Buna TPU sunt fata si am 13 ani si ei bine am sa incep Zilnic ma tot cert cu mama din diferite lucruri ei ii place sa iasa mereu ca ea si eu nu sport ca cineva sa imi impuna lucruri ea zice mereu ca trebuie sa fac ce e bine si pe o parte o cred pentru ca o iubesc foarte mult. adevarul este ca si eu raspund. dar am trecut prin mult am asistat la multe certuri intre parintii mei unele sfarsindu-se cu bataia parintii mei erau pe punctul de a divorta...dar pana la urma s-au impacat insa eu in continuare ma cert cu mama din diferite motive daca raspund sa zic o data sau mai ridic tonul in loc sa vina la mine cu calm sa imi vorbeasca si sa imi spuna ce gresesc incepe sa tipe la mine sa ma injure si o tine intr-una iar eu nu mai pot sa suport si mi-am mai dat si eu drumul la gura fara sa vreau de multe ori se ajunge la bataie si m-am saturat sa dea in mine asa ca am incercat sa ma apar adica sa pun mana si sa o inping putin stiu ca nu este bine si ca dumnezeu probabil ma va pedepsi dar nu mi-se pare normal atata timp cat sunt copilul ei sa ma injure sa ma faca vaca, cct cu ochi si sa imi zica ca eu nu am voie ca eu sunt copil 
chiar daca sunt toti suntem egali si nu mi-se pare normal sa ma bata si sa imi vorbeasca asa chiar nu stiu ce sa mai fac ma simt foarte prost cu un gol in suflet m-am gandit pana acum s aplec sa mor sau cv de genu dar nu as putea face asta deci voi ce parere aveti? imi puteti da vreun sfat sua cv? P.S. : va rog mult fara comentarii fara rost vorbesc chiar serios si am nevoie de ajutor nu de glume proaste Multumuesc ca ati avut rabdare sa cititi :**
chiar daca sunt toti suntem egali si nu mi-se pare normal sa ma bata si sa imi vorbeasca asa chiar nu stiu ce sa mai fac ma simt foarte prost cu un gol in suflet m-am gandit pana acum s aplec sa mor sau cv de genu dar nu as putea face asta deci voi ce parere aveti? imi puteti da vreun sfat sua cv? P.S. : va rog mult fara comentarii fara rost vorbesc chiar serios si am nevoie de ajutor nu de glume proaste Multumuesc ca ati avut rabdare sa cititi :**
Ordonare:
Cronologică
si NICIODATA sa nu te mai gandesti la prostiile alea cu sinucisul si plecatul de acasa. Nu este asta o optiune, si in nicun caz drumul cel bun. De acum ascultati mama, si fii tu mai intelegatoare. Ai sa vezi, totul va fi bine! 
Răspunde
Te inteleg oarecum...si eu ma certam des cu mama si cind ea ridica tonul ridicam si eu si ne enervam si nu vroiam sa fac ce zice ea crezind ca ce fac eu e bine si ca ce vreau ei e bine dar acum am 14 ani sunt mai mare si mi-am dat seama ca certind-uma mereu nu fac nimic asa ca am inceput sa nu mai fiu asa orgolioasa si incapatinata si sa mai las de la mine.Important e ca, cind vezi ca incepe o scena tensionata si incepi sa te enervezi sa ii zici mamei tale sa te lasa 5 minute sa te linistesti si sa vorbiti calm dar sa ii zici si asta cu calm, apoi dupa ce vei face acest pas incearca sa nu mai ridici tonul si cind vezi ca mama ta incepe sa tipe si sa injure sa ii spui frumos
-mama stiu ca vorbele astea le spui la nervi si tu nu crezi despre mine ca sunt o vaca si stiu ca n uvrei sa ma injuri sti ceva hai sa ne intelegem mai bine eu n umai vreau sa te aud tipind si injurindu-ma mai dine te linistesti facem o intelegere care sa ne multumeasca pe amindoua si sa stii ca mult mai mult mi-as dori decit sa ma injuri sa imi zici ca ma iubesti si ca sunt fetita ta scumpa.
