Buna,TPU.
De cateva zile imi tot pun o intrebare. Sa presupunem ca o persoana buna si credincioasa ar avea parinti necredinciosi pacatosi,dar bineinteles,pe care ii iubeste.
Daca parintii acelei persoane ar ajunge in iad, iar persoana respectiva in rai, ar putea ea fi fericita stiind ca parintii ei nu sunt alaturi de ea? Sau ea pur si simplu nu ar sti? Nu am citit Biblia, deci nu am de unde sa stiu daca da vreo explicatie acolo. Inca ceva, daca sunteti atei, va rog, incercati sa ignorati intrebarea. Multumesc.

Sufletul care ajunge in rai nu o sa il mai intereseze de semeni pentru ca il are pe Dumnezeu, adica totul, iar cei din iad isi vor blestema ziua cand s-au nascut si parintii care nu i-au invatat dreapta credinta

Buna! Da, exact aceeasi problema este si la mine. Parintii mei, spun ca nu sunt credinciosi asa de tare ca mine, si referitor la intrebarea daca ajung in iad, da este posibil. Tu in rai ai fi fericita daca esti o persoana credincioasa cu adevarat si crezi in Iisus Hristos, El iti va fi tata acolo si ii va inlocui pe parintii tai cu acesta. Referitor si la Biblie nici eu nu am citit-o, insa am darul de a deduce singura cum stau lucrurile si incerc sa ma gandesc si sa ma rog pentru sanatatea parintilor mei si ca ei, sa ajunga candva in Rai, chiar daca ei nu au mers la biserica prea des si nu isi fac rugaciuni, pentru ca asa au fost invatati. Dar fiecare parte suntem iubiti lui Dumenzeu, pentru ca suntem creatile Lui . Trebuie sa facem bine in orice circumstanta! Asa va fi un plus acolo unde vom ajunge. O zi buna

De ce "presupui" ca o persoana BUNA este credincioasa, iar o persoana necredincioasa, este "PACATOASA"?
Toti sunt OAMENI!

Ea se poate ruga pentru parintii ei si Dumnezeu care asculta rugaciunea, ii va lumina si pe ei si se vor impaca cu Dumnezeu.

Da,scuze, poate nu m-am exprimat in cel mai bun mod.

"El iti va fi tata acolo si ii va inlocui pe parintii tai cu acesta".
Wow, m-ai dat pe spate cu afirmatia asta. Pe parintii mei nu i-ar putea inlocui nici zeul zeilor!

Este intr-adevar o taina pe care nu o putem dezlega asa "matematic"...
Nu stiu, de aceea e bine e bine sa ne rugam unii pentru altii inca de aici, asta daca intr/adevar ii iubim precum spunem...

Sunt atee si cunosc biblia voastra draga mai bine decat voi.
Dupa moarte n-o sa ai amintiri de nici un fel, rudenia se leaga de trup, iar tu n-o sa mai ai trup.
Luca 20:
27. Şi apropiindu-se unii dintre saducheii care zic că nu este înviere, L-au întrebat:
28. Zicând: Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă moare fratele cuiva, având femeie, şi el n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeie şi să ridice urmaş fratelui său.
29. Erau deci şapte fraţi. Şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără de copii.
30. Şi a luat-o al doilea, şi a murit şi el fără copii.
31. A luat-o şi al treilea; şi tot aşa toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit.
32. La urmă a murit şi femeia.
33. Deci femeia, la înviere, a căruia dintre ei va fi soţie, căci toţi şapte au avut-o de soţie?
34. Şi le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
35. Iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea cea din morţi, nici nu se însoară, nici nu se mărită.
36. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

Aici pe pamant, ne gandim ca nu am putea fi pe deplin fericiti daca parintilor nostri nu le-ar merge bine. Nu am putea fi fericiti daca tatal nostru, de exemplu, s-ar afla la inchisoare, chiar daca am sti ca se afla acolo pentru un motiv just.
Dar, in Cer, fericirea este de cu totul alta natura decat acea (asa de rara!) de pe pamant. Fericirea pamanteasca este o fericire naturala, pe cand fericirea cereasca e o fericire supranaturala.

