Am să scriu ceva mai mult,sper să aveți răbdare să citiți tot Provin dintr-o familie de neoprotestanti baptisti(pocăiți). Toata familia mea este de această religie(sau confesiune):parinții, bunicii, unchii, matușile.De când eram mică mergeam cu părinții la biserică. Când eram mică,pot să spun că,eram foarte credincioasă si mergeam cu drag la biserică. Însă,de ceva timp am început să am mai multe îndoieli cu privire la Dumnezeu, biserică, Biblie, religie.Numai cred așa cum o făceam, totul mi se pare așa în ceață. Vreau să zic...Biblia, mi se pare că se contrazice in multe lucruri.Sunt si alte religii în lume, pe lângă creștinism.De unde știm că religia creștină e cea adevarată? Si dacă chiar este,atunci de ce există si ortodocsi,catolici, protestanti, neoprotestanti etc? În fine, mai sunt multe care nu le înțeleg și aș vrea să am cu cine să vorbesc despre toate astea, aș vorbi cu părinții sau cineva din familie dar îmi este rușine să vorbesc chestii de asta, nu vreau să creadă chestii greșite despre mine . La noi la baptisti, dacă cineva din biserică se căsătorește cu cineva care nu e și el/ea baptist sau penticostal nu e privit cu ochi buni.Mama îmi tot zice de pe acum, ca nu cumva sa fiu cu cineva care nu e și el de aceeași confesiune ca asta, pentru că cica mă ma îndepărta de credință și că nu contează cât e el de bun, respectos, deștept etc este dacă nu e pocăit Și tot mă intreb, dacă totuși, o se se întâmple? M-aș face de rușine în toată familia și aș dezamagi-o pe mama. Și mai e si bunica mea, care de fiecare dată când nu merg la biserică, trebuie să știe motivu și mă ceartă că de ce nu am fost si că de ce mă las si nu stiu ce.De obicei merg, dar uneori nu prea mă simt bine sau pur și simplu nu simt nevoie să merg.Vara asta am convins-o cumva pe mama să mă lase să mă vopsesc la vârfuri si atâta tragedie or facut din asta, ca,vai sunt pocăită si noi nu trebuie să ne vopsim,să ne dăm cu ojă stridentă pe unghii,să ne machiem, să purtăm cercei, lănțișoare(mai fac și astea cateodată...)Și de fiecare dată când mă văd(noi stăm aproape de ei și ne vedem destul de des)tot comentează de mine Sau uneori și de muzică, pentru că eu mai ascult și muzică necrestină, pentru că pur și simplu îmi place și mă face să mă simt bine.Numai rezist cu ei, serios Aproape tot timpu mă critică, zici că nu au altceva mai bun de făcut.Parcă în Biblie scria să nu judecăm. Si nici măcar nu sunt chiar pocăită pentru că, nu am făcut botezul, am doar 15 ani. Dacă acum fac așa, nu știu ce vor face după ce îl voi face(dacă îl voi face).Și de asta îmi e rușine să vorbesc cu cineva din familie despre toate întrebările pe care le am eu în cap, pentru că și la chestii din astea fac isterii, dapăi dacă le-aș zice că eu nu prea mai cred în Dumnezeu sau nu așa cum o făceam. Aș vrea să cred, dar îmi e greu.La biserică la noi, mai nou, de când cu legalizarea căsătoriilor gay din SUA tot zice de asta, aproape în fiecare predică.Că vai ce păcat imens au făcut și nu știu ce.Dar de ce e păcat? Dacă ei așa s-au născut, ce vină au? Măcar ei nu fac rău altora.
Deci, cum ar trebui să o întreb pe mama sau pe cineva din familie, nelămuririle mele?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook