Deci nu mai rezist cu părintii în special cu mama mea. Zici ca nu ii normală la cap uneori Îi pur si simplu obsedata(da obsedata rau) de biserica, Dumnezeu etc. Am fost si joi la biserică, si azi si de dimineata si de dupamasă. Și este și mâine program la biserică și i-am zis ca de ce tot trebuie să mergem atâta dacă am fost deja si azi și joi și i-am zis ca nu am chef sa mergem și mâine și o început să urle ca o crizată la mine ca cum îndrăznesc să-mi permit să spun așa ceva și mai îmi dă și două pălmi. Chiar nu înțeleg ce am zis așa mare lucru. Nu zic că e rău să mergi la biserică da nu de atâtea ori, zici că Dumnezeu o să numere de câte ori am fost la biserică. (mentionez că e prima dată când îi spun că nu am chef să merg la biserică, până acum am mers de fiecare dată fără să comentez deși nu aveam mereu chef sau timp)Anul trecut când eram clasa a8a și aveam teme și de învățat enorm de mult, trebuia să mă chinui să le termin pe toate sâmbăta pentru ca toată duminica era ocupată cu biserica. Dacă mă vedea că fac teme duminica se criza ca de ce fac teme duminica ca ce nu am avut timp pana atunci. Nu, chiar nu aveam timp, pentru că erau foarte multe si da, sincer sambata mai preferam si să mai ies putin cu prietenii sau sa fac altceva decât să fac teme non stop si sa invaț non stop ca nu cumva sa-mi ramana pe duminica ceva. Apropo mentionez că provin dintr-o familie de pocăiți.
Am aproape 16 ani și simt si eu anumite nevoi pe care le au și alte fete : să mă machiez, să mă fac pe unghii etc. M-am făcut zilele astea cu lac vișiniu pe unghii și o inceput iar să se crizeze la mine ca de ce mă fac cu culori dinalea pe unghii, că o fac de rușine, că ea primește de la neamuri dacă mă vede că umblu așa(neamurile mele fiind la fel de minunate ca ea). M-am enervat pe ea că s-o crizat în halu ăla la mine și i-am zis că ce treaba are ea cu unghiile mele că dacă vreau, mă fac vișiniu și în cap. Si o inceput iară să țipe la mine că dacă mă prinde că fac așa ceva mă dă afară din casă și că la ea nu mai am ce căuta în casă așa.
A aflat și că sustin oarecum comunitatea LGBT și mi-a făcut iar un scandal imens. De fapt nici nu am zis că sunt cine știe ce mare sustinatoare a lor, am zis pur si simplu că fiecare are dreptu să fie cu cine vrea și să iubească pe cine vrea fără să fie judecat. O inceput să mă facă în toate felurile pentru că oamenii ăia cica nu is normali la cap și că Dumnezeu urăste ceea ce fac ei etc
Am cativa prieteni "din lume"(cum se spune la noi la pocăiți) și tot cică ei nu prea-i place că imi petrec eu timpul cu ei, pentru că ei nu sunt ca noi, au alte idei și reguli și ma pot influenta intr-un mod negativ. Dar nu sunt persoane rele, nu sunt adolescenti din aia care fumează, beau, se drogheaza sau sa aiba un vocabular indecent, sunt persoane normale si de treaba. Da nuuu că ei nu sunt asa "perfecti" ca noi. Ok, recunosc că imi cam place de un băiat care e si el nepocăit dar e persoană super, dar cred că daca ar afla mama ca imi place de el, s-ar apuca iar cu crizele ei. Ea tine post de destul de des și ma tot streseaza sa tin si eu da eu nu vreau, nu-mi place. Nu inteleg de ce mereu trebuie sa fiu obligata sa fac ce nu imi place.
Ea mereu mă compară cu verisoarele mele care sunt asa de sfinte și de perfecte, una dintre ale are 25 de ani și nu a avut niciodată vreun iubit, sau primul sărut sau ceva și se imbracă mai rău ca babele da mama ca foarte bine ca e decenta si ca se respecta. Si ceilalti sunt cam la fel dar eu mereu sunt oaia neagra a familiei, mereu comenteaza pentru ca eu mă imbrac mai tinereste și ca imi fac unghiile si ca ma machiez. Mereu îmi spune că m-o scăpat din mână, că o doare foarte tare ceea ce fac eu, ca eu nu am milă de ea, ca o dezamăgesc mereu, că o fac să sufere și nu stiu ce.Ok, chiar nu vreau sa fie suparata pe mine dar pur si simplu eu nu pot si nici nu vreau să fiu asa sfanta si perfecta ca ea, doar Dumnezeu si biserică si Biblie si rugaciune aproape non stop. Comenteaza si de muzica mea, nu prea ascult muzica crestina, ascult muzica pop-rock în general si ca asta e muzică drăcească și nu stiu ce.Mai ascult si crestină in engleză, nici aia nu-i place pentru ca aia nu e cica muzica crestina adevarata. Comenteaza si de filmele la care ma uit, seriale, carti absolut tot. Si cică din cauza internetului sunt eu asa de răzvrătită, ca mai bine să nu fi avut nici internet nici nimic, ca atunci nu mai aveam apucăturile astea.
Cand e in toane mai bune, mereu imi spune ca pot vorbi orice cu ea și ii pot spune absolut orice ca o sa ma ajute si ca ma iubeste dar cum doamne iarta-ma sa -i spun ceva cand urla si ma mai si loveste uneori la orice ii spun?
Deci nu mai rezist, simt că tâmpesc sunt asa invidioasă pe colegele mele și alte fete, care mereu au voie sa se imbrace cum vor, să se machieze cum vor etc iar eu abia am voie să fac ceva. Ce să fac?
P.S. Scuzati greselile gramaticale, am scris in grabă și la nervi