Dar eu mi-as pune problema mai degraba invers. Plecand de la exact acelasi tip de rationament de la care pleci: daca eu voi ajunge in iad, fericirea parintilor mei din rai va fi umbrita. Deci, daca tin cu adevarat la parintii mei, ar trebui sa ma straduiesc sa ajung in rai, ca sa ma bucur cu ei o eternitate si ca bucuria lor sa fie deplina. Chiar si daca, ajungand in rai, eu nu am sa-i gasesc pe ei acolo, poate ca am sa pot face ceva pentru ei, aflandu-ma in intimitatea lui Dumnezeu.

Mare e gradina domnului

În Rai, nu prea mai contează relaţia de rudenie, Dumnezeu va avea grijă oricum de sufletul ajuns acolo.

În orice caz relaţia de rudenie nu trebuie idolatrizată.

Rudele lui Hristos nu puteau să ajungă la el din pricina mulţimii adunate, şi atunci Mântuitorul dă următorul răspuns :

"Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc."

În creştinism prioritară este relaţia cu Dumnezeu prin duhovnicie şi apoi cea de sânge, pentru că mântuirea va fi obţinută individual în funcţie de felul cum s-a raportat fiecare la Cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă un copil îşi idolatrizează părinţii necreştini există riscul să le urmeze în practici şi în sfaturile aflate în contradicţie cu mesajul biblic.

În Rai nu mai există întristare, pentru că omul se întoarce lângă adevăratul Tată.

Dacă vrei să începi să citeşti Noul Testament cu explicaţii din ortodoxie :

http://www.dervent.ro/biblia.php

E adevarat, insa asa spune si in Biblie ca parinti iti sunt doar oamenii de aici, insa in Ceruri doar unul iti este parinte. Adica, Iisus Hrisots. Nu iti trebuie nimic acolo, decat pe Dumnezeu insusi in suflet.

Nu ma intereseaza ce spune Biblia. Nu are nici o valoare pentru mine. Nu m-a ajutat niciodata. Si nici nu ma va ajuta vreodata. It's powerless. Nothing magic behind it. Iisus Hristos a fost un sarman om. De ce l-as idolatriza? De ce as idolatriza pe cineva, in primul rand?
Nu te inteleg! Aprecieaza-ti parintii cat mai ai timp. Timpul irosit pentru rugaciuni il poti folosi in scop constructiv, bineinteles, daruit parintilor tai. Nu e ca si cum rugaciunile merg. E doar autosugestie.

PS.: N-am nevoie de o fiinta inexistenta. Si...te rog, nu indrazni sa-l pui pe acest "Dumnezeu" in fata parintilor tai!

Vrei un raspuns biblic, sau unul de la oameni?
Daca nu ai gasit raspunsul, inseamna ca biserica din care faci parte nu isi are temelia pe Sfanta Scriptura.

Nu exista iad vesnic!

Dar chiar daca as dovedi cu Scripturile lucrul acesta, oamenii tot refuza adevarul -ceea ce sta scris-, si anume ca:

"Iazul de foc este moartea a doua." (Apocalipsa.20:14) Adica moartea definitiva si irevocabila a celor ce lupta impotriva lui Dumnezeu.
El va aduce inaintea mantuitilor cazurile celor dragi ai lor; acestia vor vedea ocaziile de har pe care le-au avut ca sa fie mantuiti; vor vedea cum ei au respins continuu apelurilepe care le-a facut Dumnezeu la inimile lor ca sa fie mantuiti si nu au vrut; vor vedea cum cei dragi ai lor s-au luptat continuu cu Duhul Sfant al lui Dumnezeu care ii indemna zi si noapte sa se pocaiasca.
Atunci toti vor spune ca Dumnezeu este drept ca a judecat in felul acesta.