Ea cind tu ii vei spune asta probabil se va emotiona si nu incerca sa faci tot timpul ce vrei tu incearca tot timpul sa gasiti o cale de mijloc de exemplu (imi dai bani sa imi cumpar accea bluza voi matura si voi spala vasele sau voi face ceva ce tu vrei sau ai nevoie) fa ceva care sa o multumiasca si care sa o provoace sa nu mai fie asa si sa iti spuna lucruri frumoase... exact tu ai zis ca vrei sa te intelegi mai bine si sa nu te mai bata injure sau certe, pai incearca sa faci si u ceva pentru a nu mai face aceste lucruri uite primul pas e saii spui ei ce ai vrea cu adevarat si sa ii zici ca n ute simti bine cind iti face toate alea si apoi ea va intelege.
renunta la gindul de a te sinucide sau de a pleca de acasa caci parinti tai nu traiesc vesnic sau ti peste 8-9 ani te vei marita sau vei pleca de acasa si nu vei fi mereu legata de ei viata e numai una de ce sa o pierzi doar pentru ca nu te inteleg icu mama ta sau nu se inteleg parinti tai?! Sunt multi mai multi oameni care au probleme mai grave si aleg sa lupte si sa renumte la orgoliu si la orice doar ca sa reuseasca ce isi propun, incearca sa faci ce ti-am zis si vei vedea ca vei reusi.
http://www.facebook.com/....../photo.php daca ai facebook poti sa-l vezi pe acest om care nu are nici miini nici picioare si are 30 de ani si n ua renuntat la viata si totusi zimbeste daca nu uita-te la filmuletul acesta sa vezi cum acest om fara miini si fara picioare se descurca http://www.youtube.com/watch?v=dT-Jn9dBn6k http://www.google.ro/......tp?/search Vezi se poate trai frumos dar trebuie sa vrei cu adevarat!
Bafta multa!
funda?
Roaga-te lui Dumnezeu sa iti daruiasca pace in familie. Nu te mai supara pe mama ta, adu-ti aminte de porunca a cincea (Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi, pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie). Cere sfatul unui duhovnic. Daca nu ai un duhovnic mergi la mai multi, vorbeste cu fiecare si vezi ce raspunsuri primesti. Dupa aceea aleage unul si spovedeste-te, impartaseste-te (asta in cazul in care nu faci asta deja).
Roaga-te Domnului sa iti dea putere sa rezisti presiunilor din familie, fara sa actionezi contrar voiei lui.
Apoi roaga-te parintilor pentru sufletul mamei tale, ca Dumnezeu sa o schimbe, ca sa poata fi mantuita, dar nu te ruga sa o schimbe ca sa iti fie tie bine, caci rugaciunea nu iti va fi ascultata, ci roaga-te sa o schimbe ca sa nu ajunga in iad, astfel rugaciunea iti va fi ascultata.
Dumnezeu sa te binecuvinteze! 
Intr-adevar nu este normal, dar nu te imbufna, bucura-te de momentele fericite dintre voi. Poate are ca orice om partea ei de amaraciuni si fara sa vrea isi scoate nervii pe tine.Singurul lucru care te-ar ajuta este o discutie intre patru ochi cu mama ta si totul se va rezolva.Dar gaseste o zi in care sa fie bine dispusa.Cine stie poate aveti amandoua partea voastra de vina. Sper ca te-am ajutat.
*** yp2 cap. 21 Cum să fac faţă criticilor? ***
Capitolul 21
Cum să fac faţă criticilor?
„Mama era ca un poliţist: îmi căuta greşelile cu lumânarea. Nici nu-mi terminam bine treburile prin casă, că şi venea în urma mea să vadă ce n-am făcut bine." — Craig
„Părinţii îmi ţineau întruna predici. Ba îmi ziceau că nu sunt ordonat, ba aveau ceva de obiectat cu privire la ce-am făcut la şcoală, acasă ori în congregaţie. Nu mă slăbeau deloc." — James
ŢI SE pare şi ţie că nimic din ce faci nu-i mulţumeşte pe părinţi? Simţi că fiecare mişcare ţi-e examinată cu lupa? Că eşti mereu supravegheat şi analizat şi că niciodată nu treci cu bine de „inspecţie"?
Care dintre următoarele replici le auzi cel mai des?
□ În camera ta e mereu dezordine.
□ Te uiţi prea mult la televizor.
□ Te culci prea târziu.
□ Nu te trezeşti niciodată la timp.
Scrie mai jos care dintre reproşurile sau criticile părinţilor te deranjează cel mai mult.
