Ce parere aveti despre "spovedanie"? Sunteti pro sau contra?

Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. iacov 5:16
deci sunt pro

Din moment ce preotii fac totul pentru bani si preotia a devenit o afacere ca oricare alta, ba inca una mult mai banoasa, nu vad de ce i-as spune unui astfel de om pacatele mele, cand el e mai pacatos decat mine.
In Biblie spune "Marturisiti-va pacatele unii altora"deci prefer sa imi marturisesc pacatele altor oameni.
Daca ai o inima sincera si curata, Dumnezeu te iarta. Iar Dumnezeu are nevoie de rugaciunile noastre personale, sa vorbim noi cu el nu prin intermediari cum sunt preotii care nu stiu decat sa minta si sa fure.

Eu nu sunt pacatos! Popii, pentru mine, sunt tot oameni! Ei nu stiu, nu au si nici nu pot nimic in plus fata de mine!

Spun doar atat: CONTRA!

Pro.este ca atunci cand speli un pahar. dupa ce il clatesti, este atat de curat incat te imbie sa bei cu el, apa rece de izvor.cui nu-i place sa fie curat pe dinauntru, se poate imbraca doar frumos pe dinafara.ii poate minti in felul aceste pe toti cei care il vad.dar el va sti ca e murdar pe dinlauntru.si spurcat de pacate.

Eu sunt pro, fără spovedanie nu poți lua Sfânta Împărtășanie, nici nu te poți curății. Fără ea poți merge cu sacii de păcate tot pământul și la fel după moarte.

Cred că problema este greşit pusă. Nu e chestie de gust sau de opţiune. Dacă eşti catolic sau ortodox, nu ai cum să fii contra spovedaniei, fiindcă nu poţi alege numai unele lucruri din practica de credinţă după cum ai alege stafidele din tort, spunând "asta îmi place, asta nu îmi place".

Iar dacă eşti protestant sau neoprotestant, nu ai cum să fii pro spovedanie, fiindcă religia ta te învaţă să te spovedeşti direct lui Dumnezeu. De altfel, ar fi complet absurd să o faci faţă de pastor, fiindcă în aceste religii lipseşte conceptul de deosebire dintre preoţia universală dobândită prin Botez şi preoţia sacerdotală dubândită prin hirotonie.

N-are rost să mă afund în argumente considerate inutile de majoritatea creştinilor de pe site, deci rămâne doar să spun că-s contra şi atât.

Nu stiu mai exact... adica Dumnezeu ii asculta pe toti, nu numai pe preot. Poti sa te caiesti de pacatele tale si acasa in camaruta ta.

Omul este prin fire sa o fiinta sociabila, deci nu poate trai singur. Tot asa de adevarat este faptul ca omul neputand trai singur, nu poate sa stea fara sa comunice cu cineva si, mai ales, sa se deschida
sufleteste aproapelui sau, sa-i spuna pasurile sale. Parca simti o usurare si-o descarcare cand gase sti pe cineva de incredere si i te dest ainuie sti. Durerile si ranile mele sufletesti i le spun lui, el le primeste si ma compatime ste. In acel moment, datorita compatimirii si iubirii persoanei careia m-am dest ainuit, simt o mare liniste si bucurie, simt ca cineva ma mai iubeste, ca nu am fost parasit definitiv; simt o revigorare sufleteasca. Este mare lucru ca in viat a noastra, sa ajungem „sa ne bucuram cu cei ce se bucura si sa ne intristam cu cei ce se intristeaza" (Romani 12, 15). Atunci cand vedem pe cineva ca sufera, sa intram in dialog cu el, sa-1 int arim prin vorbe bune, sa-i luam, cu alte cuvinte, din durerea lui, si sa ne-o insusim noi. Comunicarea, dialogul sunt absolut necesare. Dar mai mult decat acestea este marturisirea in fata duhovnicului. Te destainui in fa ta prietenului, ii spui tot ce ai pe suflet, il doare si pe el, daca tine la tine; iti da, eventual, un sfat sau, mai mult, se roaga pentru tine. Insa, un prieten, oric at de apropiat ar fi, altceva nu are ce sa-ti mai ofere, nu are cu ce sa te mai ajute. Pana aici merge afectivitatea umana. Dar Dumnezeu, prin mila Sa fata de oameni, ne-a daruit un mare ajutor: Sfintele Taine si, in special, Taina Sfintei Spovedanii. La aceast a Sfant a Taina, credinciosul, in afara de faptul ca s-a dest ainuit duhovnicului de tot ce are el mai intim, primeste in plus de la duhovnic dezlegarea si iertarea de acele pacate si mai ales primeste o mare putere de a invinge mai departe greutatile vie tii. Primeste energia harului Duhului Sfant prin punerea mainilor preotului. Numai preotul are aceasta imensa putere de a dezlega de pacate si de a impartasi harul Duhului Sfant ca intaritor in viata noastra.
Fara preot si puterea lui sfint itoare nu putem trai o viata crestina sau, daca o traim, suntem ofiliti duhovniceste; traim inconstienti, in irealitate si neadevar. Mantuitorul a spus „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Alta cale si adevar nu exista decat in Biserica Sa.
Puterea de a lega si a dezlega, Mantuitorul a dat-o numai Sfintilor Apostoli s i acestia la randul lor episcopilor si preotilor prin hirotonie, prin punerea mainilor pe cap: „Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in ceruri si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in ceruri" (Mt. 18, 18; Ioan 20, 23).
Deci puterea de dezlegare a pacatelor o primim numai aici pe pamant si numai de la preoti. Cel mai groaznic lucru este ca cineva sa moara nespovedit, nedezlegat de pacate. Dincolo de mormant nu-l mai poate dezlega nimeni „nici chiar ingerii". De aceea trebuie sa ne spovedim, sa ne descarcam sufleteste, sa alungam tot ce este negativ in fiinta noastra umana. Sa primim dezlegare si iertare de toate pacatele si relele ce le-am facut in viata. Sa primim pe Duhul Sfant, Cel care ne va calauzi in viata de dincolo.

