Unde as putea sa ma botez : sunt doar creștină (fără vreo religie exacta) si nici nu am o biserica pe care o frecventez fiindcă nu găsesc una care sa mi se potrivească
Ordonare:
Cronologică
Faptul că şi casa ei a fost botezată, nu e o dovadă pentru practica botezului copiilor, de către apostoli. Casa Lidiei se poate să fi constat din sclavi şi alţi oameni de serviciu
Răspunde
3, 4-5 lar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Care poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască? (5) lisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre in Impărăţia lui Dumnezeu
Însă acum pentru naştere nu se dumireşte Nicodim, pentru aceasta și Hristos mai arătat ii descoperă lui chipul nașterii celei duhovniceşti, zicând:,, De nu se va naşte cineva din apă și din Duh". Cáci, indoit fiind alcatuit omul, din suflet şi din trup - indoit are şi chipul naşterii. Pentru că „apa" [in chip] văzut luându-se, spre curățirea trupului
e inteleasa. IAR Duhul nevazut impreuna alergånd (venind], spre a doua naştere a sufletului celui nevazut este inteles.
lar, de intrebi cum poate apa sa nasca, te voi intreba și eu: Cum samanta apoasa fiind și ea, poate sa se preschimbe in om? Deci, precum la sămânța cea trupească toate sunt ale darului lui Dumnezeu, aşa şi la Botez, apa este pusa inainte, insa Duhul le lucrează pe toate: si chemarea cea prin rugaciune, iar mai vårtos (cu prisosintă) venirea lui Dumnezeu. Caci semne si chip (insemne și (pre)inchipuire] ale îngroparii si ale Invierii in apa aceasta se săvärşesc (cu cel botezat). Cele trei afundari sunt semne ale ingroparii celei de trei zile (Romani 6, 3-4).
Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?
Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii;(Romani 6, 3-4)
Apoi iese omul, precum Domnul, mai strālucită și mai luminoasă purtând haina nestricăciunii, iar stricăciunea in apà afundându-o.
3, 22-24 După acestea a venit Iisus şi ucenicii Lui în pământul ludeii și stătea cu ei acolo şi boteza (23) Şi boteza și loan in Enom, aproape de Salim, că erau acolo ape multe și veneau și se botezau. (24) Căci loan nu fusese incă aruncat în inchisoare"
lar auzind că „boteza", să nu socoteşti că El Însuşi boteza, ci ucenicii Lui, iar lucrul ucenicilor la Invâţătorul il aduce [pune] Evanghelistul fiindcă mai jos, insuşi acest Evanghelist zice: „Iisus nu boteza, ci ucenicii Lui" (loan 4, 2). Insa, poate, vei intreba: Pentru care pricină nu boteza El? Cunoaste-o pe aceasta: mai sus a zis loan [Botezătorul] că „El vă va boteza pe voi cu Duhul Sfânt" (Matei 3, 11; Marcu 1, 8; Luca 3, 16; loan 1. 33), iar Duhul Sfânt încă nu se dăduse pentru că nici nu era vremea. Aşadar, dacă ar fi botezat: sau fără de Duh ar fi botezat - și atunci cu ce S-ar fi deosebit de loan?- sau ar fi dat [Duhul Sfânt] mai inainte de vreme, lucru care este necuviincios lui Dumnezeu, Care pe toate le face in vremea lor.
Dar, care era vremea dăruirii Duhului? Cea de dupa Înălțarea [Domnului Hristos la Ceruri. Căci trebuia ca in Hristos Iisus, firea omenească să se
arate fara de pácat inaintea Tatalui, și aşa, impacandu-Se Dumnezeu cu noi, sa fie trimis Duhul, ca o bogație și ca un dar.
Deci, ucenicii lui Iisus botezau, ca pe mai mulţi să-i aducă la måntuitoarea invăţatură. lor aceștia, ucenicii lui Iisus, botezánd, inca şi (Inaintemergåtorul] loan nu a încetat a boteza".
Si ucenicii lui Hristos botează cu botez care nu are nimic mai mult decât botezul lui Ioan, pentru că amândouă nu erau desăvârşite, fiindca erau lipsite de Duhul Sfânt. În, pricina (temeiul] amandurora una este: a-i aduce la Hristos pe cei care se botezau.
3, 25-27 Şi s-a iscat o neintelegere intre ucenicii lui loan și un iudeu, asupra curățirii". (26) Şi au venit la loan și i-au zis: Rabi, Acela Care era cu tine, dincolo de lordan, şi despre Care tu ai mărturisit, iată El botează și toți se duc la El"(27) loan a răspuns și a zis: Nu poate un om så ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din Cer
Aşadar, Mire" a tot sufletul este Domnul, iar cămară (de nuntă), întru care se face impreunarea, este locul Botezului, adică Biserica, iar arvună îi dă miresei – iertare a păcatelor, impărtăşire a Sfântului Duh, iar cele mai desăvârşite în veacul ce va să fie, când cele mai mari și mai inalte taine le va arătă celor vrednici. Și înseamnă că nimeni altul nu este „Mire", fără numai Hristos, iar toti cei care invata [propovăduiesc) cuvântul sunt aducători de mireasă (petitori) precum este şi Inaintemergatorul. Căci, nimeni altul nu este dătător al bunătăților, fărā numai Domnul; iar ceilalți toți sunt mijlocitori și slujitori ai bunātāților celor date de la Dumnezeu.
Talcuirea Sf Teofilact. Sper sa îți fie de folos.
La fel de bine, Lidia ar fi putut avea copii. Domnul stie?
Din perspectivă teologică secta este definită ca o deviere de la ortodoxie [3], fiind deci sinonimă cu erezia.
Cuvântul „erezie" este menţionat în Noul Testament şi este cuvântul grecesc "hairesis", care poate fi tradus "alegere", sau "grupare" sau "sectă". De fapt, haideţi să privim textele din Biblie sau Sfânta Scriptură unde este aplicat acest text şi astfel, vom vedea cum au fost traduse şi ce ne învaţă cu privire la erezie. 1 Corinteni 11, 19 conţine o menţiune a cuvântului grecesc "hairesis", care este tradus aici cu românescul "partide". Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre felul cum creştinii din Corint veneau şi participau la Împărtăşanie, adică la Cina Domnului. Iată ce spune el:
Mai întâi de toate, aud că atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred, căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni. (1 Corinteni 11; 18-19)
Galateni 5, 20 traduce cuvântul "hairesis" cu "certuri de partide".
https://poruncaiubirii.agaton.ro/......ce%C5%9Fti
Despre sectă ca erezie
Termenul de sectă este folosit în multe din limbile europene [1] având diverse conotaţii. După unii cercetători termenul derivă din latinescul sequi [2], care înseamnă a urma, însă după alţi cercetărori, termenul se pare că derivă din secare, care înseamnă a tăia, fiind pus în opoziţie cu religare, a re-lega, verbul care stă la baza cuvântului religie.
Aşadar, secta ar fi o contra-religie. De aici sensul comun pe care îl are termenul, conform şi dicţionarelor uzuale. Adesea secta este definită a fi un grup de persoane formând o comunitate religioasă care s-a separat de organizaţia oficială. Aşa se face că putem avea secte în cadrul creştinismului, a iudaismului, a islamismului dar şi a altor religii. Aplicând însă principiul separării dintr-un corp originar se poate spune că însuşi creştinismul poate fi definit ca o sectă, fiind o derivare din iudaismul primului secol iar protestantismul o sectă a catolicismului.