Cine o sa aunga in rai nu o sa mai isi aduca aminte de cele rele sau de trecutul neplacut.De asemenea trebuie sa constientizam ca relatiile noastre sunt date de Dumnezeu. Asa ca de fapt parintii ti i-a dat Dumnezeu. El este mai important decat ei. Insa El vrea sa vada daca tu depui efort in ai apropia si pe ei de Dumnezeu. In primul rand trebuie sa te rogi pentru ei si in al doilea rand trebuie sa fii ascultatoare si respectoasa. Ascultarea se aplica pana la o anumita varsta, respectul fata de ei se aplica toata viata. Dupa o anumita varsta respectul inseamna chiar sa ai grija de ei.

In Biblie iad se refera la moarte, nu chin vesnic. Apoi acel paradis va fi pe pamant dupa distrugerea sistemului rau de lucruri.Psalmi37:9-11,29

Nu, locul de nefericire ("sheolul" sau "iadul") nu se referă nicidecum la moarte. Acel loc, este veşnic, tot la fel ca si locul de fericire...

În timpul vieţii, "moarte spirituală" este întâlnită în Scriptură şi înseamnă "stare de păcat" (metaforic), tendinţa spre compromitere, direcţia greşită, riscul pierderii mântuirii, "predicţia" pierderii mântuirii, cu şanse totuşi de îndreptare...

În schimb, momentul sfârşitului vieţii, "moartea spirituală" înseamnă COMPROMITERE (pierdere) definitivă, pierderea mântuirii şi a şanselor de a mai contribui la mântuire, omul nemaifiind întreg, trup şi suflet. Perioada formării sau a edificării sale spre bine sau spre rău fiind finalizată!

Pentru lămurire, Biblia oferă nenumărate exemple care vorbesc în mod concret despre veşnicia locurilor sufletelor, atât a celor bune cât şi a celorlalţi! Acest lucru reiese fără dubii din celelalte versete ale Scripturii:...

Veşnicia este o REALITATE pentru TOATE SUFLETELE!

Fie ca sunt de fericire sau nefericire, locurile in care vor fi asezate sufletele sunt VEŞNICE!
Nu vrea nimeni varianta a doua, a îndepărtării de Sursa Vieţii şi a Fericirii, dar în CREŞTINISM, SCRIPTURA este cea LĂSATĂ SĂ SE PRONUNŢE, nu iniţiativele unuia sau altuia:

Ioan 5, 29: „Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre ÎNVIEREA VIEŢII şi cei ce au făcut cele rele spre ÎNVIEREA osândirii."

Ecclesiast 3, 11: „Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El A PUS ÎN INIMA LOR (a tuturor) şi VEŞNICIA, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit."

Ioan 5, 26: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are VIAŢĂ VEŞNICĂ şi la judecată nu va veni (se deduce că "ceilaţi" vor veni, nu sunt morţi...). "

II Corinteni 5, 1: "Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, VEŞNICĂ, în ceruri."

Iuda 1, 6: Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri VEŞNICE, spre judecata zilei celei mari.

Iuda 1, 7: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui VEŞNIC.

Iuda 1, 13: "Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în VEŞNICIE.

Marcu 3, 29: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda VEŞNICĂ.

Matei 18, 8: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel VEŞNIC.

Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel VEŞNIC, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."
Matei 25, 46: Şi vor merge aceştia la osândă VEŞNICĂ, iar drepţii la VIAŢĂ VEŞNICĂ.

II Tes 1, 9 Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,

Daniel 12, 2: Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la VIAŢĂ VEŞNICĂ, iar alţii spre ocară şi ruşine VEŞNICĂ.

Doamne ajută,

această întrebare îmi aduce aminte de pericopa evanghelică în care ni se istoriseş-te întâmplarea cu bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr. Evanghelia ne spune că intâi a murit Lazăr şi la puţină vreme a urmat bogatul, Lazăr a mers în Rai, datorită smereniei iar bogatul in Iad datorită egoismului. De acolo îlvede pe Lazăr în sânul Părintelui Avraam pe care il roagă să-l trimită la fraţii săi acasă pentru a-le spune să nu vină şi ei în acel loc dar, Avraam răspunde zicănd :"Între noi şi voi este o prăpastie mare pe care nu o poate trece nimeni au pe Moise si pe proorci să asculte pe ei."

La trecerea din aceasta viaţă noi oameni vom fii judecaţ în funcţie de faptele săvărşite.