Mântuitorul Însuşi a întemeiat şi Taina Spovedaniei, transmiţând apostolilor, harul iertării păcatelor. Unul dintre citatele care autentifică acest lucru este :
Ioan 20, 21:,, Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi."
Ioan 20, 22:,, Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;"
Ioan 20, 23:,, Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute."


- Canonul dat la spovedanie are scopul de a da o şansă introspecţiei interioare, conştientizării sincere a greşelii. Doar această introspecţie însoţită de harul divin poate restabili eficient o ordine interioară.

- De multe ori greşeala făcută poate avea o complexitate foarte mare. Poate fi legată de foarte multe lucruri (ierarhia priorităţilor vieţii- care poate fi întâmplător sau nu, greşită, concepţia de viaţă, concepţia despre bine şi rău, despre libertate, despre importanţa empatiei, despre gravitatea egoismului şi a orgoliului etc. ).

Toate acestea, pentru a putea beneficia de o analiză la rece, au nevoie de timp de meditaţie, de modestia de a le acorda totuşi timp în faţa vârtejului preocupărilor, grijilor şi "priorităţilor" vieţii. Nu este uşor să le acorzi timp. Timpul dedicat spovedaniei şi pregătirii pentru spovedanie îi poate reaminti omului că nu sunt toate O.k. în viaţa sa, că sunt şi lucruri care îi pot afecta grav sufletul şi conştiinţa sa...

In primul rand spovedania tine de optiunea fiecaruia. Poti alege sa fi pro sau contra, este alegerea ta.In ceea ce ma priveste eu sunt pro.Consider ca este o taina necesara si indinspensabila intr-o comunitate cum este cea crestina(ma refer aici strict la crestini).Are un rol esential prin aceea ca te purifica, te face sa te simti intr-un anumit fel, curat, eliberat.

Cai plictisitoare si oricum eu merg odata pe an la biserica

Salut,eu sunt pro spovedanie pentru ca prin spovedanie Dumnezeu ne iarta pacatele, dar cu spovedania poti face si pacate de exemplu daca nu spui toate pacatele sau spui lucruri care nu le-ai facut sau altele.Ni trebuie ca parintele sa te traga de limba ca sa spui toate pacatele, trebuie sa fim foarte atenti si sinceri, cu aceasta spovedenie omul se curata de pacate.Fiecare cu parerea lui

Eu unul nu cred in spovedanie, nu cred in religie.O respect, dar doar atat.In locul spovedaniei prefer sa ma impac cu mine insami.Decat o spovedanie mai bine o sedinta la psiholog, ajuta inzecit.Acum fiecare cu gandirea sa.De spovedit sau impartasit nu am facut-o niciodata.