Din perspectivă teologică secta este definită ca o deviere de la ortodoxie [3], fiind deci sinonimă cu erezia.
Înainte de a trece la un alt cult, te sfătuiesc și îți recomand, din inimă curată, sa cercetezi toate cultele. Alții au reușit (Serafim Rose de exemplu). Vei reuși și tu. Ma rog pentru tine și pentru alții în fiecare seara și dimineata sa ne lumineze Iisus Hristos Domnul și Maica Domnului.
Ramai ortodoxa doar cu numele o perioada, timp în care cercetează toate cultele. Nu trece la un alt cult pana nu le cercetezi pe toate.
Fiind ortodoxa, te invit mâine la Sfânta Liturghie.
"Vino și vezi" (Ioan 1, 46)
Deci, după Botezul crestin, diavolii petrec împrejurul inimii crestinului, lucru pe care vrăjmasii mântuirii noastre nu vor să fie stiut de oameni, ca nu cumva să se întrarmeze împotriva lor cu postul, rugăciunea si Sfintele Taine.
Din Vietile Sfintilor aflăm că diavolii se arată trupeste. De aceea Duhul Sfânt ne avertizează că "Satana se preface în înger de lumină".
Duhurile rele se mistuiesc dacă ne rugăm cu credintă si smerenie si chemăm numele Domnului, însemnându-ne cu Sfânta Cruce.
Dumnezeu e mai puternic decât orice, deci sa nu ne temem de nimic (decât de a păcătui) pentru ca Dumnezeu e Iubire iar "iubirea nu cade niciodată" (Sfânta Scriptură).
Curaj și Hristos a înviat!?
Duhul Sfant șterge frica deci în momente de frică e recomandata rugăciunea Împărate ceresc(examene teste etc).
Mă doare capul citind asta. Acum știu de unde a fost inspirat caracterul Yoda.
Nu mai da copy-paste, tu nu ai rațiune?!
Ce înseamnă a fi născut din Duh?
Am rațiune, dar noi ortodocșii nu putem interpreta Scriptura după mintea noastră medesavarsita.
interpretarea Scripturii o fac doar oamenii care, prin post, nevoințe, pocăință, lacrimi curatitoare d e păcate, fapte bune, ajung la inima lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt, le descoperă adevăratul sens al cuvintelor Scripturii.
? O duminica frumoasa!
Îmi cer însă iertare daca v am suparat cu ceva!
Buna pace și liniște sa aveți!
Și Domnul va arata, într un final, care este credinta cea dreaptă!
Îmi cer iertare dacă v am suparat cu ceva!
Bună pace și liniște sa aveți!
Îmi cer iertare dacă v am suparat.
Numai liniște și pace va doresc!
O zi liniștită!
Îmi cer iertare dacă am suparat cu ceva!
Liniște și pace și Domnul sa ne lumineze!
Sper să vă arate și dumneavoastră, dar fără a cerceta nu va avea din ce să vă arate. Duhul Sfânt vine, dar dacă omul nu învață nimic... șomează. Duhul Sfânt este Duhul Adevărului, dacă tu înveți numai minciuni ce adevăr ai vrea să-ți descopere?
Îmi cer iertare, dar ce sa cercetez?
Legat de ortodoxie, chiar o cercetez.
Legat de Biblie, nu de ortodoxie!
Biserica ortodoxă se folosește de Biblie și naivitatea enoriașilor pentru a exista, însă Biblia nu este pentru religie ci pentru mântuire.
De ce până la Martin Luther nu aveai voie să citești din Biblie? Pentru a nu te deștepta. Acum o ai, citește-o cu mare, mare atenție.
Isus Cristos a condamnat înlocuirea Cuvântului lui Dumnezeu cu "Sfânta tradiție". Sigur o sa spui că că le respectați pe amandoua, nu ati înlocuit Biblia cu tradiția. Dar ce te faci cand tradiția nu corespunde cu Biblia? Pe care o respecți?
Păi da. Învățatorule, nu părinte, nu preasfinte, nu înalt prea sfinția sa. Și totuși era vorba de Isus, fiul lui Dumnezeu, nu de un preot pacatos, si cel mai probabil lacom, si putred de bogat.
Hai că ai dat-o din tanța în bălălău. Ba spui ca să ne rugăm pentru ei..ba spui ca sunt câteva cazuri expuse. ca de fapt alta e fața bisericii. chiar dacă sunt puține. Asta arată că nu este religia adevărată. Otrava în cantități mari, sau în cantități mici (O picătură) tot otravă e. La fel ucide. Asa si cu gruparea asta mafiotă, autointitulată dreapta credință. ca sunt câteva cazuri, ca sunt mai multe ce contează? Este semnul că trebuie să fugi la 180° De religia ortodoxa. Dar tot nu mi-ai raspuns: ce te faci cu oamenii sinceri, umili, cu inima bună, (asemenea văduvei care a pus 2 bănuti la templu, ) care se lasă îndrumați de popii ăștia despre care tu ai zis ca sunt ca gunoaiele? Săracii oameni, cu adevărat sunt ca niste oi fără păstor. Jupuiți. aruncați încoace și încolo. De cei care ar trebui să le păzească sufletele. Mai mult. spui ca sunt câteva cazuri? Expuse? Mă faci să râd. Ai răbdare. Ies la iveală toate. Iehova Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Galateni 6:7.
• Capitolul 51
• DESPRE
CELE ŞAPTE SFINTE TAINE
(mijloacele sfinţitoare)
DESPRE TAINA BOTEZULUI
Sectarul: Pentru care pricină voi, ortodocşii, aţi înfiinţat
Şi practicaţi şapte Taine în Biserica voastră, de vreme ce în
Sfânta Scriptură nu există decât două: Botezul şi Cina
Domnului? Care vă sunt vouă mărturiile scripturistice în
Susţinerea celor şapte Taine?
Preotul: Toate cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii
Dreptmăritoare îşi au temeiuri puternice în Sfânta Scriptură. Îţi
Voi arăta pe rând despre fiecare Taină în parte, începând cu cea
Dintâi Taină, cea a Botezului:
1. Botezul este cu adevărat Taină, iar nu simbol, aşa cum
Credeţi voi, sectarilor neoprotestanţi. Botezul este Taină – şi încă
Cea dintâi şi cea mai mare dintre cele şapte Sfinte Taine –
Deoarece el este naştere duhovnicească, prin care cel nou
Botezat primeşte înfierea cea după har şi se face fiu al lui
Dumnezeu. Nimeni nu se poate mântui fără această Sfântă
Taină, adică fără a se naşte din apă şi din Duh (vezi Ioan 3,
3-7). Acest Botez prin apă şi Duh, marele Apostol Pavel îl
Numeşte „înnoire a vieţii" (Rom. 6, 3-5), făcută prin lucrarea
Sfântului Duh (Tit 3, 5).
2. Botezul este Taină căci el se face „spre iertarea
Păcatelor" (Fapte 2, 38).
3. Botezul este Taină deoarece aduce mântuire sufletului
(I Petru 3, 21).
4. Botezul prin apă şi Duh Sfânt este „naştere din nou" şi
„naştere de sus" (Ioan 3, 3-7). Prin Botez noi primim darul
ÎNDRUMĂTOR BIBLIC
Înfierii, spălare şi curăţire desăvârşită de păcatele noastre
(I Cor. 6, 11; Fapte 22, 16) şi dobândim darul Sfântului Duh
(Fapte 2, 38).
