Am o intrebare pentru creștini(pot răspunde si ceilalti dacă știu ) : Ce înseamnă mai exact păcatul hulei împotriva Duhului Sfânt? De ce se zice că acesta este singurul păcat care nu se iartă? E adevărat? De ce?

ATENTIE, pacatul impotriva Duhului Sfant este pacatul pe care il faci in mod REPETAT si constient cu toate ca, CONSTIINTA TE MUSTRA pentru repetarea acestuia. Duhul Sfant se manifesta prin intermediul constiintei, cand aceasta nu te mai mustra pentru acel pacat inseamna ca ai fost parasit de Duhul Sfant. De ce este acest pacat de neiertat, deoarece Duhul Sfant este SINGURA legatura dintre OM si DUMNEZEU. Parasit de Duhul Sfant, nu mai poti avea legatura cu Dumnezeu deci ai pierdut legatura pe veci cu sursa iertarii si a datatorului de Viata Vesnica.

Blasfemia înseamnă cuvinte defăimătoare, injurioase sau dispreţuitoare. Întrucât spiritul sfânt îi aparţine lui Dumnezeu, a vorbi împotriva spiritului înseamnă a vorbi împotriva lui Iehova. Cei ce vorbesc astfel fără să se căiască sunt de neiertat. Isus se referă la cei care se împotrivesc cu bună ştiinţă acţiunii spiritului sfânt al lui Dumnezeu. Spiritul lui Iehova acţiona asupra lui Isus, dar împotrivitorii săi i-au atribuit această putere Diavolului. Astfel, ei au spus blasfemii împotriva spiritului. Prin urmare, Isus a declarat: „Dacă cineva spune blasfemii împotriva spiritului sfânt nu va fi iertat niciodată, ci se face vinovat de un păcat veşnic". — Marcu 3:20-29.

Hula in Sfanta Scriptura nu se refera doar la injuratura:
"Fiul femeii israelite a hulit si a blestemat Numele lui Dumnezeu." (Levitic.24:11), ci si atunci cand cineva se pune in locul lui Dumnezeu.
Daca va amintiti, atunci cand Domnul Hristos a declarat fariseilor ca este Fiul lui Dumnezeu, acestia au spus:
"Atunci marele preot si-a rupt hainele si a zis: "A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iata ca acum ati auzit hula Lui. (Mate.26:65) (vezi: www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/26/65/ )

Mai este considerata hula si pretentia de a avea puterea pe care numai Dumnezeu o are: aceea de a ierta pacatele.
"Carturarii si fariseii au inceput sa carteasca si sa zica in ei insisi: "Cine este Acesta, de rosteste hule? Cine poate sa ierte pacatele decat singur Dumnezeu?" (Luca.5:21)

De asemenea vedem si hula cornului cel mic din Daniel: "El va rosti vorbe de hula impotriva Celui Preainalt, va asupri pe sfintii Celui Preainalt si se va incumeta sa schimbe vremurile si legea". (Daniel. 7:25) si Apocalipsa:
"Ea si-a deschis gura si a inceput sa rosteasca hule impotriva lui Dumnezeu, sa-I huleasca Numele, cortul si pe cei ce locuiesc in cer." (Apocalipsa.13:6)

Hula (sau pacatul) impotriva Duhului Sfant este atunci cand omul nu ii mai cere lui Dumnezeu iertare pentru pacat, din pricina ca considera ca pacatul infaptuit nu mai este pacat. Omul nu se mai simte mustrat din pricina repetarii continue a pacatului. Dumnezeu doreste sa ierte omul pacatos, dar acesta de pe urma ramane imun fata de glasul mustrator al constiintei ca a comis o greseala.
Nu ca Dumnezeu nu poate sau nu doreste sa ofere iertare. Ci lucrurile sunt ca si cu un om bolnav care crede ca este sanatos si nu vede de ce ar trebui sa mearga la medic; astfel el nu poate fi salvat(in cazul nostru iertat).
De ce Duhul Sfant? Pentru ca prin Duhul Sfant Dumnezeu intervine in viata omului. Prin Duhul Sau El ne mustra de pacat, si tot prin El ne aduce iertare si pace in suflet. Asa am fost creati si asa lucreaza Dumnezeu in vietile noastre.

Ce logica ar avea asta? De ce nu ar fi mai grav pacatul hulei impotriva lui D-zeu? De cand e duhul sfant mai important decat zeul suprem in persoana? Crestinii sunt cam derutati de toate personajele astea imaginare intre care tot trebuie sa jongleze. Numai nu se pot hotari daca sunt unul, sau mai multi, si care e mai important.

E explicat in prima parte a videoclipului nelamurirea ta. Daca nu vrei sa vezi introducerea, apasa direct la minutul 1:20.

http://tv.jw.org/#ro/video/VODStudio/pub-jwb_201602_1_VIDEO

Pai gasesti pe internet ori in biblie.

Pacatele impotriva Duhului Sfant se numara intre pacatele grele (aducatoare de moarte) care-l despart pe om de Dumnezeu, alaturi de pacatele capitale si de pacatele strigatoare la cer. Pe scurt, pacatele impotriva Duhului Sfant sunt acele pacate prin care omul se impotriveste cu indaratnicie poruncilor dumnezeiesti si lucrarilor Duhului Sfant.
Pacatele impotriva Duhului Sfant nu sunt iertate!
Iisus a spus: "Orice pacat si orice hula se va ierta oamenilor, dar hula impotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie" (Matei 12, 31-32).
Talcuirea Sfantului Ioan Gura de Aur
"-Ce vrea sa spuna Domnul prin aceste cuvinte?
"Multe ati spus impotriva Mea! zice El. Ca sunt un inselator, ca sunt impotriva lui Dumnezeu. Va iert acestea, daca va pocaiti, si nu va pedepsesc. Dar defaimarea impotriva Duhului nu se va ierta nici acelora care se pocaiesc."
Cum e cu putinta acesta? Caci a fost iertat si acest pacat celor ce s-au pocait. Multi din cei care au defaimat (pe Duhul Sfant) au crezut mai tarziu, si toate pacatele li s-au iertat. Ce inteles au, dar, cele spuse? Ca, dintre toate pacatele, acesta singur nu se poate ierta? Pentru ce oare?
Pentru ca despre Hristos iudeii nu stiau cine este, dar despre Duhul aflasera de multa vreme. Tot ce-au grait profetii au grait prin Duhul Sfant; toti cei din Vechiul Testament aveau o idee foarte clara despre Duhul Sfant.
Intelesul cuvintelor lui Hristos este, deci, acesta: "Fie! spune El. Puteti pacatui fata de Mine, din pricina trupului cu care sunt imbracat; dar nu puteti spune si de Duhul Sfant: "Nu-L cunoastem!" De aceea, defaimarea voastra nu va va fi iertata si veti fi pedepsiti si aici si dincolo." Multi au fost pedepsiti numai aici; de pilda, desfranatul din Corint si corintenii, care s-au impartasit cu nevrednicie cu dumnezeiestile taine. "Dar voi, continua Hristos, veti fi pedepsiti si pe lumea aceasta si pe cealalta. Va iert toata defaimarea adusa Mie, inainte de rastignire! Va iert chiar rastignirea! Numai pentru necredinta voastra nu veti fi pedepsiti!" Ca nici cei care au crezut inainte de rastignire nu aveau o credinta totdeauna deplina. Inainte de patimi, Hristos poruncea sa nu-L faca nimanui cunoscut; iar in timpul rastignirii a spus ca le-a iertat lor pacatul acesta. "Dar, cele ce ati spus despre Duhul Sfant, acelea nu vor avea iertare!"
Ca Domnul S-a gandit la defaimarile aduse Lui inainte de rastignire, se vede din cuvintele pe care le-a adaugat: "Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice cuvant impotriva Sfantului Duh, nu i se va ierta lui!"
Pentru ce?
"Pentru ca Duhul Sfant va este cunoscut, spune Hristos, pentru ca ati pacatuit fata de fapte evidente. Chiar daca spuneti ca pe Mine nu Ma cunoasteti, dar nu puteti spune ca nu cunoasteti pe Sfantul Duh, ca scoaterea demonilor si tamaduirile sunt lucrarea Sfantului Duh. Deci nu M-ati ocarat numai pe Mine, ci si pe Duhul cel Sfant. De aceea, osanda voastra este de neinlaturat si aici si dincolo."
Credinta, nadejdea si dragostea
In traditia Bisericii, pacatul impotriva Duhului Sfant este socotit in raport cu cele trei mari virtuti teologice: credinta, nadejdea si dragostea.
Pacate impotriva credintei: necredinta; erezia; vrajitoria; inchinarea la idoli; lepadarea dreptei credinte; parerea ca pentru mantuire este de ajuns doar credinta, lipsita de fapte bune; renuntarea la dreapta credinta, de dragul placerilor in care sunt invelite pacatele; impotrivirea fata de adevarul dovedit al credintei crestine; nerecunoasterea puterii lui Dumnezeu etc.
Pacate impotriva nadejdii: deznadajdea, fie ca pacatuire continuua, socotind mantuirea imposibila, fie ca sinucidere, nesocotind iubirea, mila si iertarea lui Dumnezeu; exagerarea iubirii si bunatatii lui Dumnezeu - savarsirea constienta a pacatelor, mizand pe iubirea iertatoare a lui Dumnezeu etc.
