Buna TPU. Din perspectiva teologica sau spirituala(daca se poate numi asa), de ce mor copiii la nastere, cei care inca se afla in pantecul mamei sau cei cu varste fragede(sa spunem pana in 10-12 ani)? Ei ce pacate au savarsit astfel incat sa pateasca asa ceva? Cu alte cuvinte, cum de este posibil ca unii oameni sa traiasca longeviv, iar niste suflete abia nascute decedeaza imediat? Si de fapt, as mai avea o intrebare: de ce unor oameni le este predestinat sa aiba o viata longeviva, care ar fi cauza, ce plan sa aiba Universul cu ei? Voi ce parere aveti? Multumesc mult!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Raspunsul e simplu... mor din cauza unor boli. Daca cauti alt raspuns el nu exista.
Răspunde
În primul rând hai să începem cu începutul. Moartea nu e o pedeapsă pentru păcatele noastre. Ba din potrivă, oameni cu multe și groaznice păcate pot să trăiască mult și bine pentru că Dumnezeu în mila Sa îi așteaptă să se pocaiască.
Moartea copiiilor inocenți poate fi o adevărată binecuvântare pentru ei deoarece în loc să moară plini de păcate și să ajungă în iad mor fără și ajung în rai.
Daca ai avea un copil care moare la 5 ani ai mai debita aceste mizeriii?
Răspunde
Dacă moartea unui copil m-ar alunga de la Hristos înseamnă că n-am crezut în El niciodată. Nu eu i-am dat viață copilului meu ci Dumnezeu i-a dat-o. Cel care a dat-o are dreptul s-o ia înapoi la El.
Bineînțeles că aș ti trist, dar nu L-aș blama pe Dumnezeu pentru asta. Am încredere în voia Lui.
De ce te folosești de emoționalism în loc să te folosești de argumente logice și raționale în ceea ce zici?
Ce logica sa folosesc cu un tâmpit care consideră moartea unui copil o binecuvântare și care ar pune mai presus de viața propriului copil un basm cu un bătrânel cu barba. La imbecilitățile astea, ce argumente și rațiune pot aduce.
Ți as recomanda sa te duci la un spital de copii, să cauți doi părinți cărora le-a murit copilul și să le explici ce binecuvântare pe capul lor. Eu sa fiu unul din părinții aia ti as rupe dinții din gura și ti ar *** mai mult pumni in murfarina aia de imbecil daca mi ai zice așa ceva în fața
Nu stiu despre ce batranel cu barba vorbesti. Dumnezeu e spirit. Nu e batran si nici nu are barba. Și n-am de ce să mă duc într-un spital de copii sa le predic eu la părinți, dar dacă aș fi un părinte care tocmai și-a pierdut copilul aș prefera să știu că e într-un loc mai bun decât să cred că s-a dus de tot.
Tu ce ai prefera ca părinte? Sa crezi ca copilul tau e intr-un loc mai bun sau sa crezi că e complet eliminat din existență? Ce preferi?
Plus că nu cu tine am vorbit. Stii vorba aia, daca nu-ti place raspunsul nu întreba. Poate tu nu esti curios de ce dacă Dumnezeu exista copii inocenti mor dar altii sunt curiosi. Doar fiindca nu-ti place raspunsul si nu vrei sa stii nu inseamna ca altii nu vor sa auda. Te rog fă diferenta intre o conversatie care te priveste si una care nu te privește.
Prefer că un tâmpit sa nu considere moartea copilului meu o validare a tâmpeniilor in care crede el. Fix asta as prefera.
Dar nu le consider o validare. E un răspuns la întrebarea pe care a adresat-o superpissy. Repet, dacă nu-ti place răspunsul nu pune întrebarea. Dacă nu ai pus tu întrebarea dă-mi voie să răspund persoanei care a pus întrebarea fără să te bagi tu între noi doi.
"Moartea copiiilor inocenți poate fi o adevărată binecuvântare"
Nu am avut cum sa trec peste aceasta imbecilitate. Nu am avut cum. Inteleg ca religia transforma oamenii in dobitoci, dar asta e prea de tot.