5. Prin Taina Botezului, adică prin Botezul din apă şi
Duhul Sfânt, noi putem să intrăm întru Împărăţia cerurilor, căci
Cine nu are acest botez nu poate intra întru Împărăţia cerurilor
(Împărăţia lui Dumnezeu) (Ioan 3, 5-7).
6. Botezul este Taină, căci el este baia naşterii celei de-a
Doua şi înnoirea Duhului Sfânt (Tit 3, 5; Gal. 3, 27).
7. Botezul este Taină, deoarece prin el dobândim
Calitatea de fii ai lui Dumnezeu şi de membri ai Trupului lui
Hristos, adică ai Bisericii (I Cor. 12, 13; Gal. 3, 26-28 ş.a.).
8. Botezul a fost stabilit şi poruncit de Domnul nostru
Iisus Hristos (Matei 28, 19; Marcu 16, 15-16; Luca 24, 47).
9. Botezul trebuie a se face în numele Tatălui şi al Fiului
Şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19).
10. Botezul este semnul lăsării şi al curăţirii păcatelor
(Fapte 2, 38; 22, 16).
11. Botezul este semnul văzut al renaşterii (Ioan 3, 3-5;
Rom. 6, 3; Efes. 5, 26; Col. 2, 12, 13; Tit 3, 5; I Cor. 6, 11
Ş.a.).
Despr e Botezul copiilor
12. Botezul trebuie aplicat şi copiilor, căci el a înlocuit
Tăierea împrejur din Legea Veche, care se făcea copiilor de
Parte bărbătească chiar la opt zile după naştere; cel ce rămânea
Netăiat împrejur era stârpit din popor (Fac. 17, 9-14; Lev. 12,
3; vezi şi la Col. 2, 11-13, unde se arată că Botezul a înlocuit
Tăierea împrejur).
13. Potopul de pe vremea lui Noe a preînchipuit Botezul
(Fac. 7, 1; I Petru 3, 20-21).
14. Botezul creştin a fost preînchipuit şi de trecerea prin
Marea Roşie a întregului popor israelit de la bătrâni până la cel
Mai mic prunc (I Cor. 10, 1-2; Ieş. Cap. 14).
15. Botezul poate fi dat şi pruncilor pe temeiul credinţei
Altora (a naşilor şi a părinţilor). Mântuitorul vindecă pe sluga
Din Capernaum pentru credinţa stăpânului său (Matei 8, 5-13);
Pe fiica femeii canaanence, prin credinţa mamei sale (Matei 15,
21-28); pe fiul lunatic pentru credinţa tatălui său (Matei 17,
14-18). A înviat pe fiul văduvei din Nain pentru credinţa
Mamei sale (Luca 7, 11-15); a înviat pe fiica lui Iair pentru
Credinţa tatălui său (Luca 8, 41-55). De asemenea, Mântuitorul
A zis: Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti
Copii, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine
Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine (Marcu 9, 37).
Exemplele de mai sus dovedesc clar că este cu putinţă să-i fie
Cuiva de folos credinţa altora, pe care, în cazul Botezului, naşii
Şi părinţii copilului o dau ca garanţie şi chezăşie în faţa lui
Dumnezeu şi a Bisericii Sale pentru prunc.
16. Biblia ne dă chiar câteva cazuri concrete de botez
Aplicate copiilor (I Cor. 1, 16; Fapte 16, 14-15, 32-33; 18, 8).
Cine să fie înţeleşi prin cuvintele „casa ei", „toţi ai lui", „casa
Lui", „casa lui Ştefana", dacă nu toţi membrii familiei, până la
Cel mai mic copil din ea? Sfânta Scriptură ne spune că după
Prima predică a Apostolului Petru s-au botezat îndată trei mii de
Suflete (Fapte 2, 41). In aceste trei mii de suflete trebuie să
Înţelegem şi pe copii.
17. Botezul trebuie dat şi copiilor, căci marele Apostol
Petru, vorbind despre Botez, zice: Căci vouă este dată
Făgăduinţa (Botezului) şi copiilor voştri şi tuturor celor de
Departe pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru (Fapte
2, 38-39; Deut. 29, 15; Ier. 31, 34; Fapte 3, 25).
Sectarul: Hristos n-a primit botezul decât la 30 de ani, iar
Ioan Botezătorul n-a botezat decât adulţi. Deci nici noi nu
Trebuie să aplicăm Botezul decât adulţilor.
Preotul: Mântuitorul a primit botezul la 30 de ani pentru
Că de abia atunci a început activitatea Sa publică, la vârsta când
Cineva era socotit capabil să păşească în public şi să înveţe pe
Alţii. Dar botezul pe care l-a primit El nu a fost acelaşi cu al
Nostru, şi nici nu a avut aceleaşi efecte:
1. Botezul lui Ioan a fost numai cu apă (Ioan 1, 25-26),
Nu şi cu Duh Sfânt.
2. Botezul lui Ioan era un botez al pocăinţei (Marcu 1, 4;
Luca 3, 3).
3. Insuşi Ioan Botezătorul arată că botezul său cu apă are
Mare deosebire de botezul creştin – cu apă şi cu Duh -, atunci
Când zice: Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce
ÎNDRUMĂTOR BIBLIC
485
Vine după mine... vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc (Matei
3, 11).
4. Iarăşi marele Prooroc Ioan Botezătorul, arătând marea
Deosebire care există între botezul său şi botezul cu apă şi Duh
Sfânt, zice: Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis
Să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul
(Sfânt) coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce
Botează cu Duh Sfânt (Ioan 1, 33; Marcu 1, 8; Luca 3, 16).
5. Insuşi Mântuitorul a arătat că între botezul ce îl va
Aşeza El şi botezul lui Ioan există o mare deosebire, căci după
Ce a înviat, S-a arătat apostolilor şi le-a zis: Ioan a botezat cu
Apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste
Zile (Fapte 1, 5). Acest Botez „cu Duhul Sfânt" pe care
Mântuitorul l-a făgăduit că îl va aşeza este Botezul creştin,
Botezul nostru de azi, care a început la Pogorârea Sfântului
Duh; pe acesta l-am primit noi şi îl avem şi azi, iar nu pe cel al
Lui Ioan.
6. Sfinţii Apostoli, de asemenea au arătat că între bo-
Tezul lui Ioan şi cel aşezat de Mântuitorul este mare deosebire
(Gal. 3, 27; Rom. 6, 3; Fapte 2, 38; 8, 12-16; 10, 48; 19, 1-6).
7. Botezul aşezat de Mântuitorul, „din apă şi din Duh",
(Ioan 3, 5) trebuie a se face în numele Sfintei Treimi, aşa cum a
Poruncit Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Matei 28, 19).
8. Fără Botez din apă şi din Duh nimeni nu poate a se
Mântui (Ioan 3, 5), deci nici copiii.
9. Apostolul ne învaţă că: Dumnezeu... voieşte ca toţi
Oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină
(I Tim. 2, 4); „toţi", deci şi copiii.
10. Dacă Hristos ar fi exclus copiii de la Botez, nu ar fi
Zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca
Aceştia este Împărăţia cerurilor (Matei 19, 14). A-i opri să vină
La Hristos înseamnă a-i lăsa nebotezaţi, ceea ce ar însemna a
Cădea sub osânda pe care a rostit-o Mântuitorul: Vai vouă,
Cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi Împărăţia
Cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce
Vor să intre nu-i lăsaţi (Matei 23, 13). Căci dacă nu vom lăsa
Copiii la Botezul din apă şi din Duh, noi le închidem Împărăţia
Cerurilor, deoarece fără acest botez nimeni nu poate să intre în
Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5).
