"Biblia nestiutorilor de carte", "Fereastra spre ceruri", "Refugiu al privirii pentru orice inima indurerata " - acestea sunt denumiri puse icoanei. Voi cum le explicati?

Una dintre cele mai frumoase definitii pentru icoana este aceasta metafora: fereastra spre cer. O definitie cu adevarat inspirata.

Elementul comun al tuturor icoanelor este sfintenia persoanelor reprezentate in ele. Tocmai de aceea icoana are aceasta calitate: de a ne facilita legatura cu Dumnezeu si cu Sfintii Sai.
Fundamentul dogmatic al cinstirii Sfintelor icoane este întruparea Fiului lui Dumnezeu, despre care Sf. Ioan Damaschin scrie următoarele:

„De n-ar fi venit Hristos în trup nu ne-am fi închinat la icoane. Dar pentru că Hristos, venind pe pământ, ni s-a arătat ca icoană a Tatălui, şi cu chipul ipostasului lui Dumnezeu în El, aşa îl pictăm şi noi în icoană".
A fost o perioada cand evreii din cauza orbirii lor se inchinau la sculpturi din lemn, piatra, etc. crezand ca ele sunt insufletite (vietuite) ceea ce este total gresit (animism).
Prima icoană a fost pictată de Sf. Evanghelist Luca, deoarece el avea atât cunoştinţe medicale, cât şi cunoştinţe de pictură.
Cand ne rugam si in fata noastra este o icoana, in fata il vedem pe Dumnezeu, incercam sa depasim acest material lumesc.
Biserica Ortodoxa imbina foarte bine "materialul cu imaterialul" in cadrul cultului.