Islamul este o religie monoteistă, fiind a doua din lume ca număr de adepţi, după creştinism. Sensul general al cuvântului islam este pace şi supunere faţă de Alah, creatorul tuturor lucrurilor (în oarecare măsură, la fel ca la creştini). Religia a fost fondată în secolul al VII-lea, pe teritoriul Arabiei Saudite, de către profetul Muhammad, iar cartea sfântă poartă numele de Coran (cum este Biblia pentru creştini). Musulmanii cred cu tărie că Muhammad este ultimul profet şi mesager al lui Alah (deşi nu există nicio referire la vreo relaţie de rudenie între Alah şi Muhammad, îl putem asemăna în oarecare măsură cu Iisus).
Lăsând la o parte religia în sine, trebuie menţionat faptul că tratamentul inuman la care sunt supuse majoritatea femeilor musulmane nu izvorăşte doar din convingeri religioase. Este adevărat că legea şi codul civil din ţările islamice au la bază învăţăturile din Coran, dar aceste legi au fost făcut de oameni, sunt bazate pe realitatea culturală din acele zone ale lumii, dar cei care le-au gândit probabil au avut oarecare înclinaţii bolnave.
Situaţii absurde
În ţările islamice, dacă o femeie întreţine relaţii sexuale cu un bărbat cu care nu este măritată, aceasta comite un păcat faţă de Alah, un păcat suprem. Pedeapsa este 100 de lovituri de bici, în public. Desigur, în majoritatea cazurilor, pedeapsa la care femeia este supusă este extraordinar de crudă, aceasta fiind omorâtă în public cu pietre. Acelaşi lucru se întâmplă şi dacă femeia acuză un bărbat că a violat-o, dar nu are martori pentru a-şi susţine acuzaţia. Câteva ţări islamice îi permit unui violator să scape de pedeapsă prin lege, dacă se însoară cu victima (evident, în cazul în care femeia violată are martori pentru a dovedi fapta).
Femeia este considerată de două ori mai puţin inteligentă decât un bărbat, motiv pentru care, în cele mai multe cazuri, o singură persoană de gen feminin nu este considerată de justiţia islamică drept martor; trebuie să fie minim două femei pentru a conta ca martor.
Bărbaţii au dreptul să îşi bată soţiile şi copiii, dacă ei sunt de părere că atitudinea acestora nu este potrivită. Oricât de brutală ar fi bătaia, dacă femeia nu este ucisă, legea nu impune niciun fel de pedeapsă.
Femeile duc o viaţă foarte retrasă. Stau mereu acasă şi au oportunităţi foarte puţine de a găsi un loc de muncă. De asemenea, ele nu pot ieşi în public fără să aibă capul acoperit sau fără să fie însoţite de soţul lor. Au dreptul la o educaţie primitivă şi sunt considerate cetăţeni de clasă inferioară.
Adevărul este că dacă bărbaţii musulmani ar fi trataţi la fel de către cineva aparţinând unei alte religii, ar considera-o cruzime şi ar candamna-o dur. Totuşi când vine vorba de femei, lucrurile nu sunt deloc aşa, bărbaţii văzând totul ca fiind normal.
Desigur, mai e şi aspectul căsătoriei. Un bărbat are voie să aibă până la patru soţii şi uneori îi este permis să intre în căsătorii temporare. Evident, soţiile trebuie să fie credincioase şi supuse pe tot parcursul vieţii. O „femeie" poate fi luată în căsătorie în majoritatea ţărilor islamice din momentul în care a atins vârsta de 10 ani. Şi mai absurd de-atât, tot începând cu această vârstă se pot consuma acte sexuale.
În prezent
În esenţă, această religie chiar propovăduieşte pacea, dar se pare că acest aspect s-a pierdut de mult. Deşi în multe ţări musulmane lucrurile s-au mai îmbunătăţit în ultima perioadă, încă sunt numeroase state unde femeile sunt tratate ca nişte animale. Chestia şi mai gravă este că aceste tratamente nu sunt practici culturale, chiar dacă s-au transmis începând cu secolul al VII-lea, ci sunt scrise negru pe alb, literă de lege. Majoritatea cazurilor în care o femeie este acuzată de un lucru se definitivează nu în favoarea acesteia. Bărbaţii musulmani primesc amenzi de circulaţie dacă fac greşeli în trafic. În schimb, femeile primesc 100 de lovituri de bici doar dacă conduc.
Cultura musulmana reprezinta unificarea tuturor culturilor mongola, persana, turcica, indiana si indoneziana, si este influentata de convingeri si practici comune, toate desfasurandu-se in jurul religiei islamice. Literatura musulmana originala e scrisa in limba araba, limba profetului, si majoritatea scrierilor sunt inspirate din religie, cercetari asupra sistemului de credinte al Coranului.
Serbarile si festivalurile musulmane au ca nucleu evenimentele din viata Profetului Mohammed si printre cele mai cunoscute sunt Eid ul-Fitr, Eid ul-Adha si Lailat al Miraj si mai ales Ramadanul.