Pacate impotriva dragostei: ura; invidia si pizmuirea aproapelui; tinerea de minte a raului; minciuna, clevetirea si prigonirea pe nedrept; nepocainta pana la moarte, fie din deznadejde, fie din mandrie; nesocotirea darurilor lui Dumnezeu; egoismul; adorarea de sine etc.
Pacatele impotriva Duhului Sfant
Orice pacat este aducator de moarte, dar cu atat mai mult ne omoara pacatele savarsite cu stiinta si rea vointa impotriva lui Dumnezeu, pe care cautam sa-L detronam din postura Lui iubitoare, purtatoare de grija, iertatoare si mantuitoare.
Pacatele impotriva Duhului Sfant, adica impotriva puterii manifestate a lui Dumnezeu, dezradacineaza din suflet credinta si inclinatia omului spre pocainta. Prin cuvintele mai sus amintite, Iisus Hristos nu spune ca aceste pacate nu ar putea fi iertate de Dumnezeu, daca omul s-ar pocai cu adevarat, ci ca acestea impietresc inima in asa masura incat il fac pe om indaratnic spre a se mai intoarce catre Dumnezeu.
Cel care pacatuieste impotriva Duhului Sfant se poate inrai atat de tare incat sa nu-si mai doreasca mantuirea, sa nu mai vrea sa auda de Dumnezeu si sa ii fie indiferenta chiar si moartea. Este vorba de o moarte sufleteasca petrecuta inainte de vreme.
Invartosarea omului in acest fel de pacate atrage dupa ea neiertarea lor, pentru ca, in duhul Evangheliei, iertarea inseamna vindecare, iar vindecarea unui asemenea om este aproape imposibila. Deci, Dumnezeu vrea sa ierte si aceste pacate, prin trimiterea harului Duhului Sfant, dar omul refuza aceasta iubire si ramane incremenit in boala lui.
Prin pocainta adevarata se iarta orice pacat, caci gravitatea pacatelor impotriva Duhului Sfant nu covarseste iubirea de oameni a lui Dumnezeu, insa pocainta adevarata este aproape imposibila odata ce inima omului s-a inrait si a pornit razboi impotriva oricarei manifestari a iubirii si puterii lui Dumnezeu.
Rugaciune catre Sfantul Duh
"Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. (...) Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste" (din "Psalmul 50").
"Doamne, Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, milostiveste-Te spre mine, pacatosul robul Tau, si ma miluieste si-mi iarta mie, nevrednicului, toate cate am gresit Tie astazi, ca un om, si nu numai ca un om, ci si mai rau decat dobitocul.
Pacatele mele cele de voie si cele fara de voie, cele stiute si cele nestiute, care sunt din tinerete si din obiceiul cel rau si care sunt din voia cea sloboda si din lene: ori de m-am jurat cu numele Tau, ori de L-am hulit in gandul meu, sau pe cineva am ocarat, sau pe cineva am clevetit in mania mea, sau am scarbit, sau de ceva m-am maniat, sau am mintit, sau fara de vreme am dormit, sau vreun sarac a venit la mine si nu l-am socotit, sau pe fratele meu l-am scarbit, sau m-am sfadit, sau pe cineva am osandit, sau m-am marit, sau m-am trufit, sau, stand la rugaciune, mintea mea s-a ingrijit de vicleniile acestei lumi, sau razvratire am cugetat, sau prea m-am saturat, sau m-am imbatat, sau nebuneste am ras, sau ceva rau am cugetat, sau frumusete straina am vazut si cu dansa mi-am ranit inima, sau ce nu se cade am grait, sau de pacatul fratelui meu am ras, iar pacatele mele sunt nenumarate, sau de rugaciune nu m-am ingrijit, sau altceva rau am facut si nu-mi aduc aminte; ca acestea toate si mai mari decat acestea am facut.
Miluieste-ma, Stapane si Facatorul meu, pe mine lenesul si nevrednicul robul Tau, si ma usureaza, si ma slobozeste si ma iarta, ca un bun si de oameni iubitor. Ca in pace sa ma culc si sa dorm eu, pacatosul, necuratul si ticalosul, si sa ma inchin, sa cant si sa preaslavesc preacinstit numele Tau, impreuna cu al Tatalui si cu al Unuia-Nascut Fiului Lui, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!" (din "Rugaciunile de seara").

Povesti de adormit crestini mititei.