Decât să traiasca, sa faca pacate si sa ajungă în iad mai bine să ajungă în rai. În paradigma ta unde ajung copiii inocenti morti? În neant? Nu mi-ai raspuns la intrebare. Ca parinte ai prefera sa-ti stii copilul în rai sau eliminat din existenta? Nu evita întrebarea.
Prefer să îmi știu copilul în viața, in rest nu exista altceva. Și nu mai continua cu imbecilități
Oricine prefera sa-si stie copilul în viata. Crezi că eu nu?
Dar dacă ipotetic un părinte și-ar pierde copilul ce crezi că ar prefera, sa-l stie în rai sau să-l știe complet eliminat din existenta? Ce crezi că ar da mai multa pace sufleteasca unui parinte care si-a pierdut copilul?
Ai scris mizeria asta
Decât să traiasca, sa faca pacate si sa ajungă în iad mai bine să ajungă în rai.
Acum îmi zici că ipotetic, că ai vrea să trăiască bla bla bla. Ți ai dat seama de tâmpeniile scrise?
Interesant că nici acum nu ai raspuns la intrebate. De ce o tot eviți? 
Eu doar am explicat de ce într-o lume in care exista un Dumnezeu iubitor ar permite ca acesti nevinovati să moară. Omul avea o nelămurire și eu i-am lămurit-o. Nu vrea nimeni copii morti, stai linistit, dar dacă Dumnezeu îi ia scuză-mă te rog că presupun că Dumnezeu are un motiv întemeiat pentru care îi ia și nu doar așa că a dat cu zarurile. Pentru un parinte care si-a pierdut copilul asta e singura explicatie care îi poate alina durerea.
Dar tu nu crezi in Dumnezeu? Treaba ta. Înseamnă că tu crezi ca acesti copii pur si simplu mor degeaba și ajung în neant.
Și tu pe mine te enervezi? Nu pe ateii care cred că al tău copil n-are nicio valoare și s-a dus in neant? Ce-i mai dureros, te intreb din nou, sa-ti stii copilul in neant sau in rai? Ce alină sufletul unui parinte indurerat mai mult?
Normal ca ma enervez pe tine, tu ai scris mizeria asta
"Decât să traiasca, sa faca pacate si sa ajungă în iad mai bine să ajungă în rai."
Cum sa scrii asa o mizerie...
Nu am la ce intrebare sa iti raspund. Nu am cum sa intru in jocul asta murdar al tau in care cauti scuze pentru moarte unui copi cu raiuri, dumnezei binevoitori care omoara copii samd.
Frate, dar poti opri moartea? Moartea crezi ca e in mainile noastre? Si daca noi, ca oameni, nu avem nicio putere asupra mortii de ce sa ne agitam atat? Durerea este mare pentru o mama care pierde un copil, pentru ca e parte din ea. Dar daca durerea asta nu este constintizata, adica sa fim constienti ca in fata mortii nu avem ce face si ca moartea e inevitabila si ca Dumnezeu este la carma mortii, noi ne-am sfasia de durere si poate innebunim daca nu ne revenim si ne tot gandim la durerea noastra si o tot aducem in prezent, de aceea trebuie sa lasam totul in voia Domnului, ca noi nu putem sa ne impotrivim, si daca ne impotrivim ne stresam si pe termen lung ne imbolnavim. Deci frate, nu stiu ce probleme ai avut tu cu copii tai, sau nepotii sau ce s-a intamplat la tine in familie de esti asa ofuscat in problema mortii copiilor, si te aprinzi asa repede. Asa ca, hai sa fim pe pace si sa nu luam totul personal.
V ați adunat toți tâmpiții la întrebarea asta sa normalizati moartea unui copil și să o mascați în dorința unui personaj fictiv. Wtf
Primești același răspuns de la Hristos cum a primit și Petru pentru o întrebare asemănătoare: "Ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!"
Vorbesti de parca o viata longeviva este automat si fericita. Nu sti cum ar fi fost viata copilului respectiv in viitor. Nu sti ce rau li s-ar fi putut intampla, sau ce rau ar fi putut ei produce altcuiva. Dumnezeu stie. A stiut deci si de ce l-a luat la El mai devreme.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