․․․․․
E adevărat, te poate călca pe nervi să ţi se zică întruna ce să faci sau să fii mereu criticat. Dar gândeşte-te cum ar fi să nu primeşti niciodată sfaturi sau să nu fii niciodată disciplinat. Nu te-ai gândi că părinţilor nici nu le pasă de tine? (Evrei 12:8) Disciplinarea e, de fapt, o dovadă a iubirii lor. Biblia spune că tatăl îşi mustră „fiul în care îşi găseşte plăcerea" (Proverbele 3:12).
Aşadar, bucură-te că părinţii te iubesc într-atât încât să te corecteze. Şi, să fim sinceri, eşti tânăr şi ai mai puţină experienţă decât ei. Mai devreme sau mai târziu, tot vei avea nevoie de corectare. Iar, fără îndrumare, ai putea foarte uşor ajunge stăpânit de „dorinţele tinereţii" (2 Timotei 2:22).
„Dar doare!"
Evident, „nicio disciplinare nu pare pe moment un motiv de bucurie, ci de mâhnire" (Evrei 12:11). Iar asta mai cu seamă când eşti tânăr! Şi nu e de mirare: Personalitatea ta e încă în formare. Eşti în faza de maturizare, când încă te descoperi. Aşadar, criticile, chiar dacă sunt bine gândite şi spuse pe un ton blând, te pot irita.
Această reacţie este absolut normală, pentru că opinia despre propria persoană poate fi uşor influenţată de ceea ce spun alţii despre tine. Iar părerea părinţilor, care cântăreşte foarte mult în ochii tăi, îţi poate afecta respectul de sine. Nu e de mirare că uneori te simţi ultimul om când unul din părinţi te corectează sau se arată nemulţumit de modul în care ai făcut ceva.
Dar ar trebui oare să tragi concluzia că nu le poţi face niciodată pe plac părinţilor? Sau că nu eşti bun de nimic doar pentru că te-au corectat în unele privinţe? Nicidecum! Cu toţii greşim, şi nu o dată (Eclesiastul 7:20). Iar greşelile fac parte din procesul de maturizare (Iov 6:24). Cum te simţi însă dacă părinţii te potopesc cu critici când faci o greşeală şi sunt zgârciţi cu laudele când faci ceva bine? Probabil, te doare. Dar asta nu înseamnă că nu eşti bun de nimic!
Priveşte dincolo de critici
Uneori, părinţii par excesiv de critici nu pentru că tu ai fi greşit cu ceva, ci pentru că ei sunt într-o dispoziţie proastă. A avut mama ta o zi grea? Se luptă cu o boală? În astfel de situaţii, e mai înclinată să te critice dacă în camera ta nu e ordine şi curăţenie. E tatăl tău supărat ori furios din cauza problemelor financiare? Atunci, vorbirea i-ar putea fi necugetată, „ca străpungerea unei săbii" (Proverbele 12:18). Normal că te irită să fii criticat pe nedrept. Dar, în loc să stărui cu mintea asupra nedreptăţii care ţi s-a făcut — provocându-ţi şi mai multă durere —, mai bine străduieşte-te să treci cu vederea greşelile părinţilor. Nu uita: „Toţi ne poticnim de multe ori. Dacă cineva nu se poticneşte în cuvânt, este un om perfect" (Iacov 3:2).
Fiind imperfecţi, şi părinţii se luptă uneori cu sentimente de incompetenţă. De fapt, ei privesc orice eşec al tău ca pe un eşec al lor. De exemplu, când o mamă îşi ceartă fiica pentru o notă proastă, ea ar putea gândi în realitate: „Nu sunt o mamă bună. Nu sunt capabilă să-mi ajut fiica să înveţe mai bine".
Păstrează-ţi calmul
Indiferent de motivul pentru care eşti criticat, întrebarea este: Cum să faci faţă criticilor? În primul rând, nu da replici tăioase. În Proverbele 17:27 se spune: „Cine îşi stăpâneşte vorbele are cunoştinţă, iar omul cu discernământ are un spirit calm". Cum poţi păstra „un spirit calm" când eşti criticat? Încearcă următoarele sugestii.
Ascultă. În loc să începi imediat să te justifici sau să susţii că eşti nevinovat, mai bine încearcă să-ţi ţii în frâu emoţiile şi să asculţi ce au de zis părinţii. Discipolul Iacov i-a îndemnat pe creştini ‘să fie prompţi la ascultare, înceţi la vorbire, înceţi la mânie’ (Iacov 1:19). Dacă-i întrerupi pe un ton nervos, se vor gândi că nu asculţi şi se vor enerva. Ca urmare, îţi vor da şi mai multe sfaturi, nicidecum mai puţine.