Conform culturii musulmane, casatoria este, in cuvintele lui Mohammed, „jumatate din religie". Legatura dintre doua suflete este privita ca fiind o legatura legala si un contract social. O nunta musulmana nu are loc intr-o moschee, asa cum e de asteptat, ci in biroul unui magistrat si in prezenta a trei martori de sex masculin. Contractul este stabilit intre mire si tatal miresei (sau cea mai apropiata ruda), cu acordul ei. Mirelui i se cere sa ii dea miresei bani, aur si daruri care sa ii asigure viitorul.Cand toate aceste conditii sunt indeplinite, actele sunt semnate si cuplul este casatorit. Mireasa se intoarce in casa parinteasca unde se pregateste pentru petrecerea nuptiala.
Arta este o parte importanta a culturii musulmane. Abstractul, decorativul si motivele florale sunt unice in arhitectura lor. Minaretele si domurile sunt o parte esentiala a palatelor-fortarete si a moscheelor. Arhitectura islamica se dinstinge prin urmatoarele elemente: curti foarte largi, minarete, o nisa in perete care indica directia spre Mecca, domurile, forme repetitive, caligrafie arabeasca, fantani si culori luminoase.
Arta este lipsita de elemente animate, mai ales de figuri umane, datorita cerintelor religiei musulmane. Portretizarile sunt interzise atat in manifestarile artistice, cat si traditiile popoarelor islamice, deoarece Allah, prin omniprezenta lui, nu poate fi redat in imagini. Caligrafia araba este ridicata la rang de arta datorita versurilor din Coran.
Muzica in Islam este reprezentata in special de muzica consacrata religiei, dar si de muzica clasica araba sau indiana.
Traditiile musulmane si credintele islamice au izvorat din invataturile profetului Mohammed. Termenul „musulman" inseamna „supunere lui Dumnezeu", iar islamismul este recunoscut ca a doua religie din lume. Musulmanii cred ca Coranul este rezultatul dialogurilor intre Dumnezeu si profet. Cele doua secte mari in care este impartit islamul sunt Sias si Sunnis. Islamul propovaduieste cele cinci legi care fundamentale pe care trebuie sa le urmeze toti musulmanii.
Aceste sunt:
Shahadah – venerarea unui singur Dumnezeu
Salah – rugaciunea, cel putin de cinci ori pe zi
Zakat – pomana pentru cei saraci
Sawm – postirea in timpul Ramadanului
Haj – pelerinajul spre Mecca
Obiceiuri cu prilejul nasterii, casatoriei si mortii
Cand se naste un copil, musulmanii obisnuiesc sa-i sopteasca la urechi formula de marturisire a credintei musulmane: "Nu este alt Dumnezeu decat Allah...". In ziua a saptea dupa nastere se sacrifica doi berbeci sau doua capre, din a caror carne se da o parte la saraci, si se taie in chip solemn parul copilului. Sacrificiul despre care vorbim se practica la arabi si inainte de Mahomed si a fost preluat de traditia mahomedana. Tot in ziua a saptea sau in alta zi se da numele copilului, care este de obicei numele lui Mahomed, al unui membru al familiei acestuia ori al personelor importante ale traditiei musulmane. Copilul este apoi circumcis, fie in ziua a saptea, fie in a patruzecea, fie in anul al saptelea, adica la inceputul celei de a dou perioade a vietii.
Inainte de casatorie, conform unei vechi traditii, mirele trebuie sa stea un timp intr-un loc retras, fiind pazit de cavalerii sai de onoare. In ziua in care mireasa este adusa la domiciliul mirelui si in noaptea nuntii sunt implinite diferite practici cu caracter magic, menite sa fereasca pe miri de interventiile duhurilor rele si sa le aduca noroc. Dupa aceea, timp de o saptamana, sotia sta inchisa in casa, iar barbatul sta retras de societate. Dupa sapte zile, sotii implinesc un rit de purificare si numai dupa aceea incep viata obisnuita.
Cand se apropie moartea, musulmanii indeamna pe muribund sa pronunte formula marturisirii de credinta, pentru ca sa nu o uite si sa o poata spune exact cand va fi anchetat de cei doi ingeri, Nakir si Munkar. Spalarea mortului o fac doua persoane de acelasi sex cu defunctul si care cunosc bine ritul acestei operatii. Mai inainte nu se platea acestora nimic pentru munca lor, deoarece la ziua judecatii se va tine seama de fapta lor pioasa. Mortul este imbracat apoi intr-un giulgiu fara cusaturi, pentru ca la ziua invierii sa se poata aseza cu usurinta in genunchi in fata lui Allah si sa-si primeasca sentinta. Pelerinii obisnuiesc sa-si ia cu ei la Mecca viitorul giulgiu, pentru ca sa-l inmoaie in apa sfanta a izvorului Zemzem. Daca decesul s-a produs dimineata, inmormantarea se face in cursul zilei, daca nu, a doua zi de dimineata. Pe drumul spre cimitir, imamul recita versete din Coran si din cand in cand se opreste, iar credinciosii repeta in cor ultimul verset. In sfarsit, imamul se adreseaza spiritului mortului si ii cere sa-si faca marturisirea de credinta, asa cum o va face in fata lui Allah. O persoana dintre rude raspunde pentru mort: "A crezut intr-un singur Dumnezeu si in Mahomed profetul sau".