11. Dacă Hristos ar fi aprobat ca numai adulţii să se
Boteze – aşa cum susţineţi voi, sectarii -, atunci El ar fi zis
„De nu se va naşte un om adult din apă şi din Duh, nu poate
Moşteni Împărăţia cerurilor". Dar El n-a zis aşa, ci a zis: De nu
Se va naşte cineva din apă şi din Duh...; acest „cineva"
Înseamnă oricine, fie el adult sau copil.
12. Ştim din dumnezeiasca Scriptură că tăierea împrejur a
Fost chip al Botezului (Col. 2, 11-12; Rom. 2, 29; Filip. 3, 3).
Şi dacă Dumnezeu ar fi oprit pe copii de la această tăiere
Împrejur, am avea şi noi o îndreptare de a opri copiii de la
Botez. Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: Toţi cei de parte
Bărbătească ai voştri să se taie împrejur..., tot pruncul de parte
Bărbătească... să se taie împrejur în ziua a opta (Fac. 17,
10-12). Deci şi bărbaţii adulţi, dar şi pruncii.
Sectarul: Dar de ce botezaţi voi pruncii, care n-au nici
Credinţă şi nici nu sunt conştienţi de primirea acestei Taine, de
Vreme ce pruncul pe care îl botează preotul nu ştie că el
Primeşte atunci Botezul?
Preotul: Cât priveşte cele despre credinţa pruncului, s-a
Arătat în cele de mai sus destul de clar. Iar referitor la
Cunoştinţa pruncului despre Botez, desigur, el nu ştie şi nici
Nu-şi dă seama de Taina care se săvârşeşte asupra lui, dar ştiu
Şi înţeleg acest lucru atât părinţii lui, cât şi naşii. Noi ştim că
Botezul este „naştere de sus" (Ioan 3, 3) şi „naştere din apă şi
Din Duh" (Ioan 3, 5) ş.a.
Iar dacă voi, sectarilor, ziceţi că copiii n-au ştiut când au
Fost botezaţi şi de aceea Taina săvârşită asupra lor nu este
Valabilă, apoi vă întrebăm şi noi: Ştiţi voi când v-a născut
Mama voastră? Veţi zice că nu. Dacă nu ştiţi, de ce îi ziceţi
Mamă, de vreme ce nu ştiţi când v-a născut? Care vă este
Temeiul pentru care o numiţi mamă? Veţi zice că ni s-a spus că
Ne este mama noastră şi noi credem, ceea ce, desigur, nu este o
Greşeală. Dar astfel este cazul şi cu botezul pruncilor, pe care
Biserica lui Hristos îl practică de la începuturile ei. Deci şi cel
Născut „din apă şi din Duh" la Botez, deşi nu ştie când s-a
Botezat în pruncia sa, dar înţelegând la vremea cuvenită de la
Episcop, preot sau de la părinţii lui, că el a primit în pruncie o
Naştere duhovnicească, crede şi el prin mărturia preoţilor, a
Naşilor şi a părinţilor lui şi astfel, pe baza a doi sau a trei
ÎNDRUMĂTOR BIBLIC
487
Martori se statorniceşte tot adevărul (Matei 18, 16; Ioan 8, 17;
II Cor. 13, 1; Evrei 10, 28).
Şi dacă botezul Legii Darului a înlocuit botezul Legii
Vechi (tăierea împrejur, pe care o primeau pruncii la opt zile
După naştere, Fac. 17, 12-14), apoi ne putem întreba: oare
Pruncii aceia care se tăiau împrejur, ştiau ei pentru ce li se face
Această tăiere împrejur a trupului lor? Oare ştia pruncul Isaac –
Fiul lui Avraam – când a fost tăiat împrejur de tatăl său la opt
Zile? Nu ştia desigur nimic. Dar ştiau tatăl şi mama lui şi când
Isaac s-a făcut mare i-au spus acest lucru. Iar Isaac n-a pus
Pricină cum puneţi voi azi pentru Botez, că de vreme ce nu ştia
Când l-a tăiat împrejur, de aceea trebuie să fie din nou tăiat, ca
Să ştie, aşa cum ziceţi voi astăzi, că nu ştiţi când v-a botezat şi
De aceea vă botezaţi din nou; căci Isaac a crezut pe părinţii lui
Şi era încredinţat că a fost tăiat împrejur. Tot astfel este şi la
Botezul oricărui prunc: el nu ştie când s-a botezat, dar ştiu acest
Lucru părinţii lui, preotul şi naşii lui, şi el prin aceste mărturii
Este încredinţat că a fost botezat.
13. Voi aduceţi mărturie că Ioan Botezătorul boteza
Numai adulţi şi oameni vârstnici. Dar Botezul lui Ioan nu
Aducea mântuire şi nici nu făcea pe om vrednic de a intra întru
Împărăţia cerurilor, fiind numai o preînchipuire a Botezului
Celui desăvârşit (vezi I Petru 3, 21), în vreme ce botezul aşezat
De Mântuitorul nostru Iisus Hristos este cu adevărat „naştere de
Sus", „naştere din apă şi din Duh" şi „naştere de a doua oară"
(Ioan 3, 3, 5; Tit 3, 3-5) şi fără această naştere duhovnicească
Nimeni nu se poate mântui (Ioan 3, 5).
Sectarul: Dar de ce voi, ortodocşii, botezaţi copiii mici,
Căci ei sunt sfinţi şi, neavând păcate, nu au deci nevoie de a fi
Botezaţi? Ei pot intra întru Împărăţia cerurilor şi fără de
Botez. Acest lucru îl adevereşte Însuşi Mântuitorul când zice:
Lăsaţi copiii si nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca
Aceştia este Împărăţia cerurilor (Matei 19, 14), iar în alt loc
Zice: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu
Veţi intra în Împărăţia cerurilor (Matei 18, 3; Marcu 10, 15;
Luca 18, 15-17).
Preotul: Adevărul nu este deloc acesta pe care îl cugetaţi
Voi, sectarii. Noi, creştinii ortodocşi, botezăm copii
1. Pentru spălarea păcatului strămoşesc intrat în lume prin
Călcarea poruncii lui Dumnezeu de către Adam şi Eva în rai
(Fac. 3, 6, 7, 14, 20; Rom. 5, 12). Sfânta Scriptură ne spune
Clar şi luminat că precum printr-un om (Adam) a intrat păcatul
În lume şi prin păcat (a intrat) moartea, aşa şi moartea a trecut
La toţi oamenii (Rom. 5, 12). Iar acum: Câţi în Hristos v-afi
Botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat (Gal. 3, 27).
2. Copiii au numai naşterea cea trupească (din mama lor),
Nu şi pe cea duhovnicească, care se face „din apă şi din Duh"
(Ioan 3, 3-5). Ei sunt trup, căci ce este născut din trup, trup
Este (Ioan 3, 6), iar carnea şi sângele nu pot să moştenească
Împărăţia lui Dumnezeu (I Cor. 15, 50).
3. Copiii – datorită păcatului strămoşesc – nu sunt curaţi,
După mărturia Sfintei Scripturi, care spune în această privinţă:
Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat?
Nimeni (Iov 14, 4). Cei spurcaţi sunt toţi urmaşii lui Adam,
Care, de când se nasc în lume, se nasc cu întinăciunea păcatului
Strămoşesc în ei.
4. Copiii sunt zămisliţi întru fărădelegi şi născuţi în păcate
(Ps. 50, 6; Fac. 8, 21; Iov 15, 14; 25, 4; Ps. 57, 3; Isaia 48, 8;
Ioan 3, 6; III Regi 8, 46; Gal. 3, 22).
5. Până la venirea Domnului şi până la răscumpărarea cea
Făcută de El, noi toţi eram „fii ai mâniei" (Efes. 2, 3), din
Cauza călcării poruncii lui Dumnezeu de către Adam. Iar cei ce
Nu se curăţesc de acest păcat al neascultării rămân făpturi vechi,
Cu vechea fire de „fii ai mâniei" lui Dumnezeu, rămân
„spurcaţi" (III Regi 8, 46; II Parai. 6, 36; Ps. 13, 1; 52, 1-4;
105, 6; Prov. 20, 4; Eccl. 7, 20-21; Isaia 64, 6).
6. Botezăm copiii spre a-i curaţi de păcate, spre a putea
Intra în Împărăţia lui Dumnezeu prin naşterea cea „din apă şi
Din Duh" (Ioan 3, 3), deoarece Sfânta Scriptură zice că nimic
Necurat nu va intra întru Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 7,
19-21; Apoc. 21, 27).
7. Fără de „baia naşterii celei de a doua" şi fără „înnoirea
Duhului Sfânt" nimeni nu se poate mântui (Tit 3, 5; Gal. 3, 27).
8. Botezul „din apă şi din Duh" este necesar şi copiilor,
Fiind semnul văzut al renaşterii lor şi semnul lăsării şi a curăţirii
Păcatelor lor (Ioan 3, 5; Efes. 5, 26; Col. 2, 12; Tit. 3, 5;
ÎNDRUMĂTOR BIBLIC
489
I Cor. 6, 11; Fapte 2, 38-39; 22, 16; Rom. 3, 10; Iacov 3, 2;
I Ioan 1, 8; 5, 19 ş.a.).
9. Apostolul Petru ne învaţă a se boteza fiecare dintre
Voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre
(Fapte 2, 38). Deci nu se adresează numai adulţilor, ci către
„fiecare", indiferent de vârsta sa.
10. Apostolul Petru ne învaţă că „făgăduinţa" Botezului
Este dată nouă şi copiilor noştri (Fapte 2, 39).
Despre Botezul copiilor avem dovezi prea bune şi prea
Sigure de la Sfinţii Părinţi ai Bisericii celei din vechime. Astfel,
Sfântul Irineu ( 202 d.Hr.) zice: „Iisus a venit să mântuiască
Prin Sine pe toţi, adică pe cei ce se renasc printr-Însul pentru
Dumnezeu: pe prunci, pe copii, pe tineri şi pe bătrâni" (Contra
Erez. II. C. 22 n. 4). Origen ( 254 d.Hr.): „Biserica a primit
De la apostoli tradiţia de a împărtăşi Botezul pruncilor" (Cartea
V, la Rom. 9). Fericitul Augustin ( 430 d.Hr.): „Botezul
Pruncilor l-a avut Biserica totdeauna, l-a păstrat totdeauna; ea
l-a primit din credinţa înaintaşilor, ea îl păzeşte constant, până
la sfârşit" (Cuv. 176 de verbis apostol, n. 2). Sfântul Sobor din
Cartagina (418): „Cel ce neagă necesitatea Botezului pruncilor
Celor nou născuţi, sau zice că deşi se botează ei spre iertarea
Păcatelor, totuşi nu primesc din păcatul cel strămoşesc al lui
Adam nimic ce ar trebui să se spele prin baia renaşterii (prin
Botez), acela să fie anatema" (Can. 124).
Iată şi un alt argument de ordin logic sau raţional. El
Constă în concluzia următoarelor raţionamente: Omul se poate
Mântui numai prin botez şi credinţă (după noi), sau prin
Credinţă şi botez (după sectari). În fond se cer aceleaşi condiţii:
Botezul şi credinţa, respectiv credinţa şi botezul*. Când un
Copil, fie ortodox, fie sectar, moare, lui îi lipseşte una din cele
Două condiţii. Copilul ortodox moare cu botez, dar fără
Credinţă, iar cel sectar moare cu credinţă (?), dar fără botez –
Deşi nici la un copil sectar, întocmai ca la cel ortodox, nu poate
Fi vorba de credinţă. Dar se pune întrebarea: care din cele două
• Desi în esenţă, concepţia sectarilor despre botez diferă mult de a
Noastră totuşi să luăm lucrurile în general şi fără să intrăm in esenţa lor. Le
Judecam numai logic şi nu dogmatic, bazaţi pe faptul, ca punct de plecare,
Că şi la sectari botezul este de neapărată trebuinţă.
Condiţii poate lipsi mai uşor: Botezul sau credinţa? Din cele
Arătate mai înainte rezultă evident că credinţa. Dar la copilul
Ortodox, credinţa este substituită de credinţa conştientă şl
Matură a altora care i-o garantează pe a lui, pe când la copilul
Sectar nebotezat, nici de credinţa propriu-zisă nu poate fi vorba
În nici un chip (pentru că copilul nu are credinţa conştientă care
Să poată avea o valoare în sine), iar în al doilea rând nici nu i-o
Garantează nimeni. Astfel la noi, copilul mort are botezul, iar
Pe de altă parte are şi credinţa (dacă nu proprie, cel puţin
Substituită), pe când la sectari, copilul moare şi fără de botez şi
Fără de credinţă. Iată de ce practica noastră de la botezul
Copiilor este superioară şi nu putem renunţa la dânsa2
.
Sectarul: Botezul nostru se face cu o singură afundare
Pentru că nicăieri în Sfânta Scriptură nu se arată că se face prin
Trei afundări, ca la voi, ortodocşii. De aceea noi pe cei botezati
De voi îi botezăm din nou, după rânduiala noastră.
Preotul: In Sfânta Scriptură nu ni se spune nicăieri ca
Botezul trebuie a se face cu o singură afundare sau cu trei. Deci
Voi nu aveţi nici un temei biblic de a face botezul cu o singură
Afundare. Nouă însă ne vine în ajutor Sfânta Tradiţie şi istoria
Veche a Bisericii, care ne adevereşte că practica botezului în
Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare s-a făcut dintotdeauna cu
Trei afundări şi nu cu una. Insă voi, sectarii, aţi făcut această
Inovaţie şi practică falsă a botezului, după capul vostru cel
Rătăcit. Iar dacă botezaţi din nou pe cel ce a fost botezat o dată
În numele Preasfintei Treimi după rânduiala Bisericii Ortodoxe,
Apoi faceţi altă erezie şi rătăcire spre pieirea voastră, deoarece:
1. Botezul creştin nu se repetă pentru că botezul este
Naştere spirituală (duhovnicească). Ori naşterea, atât trupească,
Cât şi cea duhovnicească a cuiva, nu poate avea loc decât o
Singură dată.
2. Nu se poate boteza a doua oară cel care a fost botezat o
Dată cu botezul creştin, deoarece botezul este îngropare şi
Înviere cu Iisus Hristos (Rom. 6, 3-5). Prin afundarea în apa
Botezului noi murim faţă de păcat, iar prin ieşirea din apă
Înviem la o viaţă nouă şi sfântă. Deci cine repetă botezul cel
2
Să se vadă mai pe larg această problemă la Preot Dr. P. Deheleanu,
Manual de sectologie, Arad, 1948, p. 316.
ÎNDRUMĂTOR BIBLIC 491
Făcut în numele Preasfintei Treimi după rânduiala Bisericii
Ortodoxe, acela răstigneşte şi îngroapă din nou pe Domnul
Nostru Iisus Hristos (I Petru 3, 21; I Cor. 6, 11; Gal. 3, 27
Ş.a.).