Concentrează-te. Uneori ţi se pare că părinţii ţi-au dat un sfat pe un ton prea aspru. În loc să te tot gândeşti la modul în care ţi-au vorbit, mai bine concentrează-te la ceea ce ţi-au zis. Întreabă-te: „Ce anume e adevărat din tot ce mi-au spus? Mi-au făcut şi altădată observaţii cu privire la acelaşi lucru? Ce m-ar costa să fac ce-mi zic ei?". Nu uita: Indiferent cum ţi se par criticile părinţilor, ele reflectă dragostea lor. Dacă te-ar urî, nu te-ar disciplina deloc (Proverbele 13:24).
Reformulează. Dacă reformulezi sfatul părinţilor şi repeţi pe un ton respectuos ce au spus, vor înţelege că ai ascultat tot ce ţi-au spus. Poate că unul din părinţi îţi zice: „Niciodată nu e curat în camera ta. Dacă nu-ţi faci curat, eşti pedepsit!". Poate că, din punctul tău de vedere, camera arată foarte bine. Dar nu vei îmbunătăţi lucrurile dacă vei spune asta în acest moment delicat. Încearcă, mai degrabă, să priveşti situaţia din punctul lui de vedere. Ar fi mai bine să spui, pe un ton lipsit de sarcasm, ceva de genul: „Ai dreptate. Nu este curat la mine în cameră. Vrei să fac curat acum sau după ce luăm masa?". Când recunoşti că îngrijorările părinţilor sunt justificate, atmosfera se destinde puţin. Bineînţeles, va trebui să şi faci ce ţi-au spus părinţii (Efeseni 6:1).
Aşteaptă. Nu veni cu explicaţii până când nu ai făcut tot ce ţi-au zis ei. „Cel ce-şi înfrânează buzele este prevăzător", afirmă Biblia (Proverbele 10:19). Când părinţii vor vedea că îi asculţi, vor fi şi ei dispuşi să asculte ce ai de zis.
Scrie la care dintre aceste patru sugestii trebuie să faci cele mai multe îmbunătăţiri. ․․․․․
De ce merită să depui eforturi
Ai fi dispus să faci eforturi uriaşe ca să ajungi la un zăcământ aurifer? Biblia spune că înţelepciunea este mai de preţ decât orice comoară (Proverbele 3:13, 14). Dar cum poţi dobândi înţelepciune? În Proverbele 19:20 se arată: „Ascultă sfatul şi primeşte disciplinarea, ca să fii înţelept pe viitor". E adevărat, nu este întotdeauna plăcut să primeşti sfaturi sau să fii disciplinat. Dar dacă te vei strădui să vezi înţelepciunea ce se ascunde în spatele fiecărei critici şi să faci schimbări, vei câştiga o comoară mai preţioasă decât tot aurul din lume.
Realitatea este că de critici nu vei scăpa. Acum le auzi de la părinţi şi de la profesori. Mai târziu însă le vei auzi de la şefii tăi sau de la alţi oameni cu care vei veni în contact. Învaţă să faci faţă criticilor din partea părinţilor şi vei deveni un elev mai bun, un angajat mai respectat şi o persoană mai sigură pe sine. Merită să suporţi nişte critici pentru a avea asemenea rezultate!
ÎN CAPITOLUL URMĂTOR
Prea multe reguli acasă? Află cum poţi să fii mulţumit cu libertatea acordată şi cum poţi să câştigi şi mai multă libertate.
VERSETE-CHEIE
„Înţeleptul va asculta şi va dobândi şi mai multă învăţătură." (Proverbele 1:5)
SFAT
Ca să accepţi mai uşor mustrările părinţilor:
● apreciază fiecare laudă care vine odată cu critica,
● cere lămuriri dacă nu ai înţeles care e problema sau ce se aşteaptă de la tine.
ŞTIAI CĂ . . . ?
Unor părinţi le este greu să-şi trateze cu iubire copiii deoarece nici ei nu au primit afecţiune de la părinţii lor şi nici nu s-au simţit înţeleşi de ei.
PLAN DE ACŢIUNE
Când părinţii mă vor critica din nou, am să ․․․․․
Când am să simt că părinţii sunt excesivi de critici, am să ․․․․․
Aş vrea să-l întreb pe unul din părinţi sau pe amândoi: ․․․․․
Buna,
Vrem sa te ajutam. Hai sa stam de vorba despre situatia pe care o traversezi.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
