Bună, prieteni!

Am visat ieri noapte ca cica eram vrajitoare și noaptea trebuia sa ma ascund undeva, pentru ca in fiecare noapte ma cauta "moartea". Asa ca eram undeva pe o campie, după care incepe sa se intunece iar eu incep sa fug spre o casa (casa care era a matusii mele, care a murit de nici o luna, iar sotul ei acum un an). In spate, vad "moartea", avea o pelerina neagra, o coasa, clasic, dar capul era de fapt un schelet de ceva fosila foarte mare, ca de vaca. Impreuna cu "moartea", se afla un copil mic, care era uman (tin sa menționez că matusa și sotul ei ai avut un copil, care a murit fix inainte sa il botezeze, acum muulti ani). Bun, fug eu spre casa și incui portile foarte bine, intru in casa și incui usa cu cheie, zavor, o baricadez foarte bine, pentru ca îmi era frica. Dupa care, incepe copilul sa verifice daca sunt portile incuiate și daca ar putea intra cumva(eu ii priveam de pe geam, cu luminile stinse). Din fericire, nu au reusit sa între și continua cativa pasi, dupa care moartea se intoarce sa mai verifice (ceea ce îmi arata ca isi dorea foarte tare sa intre). Vă rog sa ma ajutati cu semnificatia acestui vis, avem numai ghinion in familie, in ultimii 3-4 ani ne-au murit destul de multe persoane din familie (vi le spun in ordine cronologica: matusa mea, adica sora mamei mele, de care eram extrem de atasata(cancer), cam după aproape un an a murit sora bunicii mele (cancer), după a murit sotul altei matusi care a murit recent, de care vă povesteam ca le apartine casa din vis și, culmea, au avut ambii aceeași moarte, au avut lichid in corp, probleme cu inima, in final au devenit dependenti de aparate pentru a respira, ea a murit sufocata și el la fel, dar a facut și covid, ambii la spital. Vă mulțumesc frumos și va doresc tot binele din lume!

Nu inseamna nimic! Numai babele mai cred in vise... Ai avut multe drame in familie iar mintea ti-a luat-o razna iar cand adormi subconstietul tau iti face tot felul de scenarii pe care tu ca fata isteata, care stie sa citeasca si sa se documenteze ar trebui sa nu dai crezare acestor vise. Nu mai suntem in 1600 cand inca se mai credea in vrajitorii cand ceva nu se putea explica. acum in 2023 omenirea a evoluat mult si stie ce se intampla si nu mai crede in vrajitorii! Orice are o explicatie! Tu, maturizeaza-te!

"Am visat ieri noapte ca cica eram vrajitoare... Vă rog sa ma ajutati cu semnificatia acestui vis"

e mai nuanțată problema: avea sau nu mătură, era urâtă foc sau doar așa ș-așa?

https://www.unica.ro/dictionar/vrajitoare

Citim în Eclesiastul 5:3 că "visele se nasc din mulţimea grijilor". Adică pe parcursul zilei sau a mai multor zile, ceea ce gândești în stare trează de conștiență, va "digera" inconștientul în timpul somnului.
Câteodată putem să controlăm visele și să conducem visele în direcția dorită; dar de multe ori nu putem să facem asta. Acest lucru nu contează -nu contează și nici nu semnifică ceva faptul că putem sau nu să controlăm visele.
În cazul tău, cel mai probabil a fost un moment din zi -scurt sau lung- când te-ai gândit la rudele tale. Apoi acel gând a revenit în timpul somnului. Și cum de-abia ne putem stăpâni gândurile în stare de conștiență, cu cât mai mult nu le putem stăpâni în stare subconștiență mai deloc.
Tot Biblia ne învață că un om decedat este decedat, și el nu mai poate comunica cu cei vii. Dacă în realitate cineva a experimentat contrariul, ființa respectivă nu a fost omul decedat, ci un înger rău care poate lua forma, vocea și memoria defunctului la perfecție.
Ne este interzis să pătrundem pe terenul vrăjmașului prin ocultism, ghicire, vrăjitorie și altele de felul acesta. Ba încă ne este interzis să dăm de pomană în cinstea morților, indiferent că îi visăm sau nu. Ba încă ne este interzis să dăm de mâncare și în cinstea celor vii. Orice lucru bun trebuie să îl facem pentru slava lui Dumnezeu, și niciodată pentru slava oamenilor, fie ei vii sau morți, fie ei sfinți sau nu.
Dumnezeu a creat pe om din țărâna pământului și suflare de viață. La moarte aceste două elemente se despart: țărâna se întoarce în pământ, iar suflarea de viață (viața însăși) se întoarce la Dumnezeu. Nu mai există vreo entitate care să iasă din omul decedat și care să umble cine știe pe unde.
Fie că îi visăm sau nu pe cei decedați, singura lor cinste care le-o putem face este să ne împăcăm cu ei, adică să le iertăm tot ceea ce ne-au greșit, și să mergem la mormântul lor să îl curățăm de buruieni. Ei n-au nevoie de lumânări la mormânt. Lumina noastră a oamenilor este Domnul Hristos cât timp suntem în viață, dacă am făcut din El lumina noastră. Pământul, țărâna, nu mai au nevoie de lumină. Soarta omului este decisă, definitivă și irevocabilă la moarte: dacă a murit împăcat cu Dumnezeu, va învia pentru viața veșnică; dacă nu, va învia pentru judecată și moarte veșnică (moartea a doua). Pomeni, lumânări, parastase și colivele și rugăciunile și toată tămâia din lume nu mai pot schimba cu nimic soarta omului care și-a croit-o cât a fost în viață.
A aprinde lumânări este blasfemie la adresa lui Dumnezeu. Hristos este Lumina lumii. Și cât lumea este în viață; și cât lumea face din El lumina ei.