3. Nu se mai poate boteza a doua oară cel botezat cu
Rânduiala botezului creştin – după cum a învăţat Mântuitorul
Hristos în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei
28, 19) -, deoarece Cel botezat a murit faţă de păcatul
Strămoşesc şi faţă de Legea lui Moise (Rom. 6, 14; 7, 1-6), iar
Prin Cruce este răstignit faţă de lume şi lumea faţă de el (Gal.
6, 14). Deci cine se botează a doua oară îşi bate joc de Crucea,
Moartea şi Învierea Domnului.
4. Nu se poate repeta botezul asupra celui ce a fost o dată
Botezat în numele Preasfintei Treimi după rânduiala Bisericii
Celei dreptmăritoare. Acest adevăr îl arată marele Apostol
Pavel, când zice: Un Domn, o credinţă, un botez (Efes. 4, 5;
Cânt. 6, 9; I Cor. 1, 13).
5. Nu se poate repeta botezul asupra unui creştin care a
Fost botezat în dreapta credinţă a lui Hristos, căci noi, creştinii or-
Todocşi, mărturisim în simbolul credinţei un singur Botez (art. 11).
Despre Botez3
Să se vadă mai pe larg la capitolul 17 al
Acestei lucrări.
Capitolul 17
DESPRE
TAINA SFÂNTULUI BOTEZ
Adevărat, adevărat zic ţie,
De nu se va naşte cineva din apă
Şi din Duh, nu va putea să intre
(Ioan 3, 5)
Botezul este Taina în care, prin întreita cufundare în
Apă, în numele Sfintei Treimi, cel ce se botează se
Curăţeşte de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele făcute
Până la botez, se naşte la o viaţă spirituală nouă şi devine
Membru al trupului tainic al Domnului, al Bisericii lui
Hristos.
Botezul din apă şi din Duh îşi are originea în profeţiile
Vechiului Testament, deoarece Domnul nostru Iisus Hristos a
Venit să împlinească tot ce s-a proorocit în Lege şi în prooroci
(Matei 5, 17). Incepându-şi lucrarea Sa mesianică, Domnul
Nostru Iisus Hristos a făcut o mulţime de semne şi minuni
Dumnezeieşti, tămăduind bolile şi scoţând demonii din cei ce îl
Rugau. Vestea minunilor s-a dus departe, punând pe gânduri pe
Mulţi, căci aşa ceva nu se mai pomenise (Matei 9, 32-38; Ioan
9, 32-33), şi în acest context de împrejurări, Sfânta Scriptură
Ne spune că între farisei era un om cu numele Nicodim, un
Fruntaş al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis:
Învăţătorule, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că
Nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu
Este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat,
Adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea
Să vadă împărăţia lui Dumnezeu. Iar Nicodim a zis către el:
Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare poate să intre
A doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască? Iisus a
Răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva
Din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui
Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este... (Ioan 3, 1-6).
Deci naşterea din nou înseamnă nu a intra din nou în
Pântecele maicii, ci a avea botezul din apă şi din Duhul Sfânt,
Pe care l-au primit şi îl dau apostolii Domnului, cărora le-a zis
Domnul după învierea Sa: Mergeţi în toată lumea şi
Propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se
Va boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede, se va osândi
(Marcu 16, 15-16); şi în altă parte spune: ...mergând, învăţaţi
Toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi
Al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am
Poruncit vouă; şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la
Sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19-20).
Iată dar că botezul cu apă şi cu Duhul Sfânt este
Obligatoriu pentru «orice făptură» şi nu numai pentru unii, cum
Spun sectarii cei rătăciţi.
Sectarul: In Sfânta Scriptură numai două Taine sunt
Pomenite: Botezul şi Cina Domnului; celelalte pe care le-ai
Înşirat dumneata până acum sunt nişte născociri omeneşti şi
De aceea noi nu le putem admite. Iar cât priveşte botezul, nu
Este o taină, ci un simbol, o lucrare simbolică în care se
Închipuieşte curăţirea de păcate şi prin care numai se întă-
Reşte credinţa, fiind doar o dovadă pe care o dă cineva în
Afară, pentru faptul că a făcut pocăinţă, sau este o moştenire,
O pecete a pocăinţei. Dar curăţirea păcatelor nu o face bote-
Zul, ci credinţa, care prin botez este pecetluită şi confirmată.
Credinţa şi nu botezul este agentul care transformă pe om
În făptură nouă, mântuindu-l, după cum rezultă din cuvintele
Îngerului către Corneliu, că prin credinţa în cele ce îi va spune
Apostolul Petru, se va mântui cu toată casa sa (Fapte 11, 14),
Sau din cuvântul Apostolului Pavel către temnicerul din Filipi:
Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta (Fapte 16,
31). Deci credinţa este cea care a adus mântuire, iar botezul i-a
Urmat numai ca un simbol al convertirii şi al credinţei sau ca o
Pecete a terminării pocăinţei.
Preotul: Botezul creştin este o Taină sfântă, iar nu un
Simbol, deoarece Mântuitorul a numit Botezul «naştere de sus»,
In urma căruia omul se curăţeşte de păcate şi se sfinţeşte (Ioan
3, 3-7). Sfântul Apostol Pavel îl numeşte «înnoire» a vieţii
(Rom. 6, 3-5), făcută prin lucrarea Sfântului Duh (Tit 3, 5).
Apostolul Petru spune şi mai lămurit că botezul este împărtăşit
Spre iertarea păcatelor (Fapte 2, 38) şi că nu este numai un
Simbol sau o spălare a trupului care să închipuiască spălarea sau
Curăţirea sufletului – cum vi se pare vouă, sectarilor – ci este o
Naştere adevărată. Botezul, zice el, vă mântuieşte astăzi şi pe
Voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea
Cugetului bun către Dumnezeu... (I Petru 3, 21).
Chiar şi dacă nu ni s-ar spune, ar fi totuşi de la sine
Înţeles că toate aceste urmări ale botezului se fac prin lucrarea
Sfântului Duh, şi astfel Botezul nu este un simbol, ci o Taină,
Adică o lucrare pe care o face Dumnezeu asupra noastră prin
Apa sfinţită.
Despre Botez ni se mai spune că poate fi săvârşit numai
De apostoli sau de cei ce au darul preoţiei, pentru că numai
Apostolilor le-a poruncit Mântuitorul să boteze (Matei 28, 19) şi
Numai despre ei şi despre persoane care au avut darul preoţiei
Ni se spune în Sfânta Scriptură că au botezat (I Cor. 1, 16;
Fapte 8, 36-38; 16, 12-15; 16, 32-33 ş.a.). Iar despre cele
Şapte Sfinte Taine ale Bisericii ţi-am răspuns mai pe larg în
Discuţia anterioară.
Sectarul: Botezul trebuie să fie aplicat numai adulţilor,
Pentru că, pe de o parte, cei ce-l primesc trebuie să aibă mai
Întâi credinţă şi pocăinţă şi abia apoi să se boteze, iar, pe de
Altă parte, cei ce îl aplică trebuie mai întâi să propovăduiască
Credinţa şi pocăinţa şi abia apoi să boteze. Căci iată ce spune
Sfânta Scriptură propovăduitorilor: ...mergând, învăţaţi toate
Neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am
Poruncit vouă... (Matei 28, 19-20). Deci întâi trebuie să
Propovăduiască şi abia apoi să boteze. Iar despre cel ce
Voieşte să primească Botezul, zice: Cel ce va crede şi se va
Boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede, se va osândi
(Marcu 16, 16). Altă dată li se adresează direct şi le zice:
Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui
Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi
Darul Duhului Sfânt (Fapte 2, 38). Deci cel ce vrea să
Primească botezul, trebuie mai întâi să aibă credinţă şi să
Facă pocăinţă.
Preotul: Nu este deloc aşa cum rău cugeti dumneata. Am
Spus de la început că Botezul creştin îşi are originea în Vechiul
Testament. Astfel, Dumnezeu i S-a arătat lui Avraam când
Acesta era în vârstă de 99 de ani şi, între altele, i-a spus că pe
Toată partea bărbătească să o taie împrejur, iar pe copiii de parte
Bărbătească ce se vor naşte de aici încolo, să-i taie împrejur în a
Opta zi de la naştere. Iar cel ce nu se va tăia împrejur să fie
Nimicit (Fac. 17, 10-14). Deci Dumnezeu nu i-a zis lui Avraam
Pentru copii şi tineri, să se taie împrejur când vor fi maturi, sau
Ca el, de 99 de ani, ci toată partea bărbătească, de orice vârstă
Ar fi, să o taie împrejur, iar pe nou-născuţi, a opta zi după
Naşterea lor. Voi, sectarilor, ziceţi că botezul pruncilor nu are
Valoare, căci ei nu ştiu când au fost botezaţi. Dar ce ştia Isaac,
Pruncul lui Avraam, la opt zile? Desigur, nimic. Dar ştiau tatăl
Şi mama sa şi de aceea Isaac, când s-a făcut mare, n-a spus că
El nu ştie când l-au tăiat împrejur şi că trebuie să-l taie din nou
Împrejur, ci i-a crezut pe părinţii lui. Aşa trebuie să fie şi
Botezul – cum de fapt practică Sfânta Biserică Ortodoxă -, ştiut
Fiind că tăierea-împrejur închipuia Botezul din Legea Nouă
(Col. 2, 11-13). Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a
Botezat cu botezul Legii Vechi, la opt zile după naşterea Sa
(Luca 2, 21).
Altă preînchipuire din Vechiul Testament prin care se
Arată că la plinirea vremii trebuie să se boteze şi copiii, este
Scoaterea israeliţilor din Egipt şi trecerea lor prin Marea Roşie,
De la bătrân până la cel mai mic prunc. Că aceasta închipuie
Botezul tuturor, adevereşte şi marele Apostol Pavel, zicând:
Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că părinţii noştri
(israeliţii) au fost toţi sub nor şi că toţi au trecut prin mare. Şi
Toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare (I Cor. 10,
1-2). Va să zică «toţi», deci şi copiii, căci Moise spunea lui
Faraon: Vom merge cu cei tineri şi cu cei bătrâni ai noştri, cu
DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ 259
Fii noştri, cu fiicele noastre... (Ieş. 10, 9). Aşa încât norul şi
Marea (apa) însemnau «apa şi Duhul Sfânt», în care trebuie să
Fie botezat oricine (Ioan 3, 5).
Trecând la Noul Testament, auzim pe Domnul nostru
Iisus Hristos spunând apostolilor, înainte de răstignirea Sa, că
Tatăl le va trimite pe Mângâietorul, adică pe Duhul Sfânt, în
Numele Fiului şi îi va învăţa toate lucrurile (Ioan 14, 16-17,
26). Şi venind Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii (adică
Duminica), la ora nouă dimineaţa, peste apostoli, ei au propo-
Văduit poporului ceea ce-i învăţa Duhul Sfânt, spunându-le să se
Pocăiască şi fiecare din ei să fie botezat în numele Domnului
Nostru Iisus Hristos, căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor
Voştri... Şi au fost botezate ca la trei mii de suflete (Fapte 2,
39, 41).
Auziţi voi, sectarilor, şi să vă intre în urechi adevărul
Acesta: vouă este dată făgăduinţa (Botezului) şi copiilor voştri.
Deci şi a copiilor, nu cum rătăcit învăţaţi voi pe oameni. Şi
Când spune că s-au botezat, nu spune că au botezat trei mii de
Bărbaţi şi de femei, ci «trei mii de suflete», ceea ce înseamnă că
Au fost şi copii de ai celor botezaţi. Desigur, Apostolii predicau
Celor mari, însă, fiind ei inspiraţi de Duhul Sfânt, spuneau că şi
A copiilor este «făgăduinţa», şi ascultătorii credeau, ca şi
Avraam lui Dumnezeu.
Iată câteva cazuri de familii botezate cu copiii lor: Lidia a
Fost botezată şi ea şi casa ei (Fapte 16, 14-15); temnicerul,
Luându-i la sine (pe Pavel şi pe Sila), în acel ceas al nopţii, a
Spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată (Fapte 16,
33); Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul,
Împreună cu toată casa sa (Fapte 18, 8). Iarăşi zice Sfântul
Apostol Pavel: Am botezat şi casa lui Ştefana (I Cor. 1, 16).
Când zice «toată casa», se înţelege de la sine că este vorba de
Toată familia, până la cel mai mic, după cum zice Isus Navi: Eu
Însă şi casa mea vom sluji Domnului... (Iosua 24, 15).
Domnul Hristos a arătat, de asemenea, că trebuie botezaţi
Copiii de mici, deoarece atunci când I-au adus nişte copilaşi ca
Să Se roage pentru ei, iar Apostolii opreau pe cei ce i-au adus,
Domnul i-a certat, zicându-le: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină
La Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerului. Şi pu-
Nându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo (Matei 19, 13-15).
Deci dacă Dumnezeu cheamă şi pe copii de mici la mântuire,
Pentru ce voi, sectarilor rătăciţi, vă lepădaţi de ei şi îi opriţi de
A veni la Dumnezeu prin Sfântul Botez? Vai de cei cărora le
Mor copiii nefiind botezaţi prin apă şi prin Duhul Sfânt, căci cei
Ce nu au fost botezaţi se vor osândi (Marcu 16, 15-16).
Sectarul: Da, dar copiii numai cu Botezul, fără credinţă,
Nu se pot mântui! Scriptura spune nu numai despre Botez, ci şi
Despre credinţă că este trebuitoare spre mântuirea cuiva. Auzi
Ce zice: Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui; iar cel ce
Nu va crede, se va osândi (Marcu 16, 15-16). Deci este clar:
Copiii, neavând credinţă, nu au nici dreptul de a fi botezaţi.
Preotul: Nu este deloc adevărat ceea ce spuneţi voi,
Sectarilor rătăciţi de la adevăr şi orbi la înţelegere. Intr-adevăr,
Copiii nu pot crede la vârsta când sunt botezaţi, dar nici nu pot
Tăgădui şi nici nu pot refuza pe Hristos. Nu se mântuieşte numai
Acela care crede, ci el trebuie să se şi boteze. Aşa cum în
Vechiul Testament tăierea împrejur se făcea în baza credinţei
Părinţilor, tot aşa Botezul se face pe temeiul credinţei părinţilor
Sufleteşti, care sunt naşii (Marcu 9, 36-37). Copiii nu au
Credinţă, dar au naşii lor. Naşii sunt persoane în vârstă care
Însoţesc pe prunc la botez şi fac cuvenita mărturisire de credinţă
În locul lor. Naşii sunt părinţii sufleteşti ai pruncilor care se
Botează şi care se nasc prin Botez la o viaţă nouă în Duhul.