Mormintele mahomedane sunt construite in forma de firida, in asa fel incat trupul mortului sa poata sta pe partea dreapta si cu ochii in directia spre Mecca. Deasupra mormantului se ridica un musuroi de pamant sau, la cei cu bunastare, se construiesc un fel de capele boltite (qubba). In India exista morminte musulmane monumentale, construite cu mare lux de arhitectura, dar cum legea musulmana interzice mormintele somptuoase si mauzoleele, cadavrele mortilor ilustri nu se afla in monumentele insesi, ci in boltile subterane; dedesubtul sau alaturea monumentelor, satisfacandu-se astfel cerinta legii ca mormintele sa fie modeste.
Ceremoniile care urmeaza inmormantarii variaza dupa regiuni si nu se deosebesc mult de cele practicate in alte religii. Doliul nu se obisnuieste. Totusi pe alocuri se vopsesc in albastru unele vesminte sau parti ale corpului si nu se schimba vesmintele intr-un anumit interval de timp.
"Situaţii absurde
În ţările islamice, dacă o femeie întreţine relaţii sexuale cu un bărbat cu care nu este măritată, aceasta comite un păcat faţă de Alah, un păcat suprem. Pedeapsa este 100 de lovituri de bici, în public. Desigur, în majoritatea cazurilor, pedeapsa la care femeia este supusă este extraordinar de crudă, aceasta fiind omorâtă în public cu pietre. Acelaşi lucru se întâmplă şi dacă femeia acuză un bărbat că a violat-o, dar nu are martori pentru a-şi susţine acuzaţia. Câteva ţări islamice îi permit unui violator să scape de pedeapsă prin lege, dacă se însoară cu victima (evident, în cazul în care femeia violată are martori pentru a dovedi fapta).
Femeia este considerată de două ori mai puţin inteligentă decât un bărbat, motiv pentru care, în cele mai multe cazuri, o singură persoană de gen feminin nu este considerată de justiţia islamică drept martor; trebuie să fie minim două femei pentru a conta ca martor.
Bărbaţii au dreptul să îşi bată soţiile şi copiii, dacă ei sunt de părere că atitudinea acestora nu este potrivită. Oricât de brutală ar fi bătaia, dacă femeia nu este ucisă, legea nu impune niciun fel de pedeapsă.
Femeile duc o viaţă foarte retrasă. Stau mereu acasă şi au oportunităţi foarte puţine de a găsi un loc de muncă. De asemenea, ele nu pot ieşi în public fără să aibă capul acoperit sau fără să fie însoţite de soţul lor. Au dreptul la o educaţie primitivă şi sunt considerate cetăţeni de clasă inferioară.
Adevărul este că dacă bărbaţii musulmani ar fi trataţi la fel de către cineva aparţinând unei alte religii, ar considera-o cruzime şi ar candamna-o dur. Totuşi când vine vorba de femei, lucrurile nu sunt deloc aşa, bărbaţii văzând totul ca fiind normal.
Desigur, mai e şi aspectul căsătoriei. Un bărbat are voie să aibă până la patru soţii şi uneori îi este permis să intre în căsătorii temporare. Evident, soţiile trebuie să fie credincioase şi supuse pe tot parcursul vieţii. O „femeie" poate fi luată în căsătorie în majoritatea ţărilor islamice din momentul în care a atins vârsta de 10 ani. Şi mai absurd de-atât, tot începând cu această vârstă se pot consuma acte sexuale."
Chiar că-s absurde.
*Sursa: http://www.viata-libera.ro/......-musulmana
http://evulmediu9e.blogspot.ro/
Cred ca e destul de lung raspunsul pe care l-ai primit. Sau ai fi vrut unul si mai lung?
Ref. la porc: De ce te intereseaza asa de mult problema consumului de carne de porc? Faptul ca unii nu consuma e un simplu moft. Nu sunt cu nimic mai sanatosi fizic sau psihic cei care nu consuma, fata de cei care consuma; si nici nu traiesc mai mult.
Referitor la carnea de porc nu sunt de acord cu tine, nutritionisti avertizeaza ca carnea de porc care e bogata in grasimi poate cauza probleme de sanatate:http://www.sfatulmedicului.ro/......scuri_5854
Ma interesa pentru ca este una din restrictiile pe care le are religia islamica( musulmanii )
Cel mai bun mod de a afla ceva despre o relgie, traditiile ei, toate aberatiile pe care le sustine, toate lucrurile tampite pe care le fac, este sa mergi pe site-uri religioase si sa citesti ce scriu cei de religia de care apartine site-ul despre ceilalti. Apoi schimbi si citesti ce scriu ceilalti despre primii si despre altii si tot asa.
80-90% din ce zic toti despre ceilalti e adevarat, restul sunt exagerari.
La fel si in cadrul aceleiasi religii, citeste ce zic sectele unele despre altele, la fel au dreptate.
Ai sa constati cu usurinta ca toate sunt o apa si-un pamant, si toate sunt minciuni.
DeProfundis99 întreabă: