Am si eu o mica problema, pot sa-i zic asa, la aceasta categorie: m-am indragostit dica eu sunt ortodox, el penticostal. Cu parintii pe aceasta tema direct nu am vb, dar am atins in discutiile noastre asa intrebare si am inteles ca sunt categoric impotriva. El imi spune ca o sa avem viitorul impreuna numai daca o sa ma dau dupa religia lui. La el toata familia sunt penticostali...nustiu ce sa fac. Il iubesc nespus de mult si vreau sa fiu cu dinsul...sa le spun parintilor sau sa tin in taina?
Ordonare:
După relevanţă
La rece si succint, draga din serva nu merge treaba,"El imi spune ca o sa avem viitorul impreuna numai daca o sa ma dau dupa religia lui", deci ca mine sau de loc (sentimentele lui merge pana la religie, dupa aia stop). Chiar Dumunica acum face cununia civila nepoata mea ortodoxa si el adventist si deja e talmes-balmes, toate a trebuit sa fie ca ei(adventisti) n-am vazut oameni mai fanatici si necooperanti, o tine pe-a lor pana in panzele albe. Eu sunt ateu si nu dau doi bani pe nicio religie, pentru mine e otrava.
Asa ca ai grija, vorbeste deschis cu parinti si gandeste-te bine daca vrei sa intri in hora lor religioasa ca invers nu se poate, toate fragmentele astea religioase, martori, adventisti, penticostali si draci sa-i piepetene sunt niste fanatici cand e vorba de cultul lor. La-sa sentimentele si judeca la rece, casatoria nu e o joaca.
Răspunde
Aveti acelasi zeu iahve, acelasi biblie scriptura, dar mii de religii, mii de interpretari diferite in fine daca e acelasi lucru poti sa mergi la el la biserica, daca vreti sa va casatoriti trebuie sa fiti de acelasi religie
Cum te poti arunca din lac in put?
Tinerii trebuie sa gandeasca si cu mintea, nu numai cu inima. Ei trebuie sa vada si la viitor, nu numai la prezent. Penticostalii sunt rigurosi in cele religioase -la fel ca alte confesiuni crestine-.
Dragostea nu este un sentiment de moment, ci este un principiu de viata.
Stii ca si o femeie casatorita se poate indragosti de un alt barbat? Si inseamna lucrul acesta dragoste chiar daca iubeste pe acesta din urma mai mult decat pe sotul ei? Tu ce crezi: este dragoste aceasta? Nicidecum. Cei mai multi oameni dau gres la capitolul acesta si, din lipsa de educatie nu stiu cum sa procedeze -la fel ca si in cazul tau.
Biblia spune ca "dragostea nu face rau aproapelui." (Romani.13:10)
Asadar, sentimentele dintre voi vor face rau copiilor vostrii. Ba chiar mai inainte de a avea copii va exista rau, din pricina ca el nu-si poate calca constiinta crezand ca este pacat inaintea lui Dumnezeu(si nu am timp sa vorbesc acum despre cat de grav este ca omul sa isi calce pe constiinta), iar tu nu poti ajunge asa dintr-o data la o credinta pe care nu o cunosti.
Daca il iubesti, atunci o faci pentru ce este el, pentru valorile pe care le apreciaza cel mai ult.
Aveti lucruri in comun? Lui ii place sa vorbeasca despre credinta mai mult decat ii place sa vorbeasca despre viata lui. Ce-a mai importanta relatie pentru el este ce-a cu Dumnezeu, si apoi ce-a cu oamenii. Lui ii face placere sa se roage in fiecare seara si dimineata, sa citeasca Biblia, sa cante -lucruri care tie nu-ti plac. Tu ii vei cere astfel sa renunte la ele, dar el nu va putea decat daca isi calca pe constiinta -adica sa renunte definitiv la relatia lui Dumnezeu. Astfel dar, te intreb: crezi ca este bine ceea ce ii vei cere tu sa faca -daca nu deja i-ai cerut-?
Lui ii place sa mearga la biserica mai mult decat iti place tie sa mergi in oras, la discoteca sau cu prietenii. Chira si daca nu va avea ce sa manance, lui ii place sa de-a bani la biserica; cum te vei impaca la gandul acesta?