Înţeleg.
În aşa condiţii este aproape un miracol că ai rămas imună la prostiile lor şi întreagă la cap.

Nu că ar diferi foarte mult de părinţi ignoranţi, agresivi, abuzivi, posesivi, dar nefanatici religioşi. Cunosc o sumedenie de cazuri. Dar, într-adevăr, cei implicaţi în secte de genul sunt mult mai extremi şi, efectiv, nu ai cu cine discuta, argumentele logice nu ţin deloc.

Ce sfat să-ţi dau? Să fii puternică, verticală (ca şi până acum) şi ceva mai detaşată, ca traumele să fie mai superficiale. Nu o lua prea în serios, chiar dacă ţi-e părinte. Dacă ar avea capacitatea să înţeleagă unde greşeşte, ar face-o demult, dar capacitatea respectivă i s-a amputat prin îndoctrinare. Este prea târziu acum.
Încearcă să mai rezişti câţiva ani, până te vei pune pe picioare şi vei fi independentă. Atunci, dacă nu te vor atrage şi pe tine în sectă, vei putea, în sfârşit, să faci ceea ce vrei şi să nu fii insultată şi abuzată pentru că eşti ceea ce eşti şi pentru că gândeşti.
Ai suportul meu. Succes!

Îmi pare rău că treci prin aceste lucruri. Poate ar trebui ca și mama ta sa se convingă ca Biblia nu condamna machiajul, sau o imbracaminte bine aranjata. Atât timp cat nu este exagerat Dumnezeu dorește sa ne bucuram de acestea. În vechime poporul Israel care era ales de Dumnezeu purta bijuterii. Apoi creștinii din primul secol puteau sa facă la fel, dar echilibrat. 1 Timotei 2:9.

Duci o viata trista alaturi de mama ta! Normalitatea iti va salva libertatea!

Ai vorbit doar de mama ta.
Tatal tau ce spune?

