Buna TPU. Cum ar fi ca dupa ce murim, chiar sa nu existe nimic, iar toate ideile despre Rai si Iad sau reincarnare ca si consecinte ipotetice ale procesului mortii sa nu se intample? Pur si simplu "m-am documentat o viata intreaga si iata ca nu exista nimic acum, dupa ce nu mai exist". Sau faptul ca toate actiunile noastre au fost o simpla coincidenta, s-au petrecut fara motiv, nu au reprezentat nimic.Astept opiniile voastre. Multumesc mult!

Dar tu cat de mult crezi in existenta unui Dumnezeu? Cat de mult în viața de apoi? In procente

Sunt versete despre care voi și posta o întrebare, versete mai depresive de exemplu, cei care mor numai știu de existența lor căci și amintirea lor se pierde, dar ideea e că creștinismul înseamnă învierea și judecarea morților după 1000 de ani de pace pe pământ, ăștia cu martori mai vorbesc și de bătrâni, Biblia e interpretabila, un verset crează o noua secta

Mulțumesc. Nu spun lucruri neadevărate. Sunt întrebări logice pe care le eviți fiindcă nu ai răspuns. Eu nu vreau în rai, m-as bucura dacă Iehova Dumnezeu mi-ar îngădui sa rămân pe pământ în Paradisul pe care El l-a promis.
În rest, sănătate. Ca oricum în rai nu o sa fii.

Am spus ca vreau sa închei. Am răspuns la acele întrebări, dar nu vreau sa continui ptc știu ca tu vei continua sa răspunzi și sa adresezi alte întrebări și asa va fi la nesfârșit dacă nu se oprește cineva. Asa ca, eu prefer sa încetez și sa mi vad de treabă. Și ba da, voi fi în rai cu Domnul o veșnicie, sper sa îți dai și tu seama ca exista. Numai bine!

Pai e normal sa continui sa îți cer răspunsuri logice. Da, ai răspuns dar cum: asa zice Biblia. Asta-i răspuns? Răspuns logic e atunci când nu poate fi combătut. Când este dovedit. Eu te întreb ce trebuie sa anunțe creștinii, având în vedere ca tu spui ca împărația lui Dumnezeu este înăuntrul nostru, și tu spui dacă Biblia spune asa Eu cred. Bun. Și ce anunta Isus Cristos oamenilor? Eu cred ca împărația lui Dumnezeu este înăuntrul nostru. Sa fii sănătos, eu mă opresc, nu vreau să-mi pierd timpul, eu ma duc în rai o veșnicie, cu Domnul. Na, poftim răspuns.
Și ai pretenția sa nu se nască alte întrebări. Dacă vrei să-ți înăbuși rațiunea și logica, nu se nasc. Sănătate.

Nu pot sa pun un procent pe asa ceva.Pur si simplu cred si atat.

Nu crezi că e doar o auto amăgire, o forma de speranță?

Nup.Stiu ca biserica ca institutie face ca totul sa para asa, dar daca cercetezi Biblia din punct de vedere literar, etic si filosofic, are destul sens cat sa fie adevarata. Apoi mai sunt si argumentele istorice cu privire la existenta lui Iisus.

Asta si plus ca chiar daca biserica(din nou ca institutie) foloseste Biblia ca manipulare, autorii ei nu prea aveau cum sa o scrie cu scopul asta:1.Lor nu le iesea nimic din asta(ba chiar erau si persecutati si omorati)
2.Toti autorii au trait inaintea unei forme globale de guvernamant.Este clar ca cei care au crestinismul au facut-o fiind siguri de ceea ce credeau.

Dar asta nu dovedește divinitatea lui Iisus,știm și că Mohamed a existat,istoric că a existat un Iisus nu vad care e problema, martiri regăsești în orice religie, credință, idei, gândiri

La început au fost apoi au persecutat eu pe alti, și comuniști au fost percecutati in multe țării, vezi Germania lui Hitler

Pai da, dar aici este ceva putin diferit.Crestinismul se deosebeste de alte religii prin faptul ca:1. Dumnezeu s-a intrupat si a trait printre noi sub forma unei figuri istorice care a avut discipoli.
2.A murit si a inviat.(rastignirea este din nou atestata istoric)
3. Discipolii l-au vazut pe rand ca a inviat si au marturisit asta pana la moarte.In cazul asta, deja avem o marturie ceva mai palpabila, pentru ca Dumnezeu a devenit om.In Islam este diferit, Allah nu a venit niciodata in trup pe pamant, ca pentru ei Iisus era doar un profet.Da, gasesti martiri in orice religie, numai ca ce s-a intamplat in cazul crestinismului este mult mai palpabil decat ceva din hinduism, Islam sau alta religie.Recomand canalul Inspiring Philosophy pentru mai multe informatii, este acolo un playlist intreg pentru subiectul asta.

"Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd." (Evrei 11:1)

Credința aceasta nu este o simplă credință, cu care suntem noi obișnuiți zilnic: credem că avem prieteni care ne iubesc, credem că vom realiza ceva important pentru ne-am pregătit în acest domeniu, credem că vremea va fi bună pentru că toți meteorologii susțin asta, etc. Dar toate acestea pot să dea greș. Dar nu și încredințarea că suntem iubiți de Dumnezeu, și că prin faptul că Îl cunoaștem nu doar că ne putem bucura de viața veșnică, ci și de faptul că Îi putem spune "Tată".
Credința este o puternică încredințare că omul este iubit de Dumnezeu, chiar dacă în jurul omului toate se dovedesc a fi contrare.
Există lucruri uimitoare în relația omului cu Dumnezeu, lucruri pe care pana omenească nu le pot descrie, deoarece lucrurile acestea depășesc capacitatea de înțelegere a minții umane; sunt lucruri dincolo de natura umană, și nu pot fi exprimate în cuvinte omenești.

Mai există și situația când omul care a experimentat, care a cunoscut dragostea lui Dumnezeu pentru el, va ajunge într-o zi să se simtă singur, chiar părăsit de Dumnezeu. Dar asta nu înseamnă că omul este și părăsit de Dumnezeu. Încercarea credinței aici își are apogeul. Pentru că omul trebuie să creadă că este iubit de Dumnezeu chiar și când nu mai simte dragostea divină. Aceasta este credința: când toate simțurile spirituale ne-au părăsit, când ura tuturor semenilor este îndreptată asupra noastră, când tot iadul de îngeri răi s-a dezlănțuit împotriva noastră, când simțim că Dumnezeu S-a depărtat de la noi -când simțim că pământul este de fier și cerul de aramă, când simțim că rugăciunile noastre n-au nicio putere să se ridice mai sus decât tavanul, când poate nici nu mai avem nicio putere și chiar nicio dorință de a ne ruga; deci când nu mai vedem nicio nădejde și niciun viitor -atunci trebuie să credem că Dumnezeu ne iubește, chiar dacă El îngăduie să trecem prin toate aceste lucruri.
Când Dumnezeu ne-a dat asigurarea mântuirii, atunci trebuie să credem că suntem mântuiți, că Dumnezeu ne iubește, chiar dacă ajungem în situații mai grele și mai nenorocite decât cei necredincioși.

Nu cred că există nimic după moarte, nici Rai, nici Iad, nici reîncarnare. Acestea sunt doar povești inventate de oameni pentru a se consola în fața fricii de necunoscut și a dorinței de supraviețuire. Moartea este sfârșitul existenței noastre ca indivizi, dar nu și al influenței noastre asupra lumii. Fiecare dintre noi este rezultatul unei lungi istorii de evoluție biologică și culturală, care ne-a transmis genele și ideile noastre. Prin acestea, noi continuăm să trăim în alți oameni și în alte forme de viață, chiar dacă nu suntem conștienți de asta.

Nu cred că actiunile noastre au fost o simplă coincidență, fără motiv și fără sens. Cred că actiunile noastre au fost determinate de cauze naturale și raționale, care pot fi explicate științific. Cred că actiunile noastre au avut un sens pentru noi și pentru ceilalți, în măsura în care ne-au permis să ne îndeplinim scopurile și valorile noastre. Cred că actiunile noastre au reprezentat ceva pentru lume, în măsura în care au contribuit la progresul cunoașterii și al umanității.

Nu cred că viața mea a fost irosită pentru că nu există nimic după moarte. Cred că viața mea a fost valoroasă pentru că am avut privilegiul de a fi conștient de existența mea și de a o explora cu curiozitate și pasiune. Cred că viața mea a fost plină de sens pentru că am încercat să înțeleg lumea și să o îmbunătățesc prin știință și rațiune. Cred că viața mea a fost frumoasă pentru că am iubit și am fost iubit de alți oameni și de alte ființe.

Nu cred că moartea este ceva de temut sau de regretat. Cred că moartea este ceva natural și inevitabil, care face parte din ciclul vieții. Cred că moartea este ceva care ne face să apreciem mai mult viața și să o trăim mai intens. Cred că moartea este ceva care ne inspiră să lăsăm o moștenire pozitivă pentru generațiile viitoare.

Acestea sunt opiniile mele ca ateu și ca om de știință. Nu pretind că sunt singurele posibile sau corecte, dar sunt cele mai bine susținute de dovezi și argumente.

Cea mai mare amenintare la adresa crestinismului este libertatea religioasa, nu ateismul de stat.