Deci, ce este intre voi nu se poate numi dragoste, ci pasiune. Ca sa iubesti un om, atunci trebuie sa iubesti ceea ce este el -ceea ce ii place sa faca. Iar din placerile lui enumerate mai sus, niciuna nu... dauneaza aproapelui. Tocmai de aceea Biblia avertizeaza: "Nu va injugati la un jug nepotrivit". (2Corinteni.6:14) La inceput iti va parea ca lucrurile merg bine; mai ales daca l-ai facut sa cedeze cate putin pe ici pe colo; dar sa nu crezi ca relatia voastra va fi si binecuvantata. De ce spun lucrurile acestea? Pentru ca daca un om face sa pacatuiasca pe un alt om, "ar fi mai de folos pentru el sa i se lege o piatra de moara de gat si sa fie aruncat in mare, decat sa faca pe unul din acesti micuti sa pacatuiasca." (Luca.17:2)
Nu sunt penticostal, si nici nu tin partea acestora; eu doar ti-am expus in mare punctele de vedere ale Scripturii.
Retine ca, atunci cand iubesti pe cineva, o faci pentru ca acesta iubeste lucrurile pe care le iubesti si tu.
Te sfatuiesc ca mai inainte de ati face o relatie cu vreun baiat, sa iti faci o relatie cu Dumnezeu. Numai El, Creatorul relatiilor, stie cu cine ne potrivim cel mai bine. Oare nu este timpul sa ceri sfat de la El? Ingrijeste-te mai intai de sufletul tau, de mantuirea ta, de viata vesnica, si apoi de viata aceasta. Mai prioritara decat viata aceasta este ce-a vesnica.
"El imi spune ca o sa avem viitorul impreuna numai daca o sa ma dau dupa religia lui."
Dar tu te-ai intrebat vreodata daca el te iubeste tot "nespus de mult" din moment ce iti conditioneaza clar viitorul?
Este foarte important să fie amândoi de aceiaşi religie, religia în care s-au născut. Relevant în acest sens este şi II Corinteni 6, 14.
Un şir întreg de aspecte ce privesc "familia lărgită", "dreapta credinţă", cea de care depinde mântuirea sufletului, vor genera în timp, la tot pasul, compromisuri, frustrări tacite, reproşuri, foarte multe dispute, toate fără rezolvări posibile, contraziceri şi concurenţă, tensiuni nerezolvate, etc…
Confesiunea copiilor este un alt subiect disputat… Este important să fie de la început în cadrul aceloraşi convingeri. Sunt evitate astfel foarte multe probleme.
Dragostea e mare, dar se spune că după câteva luni de "dragoste", ceea ce mai ţine relaţia în picioare este doar echilibrul ei firesc, neîntreţinut în mod artificial prin efort suplimentar, nesimulat…
Ori tensiunile inter-religioase, numai relaxare, pace şi echilibru nu oferă 
Este deci un nedorit început al unui tunel fără vreo "luminiţă" la capătul lui. Iar de îndrăgostit, doar ştii… te poţi îndrăgosti şi de 3 ori pe zi, în cazul tău totul poate că nu ţine decât de o obişnuinţă, de o alipire inevitabilă după ce petreci un timp cu o persoană… Este valabil pentru orice persoană pe care o întâlnim! Şi de o telenovelă te desparţi greu, dar după două zile îţi trece.
Daca te iubeste si el nu te va obliga sa devi Penticostal. Eu zic sa-l lasi ca au niste traditii cam ciudate.
Răspunde 
)
Daca te iubeste nu incearca sa-ti schimbe religia! 
Si nu cred ca conteaza religia intr-o relatie adevarata!
Intelegi, nu odata am vb cu el pe tema asta si cind ajunte vorba de casatorie, la el e un ritual, la noi altul.
cum sa le explic parintilor ca nu trebuie sa ma cunun, sau sa-mi botez copii, ca la nunta nu trebuie sa cinte si tot asa... oricum trebuie sa ne hotarim intr-o parte. El de-a mea nici nu vrea sa auda, eu sunt gata ca sa accept religia lui...ma framinta parintii mei, ce o sa spuna ei?
Nu mai suntem in secolul 17 sa fi legata de parinti...
E viata ta, tu alegi ce faci! Parinti tai trebuie sa iti dea sfaturi si sa te sustina in tot ceea ce faci 
"El imi spune ca o sa avem viitorul impreuna numai daca o sa ma dau dupa religia lui"
"Numai dacă" ăsta are un iz de şantaj emoţional, nimeni nu-ţi garantează că vei fi fericită şi după botez.
Ce te faci dacă te botezi şi te desparţi după?
Dacă nimereşti într-o astfel de familie există riscul să fii privită ca o outseideră de rudele lui convertite.
Mai ţine tu în taină că vei suferi mult, dacă totul iese prost s-ar putea să îţi îndepărtezi şi părinţii de tine.
Dacă părinţii nu aprobă relaţia crezi că vor veni la căsătoria ta?
Din 86% ortodocşi ţi-a trebuit fix altceva.
Sincer te-as sfatui sa nu iti lasi religia insa oricum daca nu te dai la penticostali la ce biserica iti vei duce copii?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
