Nimeni nu ti-a raspuns concret la intrebare si nu o pot face nici eu deoarece nu te cunoastem. In functie de personalitatea fiecaruia, sunt anumite actiuni care fac viata mai placuta si timpul sa treaca mai repede, pana va fi timpul pentru marea ta retragere. La unii merge cu pictura, la altii cu sportul, la altii cu activitatea de voluntariat, etc.
Am avut si eu la varsta ta aceasta dorinta si pana la urma mai tarziu mi-am indeplinit-o. Avut o experienta similara calugariei aproape 4 ani. Recunosc ca vreau la Dumnezeu, dar nu asa de repede, imi place domeniul IT si multe altele.
Ia seama la ceea ce ti-a scris prezero. De TV si PC scapi, dar vreau sa fii constienta si de efortul care se face acolo, nu doar de post si de rugaciune. Viata de obște si armata au mai multe in comun.
Cei care se calugaresc pot pleca oricand doresc daca nu se pot adapta. Nu asculta de minrest. Ar fi culmea ca Domnul sa ne ingrădeasca liberul arbitru.
Ai spus "Ce rost ar avea sa ma casatoresc, daca eu nu simt nimic pentru persoana respectiva?" Dar barbatul pe care-l alege o femeie, il alege pentru ca-l iubeste, nu alege familia pentru ea pe cineva fata de care femeia nu simte nimic. Ori vrei sa ne pui ca tu nu te poti indragosti, deloc.
De asemenea, in prezent treci printr-o perioada critica in care personalitatea ta este in plina formare. Pana mai tarziu se poate contura altceva sau chiar iti vei indeplini dorinta.
Asta e tot ce pot spune pentru tine.
Ești de apreciat ca vrei sa fii o persoana spirituală. Urmează exemplu lui Isus. El nu s-a călugărit ci a ajuta cat mai multi oameni sa îl cunoască pe Dumnezeu.
Ce rost are? Sex nu faci, asculti de staret fara sa cracnesti, muncesti ca un rob, dar fie, insa sa aiba un rost. Care e rostul?
Nu poti fugi de tine insuti.
Tu esti problema dar si rezolvarea.
Oriunde vei merge problemele si situatiile care necesita rezolvare vor veni dupa tine.
Acesta este rostul tau,sa experimentezi cat mai multe despre viata si sa inveti ceva din aceste experiente.
La manastire exista invidie, ura, lacomie, luxurie, mandrie etc.
O sa ai colege care te vor iubi si altele care iti vor face viata un chin.
Sfant nu se devine asa usor.
Spunand asta te simti de parca nu te poti integra in societate. Si,mi se pare o viata cam plictisitoare (foarte),mai bine te faci preoteasca ca e mai ok,sau din cate am vazut ca tu inveti,ai putea iesi profesoare,sau artista,sau orice meserie ce necesita un rank de cunostinte vaste. Daca vrei neeparat sa-l slujesti pe Dumnezeu,mai bine preot,deoarece ca calugar ti se taie accesul de la a avea o familie,masina, electricitate, it, de a manca ce vrei, etc. + ca preot ajuti oamenii mai mult.
Eu simt ca in lume nu voi avea nimic pe plac de facut. Ce rost ar avea sa ma casatoresc, daca eu nu simt nimic pentru persoana respectiva? Din cate m-am informat, dorinta de calugarie apare la varste foarte fragede. Si ma integrez destul de bine in societate, doar ca nu cred ca asta ar conta acum.
Treaba cu casatoria nu e de varsta ta acum, oricum, una din poruncile lui Dumnezeu e sa-ti construiesti o familie, corect?
Despre ce porunca vorbesti? Calugaria nu e impotriva nici unei porunci. Nu stiu de ce cei ce nu simt aceasta chemare nu pot sa inteleaga ce simt eu. Sunt sigura ca ai si tu vocatii si dorinte pentru viata. Nu e varsta pentru casatorie, dar e varsta pentru a ma putea incepe a pregati pentru viata.
Iisus a spus: ``Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte nu poate sa ramana ascunsa. Si oamenii n-aprind lumina ca s-o puna sub obroc, ci o pun in sfesnic si lumineaza tuturor celpr din casa. Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca sa vada faptele voastre bune si sa slavesca pe Tatal vostru, care este in ceruri.`` Mat. 5:14-16
Poti sa duci o viata curata si fara sa mergi la manastire, eu cred ca e pacat ca oamenii buni sa se autoizoleze, iar cei rai sa ramana in lume si sa-i corupa si pe altii.
Trebuie sa fii atenta la tine insati, adica sa ai trezvie. Un parinte imbunatatit spunea ca diavolul cand vrea sa-l insele pe om, ii pune in gand c-ar fi mai bun ca monah, iar cand a ajuns monah, ii pune in gand ca mai bine i-ar fi sa se intoarca in civilie. Uite, si asa il lupta diavolul pe om!
Deci, trebuie sa ai grija la tine insati, sa nu fie cumva o ispita de dreapta, treaba asta cu calugaritul.
Si cum sa imi dau seama daca e doar o ispita sau nu?
Cred ca e vorba de ganduri sau intentii care indeamna la eforturi duhovnicesti peste masura posibilitatilor si varstei tale. Sa-ti dau un exemplu de ispita de dreapta, despre care am citit: un frate de manastire credea ca-l scoala noaptea un inger, special ca sa se roage si sa bata matanii, cand de fapt el era doar inselat de diavol.
Astfel de ganduri sau ispite de dreapta trebuie comunicate preotului duhovnic si el te poate sfatui si indruma cel mai bine.
Nu e deloc minunata. Scapi de ispite materiale, da, dar te apuca alalalte, sunt de n ori mai rele decat astea pe care le ai tu pana acum. Gandeste-te bine, nu-i de joaca cu asta. La manastire ori te imbunatatesti ori te smintesti.
Îmbracă-te în șlapi, ia o haina murdară și ruptă pe tine.
Te scoli dimineața la 4, te rogi, citești ceasurile si rugaciunea de dimineață. Fă 100 de metanii.
La 5:30 mergi în grădină, adună zarzavat, fă mâncare pentru familie.
La 7 citește utrenia, un acatist.
Odihnă două ore, apoi te duci în grădină la plivit, la cosit. Fă curățenie în casă să fie bec!
Mergi și cercetează săraci, du-le alimente și mâncare caldă.
La amiază, ceasurile de rând și o psaltire.
...
Și tot așa... toate acestea cu rugăciunea Doamne Iisuse in minte.
Dacă poți să faci asta, mergi la mănăstire.
Părintele Cleopa a bătut cu lemnul într-un copac 3 zile continuu ca să fie primit!