Bună seara! Ce înseamnă expresia:Cei vii ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi amintirea lor li se uită". Asemenea acestor oase în pustie, până şi amintirea lor piere când se întorc în ţărână.

Versetul e din Eclesiastul 9:5. Ce înțeleg eu din versetul ăsta e că, cei vii sunt conștienți de cele ce se întâmplă pe pământ, dar după moartea lor nu mai știu nimic legat de pământ, adică nu mai au treaba cu pământul (cel puțin o vreme, nu știu). Eu asta înțeleg și din trimiterile acestui verset. In plus, în Biblie din multe versete ne dam seama ca sufletul e nemuritor și ca va ajunge în iad sau în rai, dar nu va muri

Ai dat fundă unui răspuns greșit. Biblia spune altceva. Sufletul este nemuritor. (nu îmi pasa de acea fundă, îmi pasa ca ai crezut ca e adevărat ce a zis el).
Dacă el scoate din context acel verset sau nu se uită la trimiteri, evident ca nu îl înțelege. Omul după moarte că merge în rai sau în iad și are sufletul conștient, nemuritor. Dar ca să nu spui ca mint, îți voi da și versete din Biblie care sa afirme acest lucru.

În 1 Tesaloniceni 5:23 scrie:
"Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos". Deci sufletul e diferit de trup, nu cum spun martorii lui Iehova ca sufletul este trupul, omul.
În Filipeni 1:21-24 scrie:
"Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig. Dar dacă trebuie să trăiesc în trup face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup". Deci Pavel voia mai mult sa moară ca să poată fi împreună cu Domnul Isus, deci, după moarte NU moare și sufletul.
În 2 Corinteni 5:6-8 Pavel spune așa:
"Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul - pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. - Da suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul". Deci noi (creștinii) vrem mai mult sa murim ca să fim LA DOMNUL, nu ca să moara sufletul. Și unde e Dumnezeu? Nu e în cer? De asta Domnul Isus în Ioan 14 a spus ca Se duce în cer sa ne pregăteasca un loc și Se va întoarce înapoi ca să ne ia și sa fim cu El.
În Apocalipsa 6:9-11 scrie:
"Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: 'Până când Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?' Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei". Deci sufletele acelor oameni care au fost omorâți strigau și vorbeau, deci erau CONȘTIENTE, nu moarte, cum zice utilizatorul de mai sus.
În Matei 10:28 scrie:
"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă". Deci Dumnezeu are puterea de a trimite un suflet în iad, care da, e real.
Mai sunt versete de genul, dar sper ca ti ai dat seama care e, de fapt, adevărul.

Gen. 2:7: „Iehova Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit un suflet viu". (Să observăm că în acest verset nu se spune că omului i-a fost dat un suflet, ci se spune că el a devenit un suflet, o fiinţă vie.)
Gen. 9:5: „Mai mult, voi cere înapoi sângele sufletelor voastre [sau „viaţa"; în ebraică néphesh]". (Aici se spune că sufletul are sânge.)

Ios. 11:11: „Ei au lovit cu ascuţişul sabiei toate sufletele [în ebraică néphesh] din el". (În acest verset se arată că sufletul poate fi lovit cu sabia, deci aceste suflete nu puteau fi spirite.)
Ezec. 18:4: „Iată că toate sufletele sunt ale mele. După cum sufletul tatălui este al meu, tot aşa şi sufletul fiului este al meu. Sufletul* care păcătuieşte, acela va muri".

Mat. 10:28: „Să nu vă fie frică de cei care ucid corpul, dar nu pot ucide sufletul, ci temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să distrugă atât sufletul*, cât şi corpul în Gheenă!" - deci sufletul moare si poate fi distrus.
Doamna, de asemenea, încurcă "sufletul" cu "spiritul", ceea ce crează confuzie.
In plus, nu ia in considerare ca acel grup de creștini care vor fi cu Isus in cer, vor fi invitați cu corpuri spirituale, cum de altfel a fost înviat si Isus. Nicidecum ca după moarte "sufletul " lor ar merge la cer.

Înseamnă că morții dorm, nu știu nimic, nu mai exista.

Că se uită.

Este o concepție filozoficã a celui ce a scris, adicã pãrerea/impresia lui, nu e ceva absolut sigur. La fel cum este și legenda/ povestea/invenția despre " Cãlãtoria sufletului dupã moarte, prin cele 40 de vãmi".