a creat D-zeu raul? ca dovada ca el exista! esti intr-o situatie prosta (raul ti-a venit de hac) roaga-te la D-zeu. va fi bine. eu nu sunt genu de copil 100% credincios. sunt cat sunt dar cred in D-zeu . bafta. citeste si tu niste carti despre sfintii din inchisori. pe mine mau schimbat

Voi crestinii credeti in dumnezeu doar ca sa aveti motiv sa beti de sarbatori