Întâi Samuel 16.7b declară: „Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă." Întâi Timotei 2.9-10 ne spune: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase." Pavel nu le-a interzis femeilor să poarte bijuterii, machiaj sau părul împletit – ci le spune femeilor să nu lase ca înfăţişarea lor exterioară să devină mai importantă decât frumuseţea lor interioară.
Petru ne reaminteşte de această realitate spirituală: „ Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu" (1 Petru 3.3-5). Nu e nimic rău în a purta bijuterii, machiaj sau păr împletit, atâta timp cât sunt purtate într-o manieră modestă. O femeie nu ar trebui să fie atât de concentrată pe înfăţişarea sa exterioară, încât să neglijeze viaţa ei spirituală din interior. Biblia se concentrează asupra inimii. Dacă o femeie petrece prea mult timp şi cheltuieşte prea mulţi bani pentru înfăţişarea ei, problema este că priorităţile femeii sunt greşite. Bijuteriile şi hainele scumpe sunt rezultatul problemei, nu problema în sine.
Pentru că noi crestinii ortodocsi, cu privire la orice lucru, trebuie să cercetăm si să credem numai Sfintei Scripturi, tot asa se cuvine să procedăm si în cazul acesta.
Despre inele si cercei si podoabe femeiesti în general avem foarte multe referiri atât în Vechiul, cât si în Noul Testament. De exemplu, la proorocul Isaia găsim: "Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre si umblă cu grumajii pe sus si cu priviri obraznice, cu pasi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor…"
Cum să nu recunoastem în aceste cuvinte pe fetele din zilele noastre, mai ales în zilele călduroase de vară? Dar iată că ceea ce se spune mai departe despre ele este înspăimоntător, căci vine de la un om care a profetit si nasterea lui Hristos din fecioară si s-a împlinit. Zice proorocul: "…Domnul va plesuvi crestetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor" (Isaia 3, 16-17). Adică, Domnul va descoperi desertăciunea si zădărnicia acestui mod de viată în ziua Judecătii.
"În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, lunite, cercei, brătări, văluri, cununi, lăntisoare, cingători, miresme, talismane, inele, verigi de nas, vesminte de sărbătoare, mantii, saluri, pungi, oglinzi, pânzeturi subtiri, turbane si tunici. Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune, si în loc de cingători, frânghie, în loc de cârlionti făcuti cu fierul, plesuvie, în loc de vesmânt pretios, zdrente, si în loc de frumusete, pecete de robie" (3, 18-24).
Iată cât de felurite si cât de multe erau podoabele încă de pe vremea proorocului Isaia! Iată că, pe lângă cercei si inele, proorocul aminteste chiar si părul făcut cu fierul si verigile de nas, care în tara noastră abia acum încep să capete popularitate, după modelul rătăcirii occidentalilor. Asadar, nu este adevărat să zicem că trăim "o altă vreme", "mai modernă", si că acum nici nu s-ar putea fără bijuterii si machiaj. Cei care spun că "s-au schimbat vremurile" se însală. Nu vremurile s-au schimbat, ci oamenii. Soarele răsare tot de la răsărit si apune la apus, ziua are tot 24 de ore, sunt tot sapte zile în săptămână, dar firea oamenilor s-a schimbat.
Podoabele femeiesti sunt de origine păgână si peste tot în Sfânta Scriptură au o conotatie negativă
Însusi Dumnezeu a dat pricepere oamenilor să făurească podoabe: "Iată, Eu am rânduit anume pe Betalael, fiul lui Uri, fiul lui Or, din semintia lui Iuda si l-am umplut de duh dumnezeiesc, de întelepciune, de pricepere, de stiintă si de iscusintă la tot lucrul, ca să facă lucruri de aur, de argint si de aramă, de mătase violetă, stacojie si visinie, si de in răsucit, să slefuiască pietre scumpe pentru podoabe si să sape în lemn tot felul de lucruri" (Iesirea 31, 2-5).
Acestea însă i-au fost date omului ca el să le folosească întru slava lui Dumnezeu, anume pentru ridicarea cortului în vremea lui Moise (iar azi pentru pictarea icoanelor si confectionarea obiectelor de cult bisericesti) si nu pentru împodobirea femeilor.
Dar, asa cum în rai protopărintii nostri Adam si Eva au folosit darul vointei libere împotriva lor, alegând moartea în locul nemuririi, tot asa si oamenii de mai târziu, mostenind în ei sământa relei împotriviri, au folosit si toate celelalte daruri ale lui Dumnezeu din ce în ce mai mult împotriva lor, după cum scrie si dumnezeiescul Apostol Pavel, că: "au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios" (Romani 1, 23).
Împodobirea femeilor se practica la popoarele păgâne, unde acestea [femeile] sau erau ridicate la rangul de zeităti, sau erau puse în slujba unor zeităti si duhuri: "fiicele lor înfrumusetate si împodobite ca chipurile templului", le certa David (Ps. 143, 12). Multe din bijuteriile păgâne, mai ales din cele egiptene, s-au păstrat si astăzi în muzee si fiecare are cel putin închipuire despre ele, chiar si din manualele de istorie scolare. Modelele egiptene sunt preluate cu mare succes de creatorii de modă contemporani: serpi, motive solare, cocostârci, diferite păsări, animale si plante stilizate, cucerind tot mai mult gusturile fetelor de astăzi.

Stai linistita ca, pe vremea bunicii tale, ce spui tu aici erau nimicuri.

Ca sa scapi de problema ta ar trebui sa vorbeasca un adult pentru tine, cu atat mai bine daca este un psiholog sau un om cu o functie respectata de mama ta; daca nu, ai mai avea sanse daca te-ai pune pe invatat orice si i-ai demonstra ca esti o fata desteapta, rationala, independenta care stie sa se poarte in conformitate cu societatea, dar daca esti intr-un cartier/sat in care sunt numai religiosi ca maica-ta n-ai ce sa faci(singura) atat timp cat traiesti sub acoperisul maica-tii.

Te scuz. Vreau sa te inreb ceva, daca se poate! Mama ta este Martora a lui Iehova?!

Eu sunt ADVENTIST de Ziua a Saptea si vreau sa ti spun ca sa fii intro religie anume nu trebuie sa te duci cu forta si sa crezi din frica! Tu trebuie sa faci alegerea personala! Citeste Biblia si D-zeu iti va spune ce sa faci! iti doua siteuri interesante : http://adventist.md/ si http://www.adventist.ro/index/

Te rog, spune-i mamei tale sa iti explice tot ce scrie pe acest site : www.bibliapentrusceptici.ro, de asemenea daca este atat de dusa pe alta planeta incearca sa mai rezisti cativa ani pana prinzi momentul sa poti fi independenta.

Conform drepturilor copilului, daca ai peste 14 ani,poti sa adopti orice religie doresti. Ea nu are niciun drept sa dea in tine chiar daca e mama ta. Nu te simtii vinovata ca esti diferita, daca o majoritate crede un anumit lucru, nu inseamna ca acea majoritate are dreptate. Poti sa faci ce vrei cu viata ta pentru ca nu mai suntem in feudalism. Decat sa fii indoctrinata ca rudele tale, mai bine fii tu insati si intotdeauna sa fii om inaintea religiei, orientarii sexuale, nationalitatii, etc.

Rezista pana la 18 ani. De la 18 nu iti poate face nimic si faci ceea ce doresti!