De ceva timp ma tot gandesc la chestia asta si am ajuns la unele presupuneri care ma sperie pana si pe mine. Stiu ca subiectul asta a fost dezbătut de mai multe ori, dar nu vreau hate si răspunsuri jignitoare. Voi credeti ca exista vreun fel de viata dupa moarte. Sau dupa ce o persoana moare pur si simplu dispare totul si existenta ei a luat sfârșit. Adica totul se face negru si se sfârșește, nu mai exiști in niciun fel.

Viata vesnica, in diversele ei forme, este doar o fantezie care poate avea origini diverse, dar toate fara nici o baza reala.
Nu se face nimic negru sau alb, pur si simplu creierul inceteaza sa mai functioneze, functiile vitale ale organismului se opresc si asta e tot.

Ceea ce unii numesc realitate este doar o iluzie.
Am trait multe vieti si urmeaza altele. Daca esti suficient de atenta ai sa observi ca o persoana avanseaza foarte putin intr-o viata, ne nastem prosti si plecam mai rau decat am venit.

Nu dispare nimic. Energia concentrata din care e alcatuit omul nu dispare la moarte ci doar se imprastie.

Cei care cred ca nu mai exista viata dupa moarte, sa se roge cui stie el sa nu existe ca daca are ghinionul si exista e de rau. Este greu sa traiesti 30 de ani rau. Este foarte greu sa traiesti 100 de ani foarte rau. Este si mai greu sa traiesti 100 de miliarde de ani extrem de greu, dar nu-i nici o problema, timpul trece si scapi. Dar ce te faci daca traiesti in iadul de pe lume O VESNICIE? Nu vreau sa sperii pe nimeni, mai ales pe cei care sunt siguri ca dupa moarte nu mai este nimic - ei chiar nu au nici o problema
Problema se pune insa altfel :
Iisus ne-a recomandat un fel de a trai viata, iar daca ne place traim asa. Daca nu ne place putem alege sa mintim, sa ne batem joc de toti, sa chinuim oameni si animale, sa furam cat putem sa barfim pe toata lumea si asa mai departe. Daca cumva exista viata dupa moarte e posibil sa traiesti alaturi de cei care sunt ca tine, si asa ar fi drept. Evident ca nu e nici o problema atata timp cat iti place acest mod de viata.

La o asemenea intrebare care ar putea sa te 'inspire' pentru toata viata, tu printre haterii de pe TPU ti-ai gasit sa ceri raspuns? Esti isteata rau...

Conform Scripturilor, omul moare de 2 ori.

(I) Prima moarte, este cea fizica pe Pamant, atunci cand omul "adoarme" si este trimis in Locuinta Mortilor unde asteapta Marea Judecata. (cititi Eclesiastul 9)

(II) A doua moarte, este moartea vesnica si ea este valabila doar pentru oamenii care nu au fost scrisi in Cartea Vietii.

Acesti oameni sunt aceia care in cursul vietii pe Pamant, nu s-au sinchisit sa caute Adevarul scris in Biblie si au ales sa nu traiasca o viata dupa invataturile lui Iisus, adica o viata cu credinta in El si sa repspecte cele 10 Porunci Dumnezeiesti.

Acesti oameni sunt aruncati in "Ghena" sau in "Iad" si au parte de moartea vesnica si nu sunt chinuiti in continuu asa cum va invata diversi.

Daca nu ar mai fi frica de Dumnezeu, ne am da in cap unu altuia, cuiva trebuie sa i dam socoteala pentru faptele noastre, daca nu am crede in viata din cer, si am trai pe pamant cu convingerea ca doar asta exista ar fi Sodoma si Gomora pe noi.Eu una cred in continuarea acestei vieti, la cate mi s-au intamplat

Nimeni nu poate să știe, noi doar presupunem

Buna si tie, deocamdata nu exista nicio dovada concreta ca ar exista viata dupa moarte. Tot ce avem sunt niste marturii ale unor oameni care cred ca au avut o experienta de decorporalizare, dar de fiecare data cand au fost testati, s-a ajuns la concluzia ca totul s-a intamplat in capul lor.
Deci experimentele si testele facute indica inexistenta vietii dupa moarte. Iar eu personal nu cred ca exista, fiindca n-avem dovezi (dar cine stie, poate ma insel).
Acum stiu ca pare trist, si cumva este, dar cred ca sa fim nevoiti sa traim pentru eternitate ar fi mai chinuitor decat asta. Ca sa nu mai spun ca atunci cand esti mort, pur si simplu nu mai existi, deci n-are cum sa te "deranjeze" in vreun fel, la fel cum nu te deranja faptul ca nu existi nici inainte sa te nasti.
Si cred ca e un motiv in plus sa ne bucuram de viata si sa fim buni unii cu altii, sa inspiram si sa iubim, tocmai fiindca n-o sa traim o eternitate