Buna TPU ma aflu intr-o perioada de tristete permanenta. Azi dimineata inainte sa pornesc eusi fratemiu la scoala m-am certat cu maicamea pentru ca i-am zis ca fratemiu nu ma asculta niciodata cand ii spun sa vina mai repede si din astea.Ea imi zicea ca am ajuns ultimii oameni (eu si fratemiu) pentru ca ne vorbeste strada si din astea. Eu unul m-am saturat iar pe drum m-am gandit ca cea mai buna solutie este sa ma sinucid sau sa plec de acasa fara urma fara nici un advertisment. Dar m-am calmat la scoala si am renuntat la aceste ganduri. Eu sunt foarte interesat de Dumnezeu si mi-ar placea mult sa fiu credincios si nu reusesc, asta este deja putin derivat din discutie, deci azi dupa masa m-am certat cu fratemiu pentru catzelul de camera deoarece fratemiu tot voia sa-i puna o zgarda iar eu nu l-am lasat pentru ca catelul statea in casa momentan si nici nu e vreme de plimbat cainii (afara ploua) dar fratemiu se enerveaza repede si crede ca imi este un superior desi eu i-am spus mereu ca eu is superior lui si trebuie sa respecte cam tot ce zic eu (stiti cum ma refer) cand parintii nu-s acasa.Deci cum s-a inteles parintii nu erau acasa iar eu nu voiam nici in ruptul capului saii pun zgarda la caine, iar fratemiu facea crize si detoate. Dar cand eu am cedat dupa o cearta buna fratele meu a inceput sa cheme nervos cainele ca sa-i puna zgarda dar cainele nu vroia asa ca fratemiu a dat cu zgarda aia facut din curea in el iar eu l-am lovit inapoi pe fratemiu si el a inceput sa dea si in mine. Dar eu bine inteles ca i-am tras o usoara petarda dupa care a luat cainele si a intrat in casa sa-i puna zgara, in timp ce ducea cainele el zicea ca-l bate daca nu o sa asculte. Si cainele tot nu vroia zgarda asa ca desteptu de fratemiu la izbit de usa putin iar eu cand am vazut asta i-am dat o petarda buna dupa ceafa...Dar dupa cateva min am inceput sa fiu nervos si am inceput sa plang zicand singur in camera : "De ce doamne mi-ai dat asa familie?" - "Doamne de ce n-ai dat sa ma loveasca prima masina?" specific ca uneori speram sa ma loveasca prima masina de pe strada. Iar apoi dupa ce m-am linistit mi-am amintit urmatoarele versete din biblie : "In vremurile de la sfarsit frate cu frate se vor certa", iar eu m-am speriat pentru ca stiu ca sfarsitul e aproape deoarece sunt multe certuri si alea alea. Iar apoi mi-a trecut plansul si m-am pus sa ma rog sa ma ierte dar ma apucat plansu si in timpul rugaciunii deoarece imi era frica de Dumnezeu. Cam ca si cum a facut Petru dupa ce s-a lepadat de 3 ori de Hristos, iar intrebarile mele sunt : E de bine ca am inceput sa plang in timpul rugaciunii? Ce pot sa fac ca sa nu ma mai cert si sa nu mai trebuiasca sa sper ca voi muri de indata ce ies in oras?

E bine sa studiezi Biblia si sa incerci sa aplici cele citite.De ajutor iti poate fi situl www.jw.org sectiunea adolescenti pentru ca acolo vei gasi multe sfaturi utile.

Jigsaw hits again!

Ma astea sunt probleme minore..Trebuie sa inveti sa cedezi si tu dar si fratitu! Acuma eu zic ca exagerezi!

Incearca sa eviti conflictele. Baietii destepti nu deranjeaza niciodata.

... What the ***...
Ma, daca este cum zici tu, atunci mama ar fi trebuit sa fi murit de mult. Si ea, si surorile ei!
Auzi la tine. Te crezi primul copilas cu probleme in familie? Vezi ca te rogi degeaba. Discuta cu fratele tau, cu familia, si mai asteapta ca o sa cresteti. Doar prin efort propriu reusesti ceva.

Imi place ca dai funda, DZ e un personaj imaginar la fel cum e si Zeus, Allah

Scrie o carte

Acestea sunt probleme? vorbesti serios?
Eu am 13 ani dar am trecut prin experiente mai traumatizante decat ti-ai putea imagina! probleme reale ce necesitau si inca mai necesita rezolvari rapide! Vreodata ti-a trecut prin cap frazele: '' Imi urasc tatal! e un dement! vreau sa moara!'' sau macar o data ai avut vreo problema serioasa. Iti arat eu problema serioasa:
Aveam 8 ani, treceam prin experiente greu de imaginat care nu le pot dezvalui aici pe TPU. Dar te asigur ca niciodata nu ai vrea sa treci prin asemnea experiente, si nu-ti doresc. Chiar si pana in ziua de azi pe mine ma urmaresc anumite intamplari din copilarie le pot nu-mi ''traume'' dar imi spun mereu: ''trebuie sa traiesc! trebuie sa-mi indeplinesc visele!'' e un lucru ce imi da putere. O mica cearta cu fratele tau nu e o problema, in locul meu ce ai zice?
1) ai plans putin, de ce ar fi gresit?
2) de obicei rugaciunea iti confera un confort mental,o siguranta ca cineva te protejeaza :X
Aceste sfaturi ti le dau din proprie experienta doar ca eu am trecut prin probleme reale.
Viata fie ea buna,rea,nu ai decat una si trebuie sa o traiesti la maxim.
Fi mai linistit,ignora totul mai lasa de la tine.
Pe mine m-a ajutat gandul ca '' Anumiti copii si-ar dori sa aiba ce am eu, o viata buna, o familie chiar daca e o viata plina de suferinte ale mele nu se compara cu ale lor. Ar trebui sa-mi fie rusine ca indraznesc sa ma plang.''
Gandeste astfel, incearca sa ajuti pe oricine intalnesti in cale, uneori e bine sa plangi te descarca. Daca te simti slabit, metaforic vorbind, ia o pauza si incarca bateriile. Daca ai si alte intrebari spune... astept ( avamd in vedere ca am trecut prin chesti infinit mai mari sunt in masura sa te ajut.)

Te inteleg foarte bine si eu am multe probleme cu familia, dar nu din cauza surorii mele (eu nu am frate), ci din cauza ca niciodata nu se comporta cu mine asa cum se comporta ceilalti parintii cu copiii lor, insa nu pot sa imi explic de ce, ca nu pot spune ca nu invat bine, tocmai aseara m-am certat foarte rau cu ambii parinti si de atunci numai vorbescu cu niciun membru al familiei exceptand-o pe sora mea care este mult mai mica decat mine. totusi ma "bucura" ca nu sunt singurul cu probleme pe aici