Aşa cum părinţii trupeşti ai pruncului l-au născut pe el
Spre viaţa trupească, după cum scrie: Ce este născut din trup,
Trup este (Ioan 3, 6), tot aşa naşii sunt părinţii sufleteşti ai
Pruncilor care se botează, garanţi şi chezaşi în faţa lui
Dumnezeu şi a Bisericii Sale, garantând că pruncul (finul) va fi
Crescut în credinţa creştină şi va fi un bun credincios1
.
Sectarul: Dar unde scrie în Sfânta Scriptură că naşii pot
Fi chezaşi pentru mântuirea altora şi că prin credinţa lor se pot
Mântui copiii?
Preotul: Mântuitorul spune:...din gura a doi sau trei
Martori să se statornicească tot adevărul (Matei 18, 16; I Tim.
5, 19). Deci pe baza credinţei părinţilor, a naşilor şi a celorlalţi
Martori care sunt la botezul pruncului, preotul botează pruncul.
1
Sfântul Simeon Tesaloniceanul, Despre Sfintele Taine, cap. LXII, p. 7.
DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ 261
Iar fiindcă ai întrebat unde se găsesc în Sfânta Scriptură mărturii
Prin care să se arate cum credinţa unora a mântuit pe alţii, din
Cele multe, îţi voi spune unele:
Prin credinţa sutaşului roman s-a vindecat sluga sa (Matei
8, 13). Robul nu credea, dar prin credinţa stăpânului său a
Dobândit de la Mântuitorul sănătatea sa.
Patru oameni aduc la Mântuitorul un slăbănog: Şi Iisus,
Văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule!
Iertate sunt păcatele tale! Apoi a zis: Scoală-te, ia-ţi patul şi
Mergi la casa ta (Matei 9, 2, 6-7; Marcu 2, 3-12). Deci
Credinţa era a celor patru, nu a slăbănogului.
Pe temeiul credinţei lui Iair, Domnul a înviat copila de
Doisprezece ani (Matei 9, 18-25). Pe temeiul credinţei altora,
Domnul a vindecat pe un mut şi îndrăcit (Matei 9, 32-34; 12,
22). Pentru credinţa canaanencei, Mântuitorul a vindecat pe
Fiica sa, scoţând demonul din ea (Matei 15, 22-28). Tot astfel,
Pe baza credinţei unui tată, Domnul i-a tămăduit copilul lunatic
(Matei 17, 14-18). Aşadar, acestea şi încă alte multe mărturii
Ale Sfintei Scripturi ne dovedesc că, pe temeiul credinţei părin-
Ţilor, a naşilor şi a martorilor care sunt la botez, Dumnezeu le
Dă copiilor sfinţire şi mântuire, după cum adevereşte acest lucru
Şi marele Apostol Pavel, zicând: Căci bărbatul necredincios se
Sfinţeşte prin femeia credincioasă, şi femeia necredincioasă se
Sfinţeşte prin bărbatul credincios (I Cor. 7, 14).
Sectarul: Nici Hristos n-a primit botezul decât ca adult,
La vârsta de 30 de ani, şi nici Ioan Botezătorul nu a botezat
Decât adulţi. Deci nici noi nu trebuie să aplicăm botezul decât
Adulţilor.
Preotul: La aceste afirmaţii ţi-am răspuns la întrebarea de
Mai înainte, când ai susţinut de asemenea că Botezul trebuie
Aplicat numai adulţilor. Iar la cele ce întrebi acum, deosebit de
Cele de mai sus, şi completând răspunsul de mai înainte, îţi
Răspund următoarele: Mântuitorul a primit botezul la 30 de ani,
Pentru că abia atunci şi-a început activitatea publică, la o vârstă
Când cineva era socotit capabil – potrivit socotinţei acelei vremi
- Să păşească în public şi să înveţe pe alţii. Dar botezul primit
De El n-a fost acelaşi cu al nostru, deoarece n-a avut acelaşi
Efect, acela fiind numai un botez cu apă, un botez al «pocă
Inţei», al lui Ioan, iar nu «cu apă şi Duh», ca botezul creştin,
Instituit de Hristos mai târziu. Prin acel Botez, Mântuitorul, în
Loc să Se curăţească de păcate, dimpotrivă, S-a încărcat cu
Păcate, luând asupra Sa păcatele omenirii întregi. El nu S-a
Botezat spre a fi curăţit de păcate – cum facem noi în botezul
Nostru -, pentru că El nu avea păcate, şi deci nici trebuinţă nu
Avea ca mai întâi să se pocăiască. Altul era rostul acelui botez şi
Altul este al botezului nostru2
.
2
Ştim că botezul «cu apă şi cu Duh», care a venit mai târziu, se
Împărtăşeşte spre iertarea păcatelor. Iisus Hristos însă nu S-a botezat cu
Acest botez, pentru că pe atunci nu se pogorâse încă nici Duhul Sfânt, iar pe
De altă parte, Hristos era fără de păcate şi deci n-ar fi avut trebuinţă de acest
Botez. Totuşi se pune întrebarea: de ce s-a botezat Iisus cu acest botez al lui
Ioan? Ce rost avea botezarea Lui de către Ioan? Răspundem cu Sfântul Ioan
Gură de Aur, următoarele: „La Botezul său în apele Iordanului, Ioan
Botezătorul cerea tuturor pocăinţă. Însuşi botezul său era numit «al
Pocăinţei». Cu toate acestea, lui Iisus nu I-a cerut pocăinţă. Dimpotrivă, în
Faţa Lui s-a simţit umilit, zicând că el însuşi ar avea nevoie de botez de la
Iisus şi nu invers (Matei 3, 14). Nici nu-I putea cere, deoarece Iisus nu avea
Păcate, era zămislit de la Duhul Sfânt, iar nu din trup omenesc, nu din poftă
Trupească, nici din poftă bărbătească (Ioan 1, 13; Matei 1, 20; Luca 1,
34-35), şi deci nu moştenise păcatul strămoşesc. Dar El nu avea nici păcate
Personale (Ioan 8, 46; I Petru 2, 22, ş.a.). Astfel Hristos nu avea pentru ce
Să fi făcut pocăinţă. El nu avea trebuinţă nici de o mai mare revărsare a
Duhului Sfânt asupra Sa, pe care, de altfel, botezul lui Ioan nu I-o putea
Oferi. Dar atunci de ce S-a botezat? Iată de ce: mai întâi, pentru ca Ioan să-L
Facă cunoscut oamenilor, arătându-L lor: Iată Mielul lui Dumnezeu... Acesta
Este despre Care eu am spus... (Ioan 1, 29-30). Ioan îl mărturiseşte
Oamenilor, iar acum îl şi arată, pentru ca mărturisirea lui Ioan despre Cel ce
Vine după mine (Luca 3, 16; Ioan 1, 27) să nu rămână îndoielnică.
Tot acum, Dumnezeu-Tatăl şi Sfântul Duh – în chip de porumbel – îl
Mărturisesc pe Iisus (Matei 3, 16-17). De acum mulţimile nu aveau să mai
Pună la îndoială cele mărturisite mai înainte de Ioan. Acum Iisus li S-a făcut
Cunoscut, căci înainte nici chiar Ioan nu-L cunoscuse (Ioan 1, 31), pentru că,
Deşi îi era rudenie (Luca 1, 36), Ioan îşi petrecuse viaţa în pustie, Dumnezeu
Întocmind astfel lucrurile, pentru ca lumea să nu-1 poată învinui pe Ioan că
L-ar propovădui pe Iisus pentru legăturile de rudenie şi de prietenie ce le are
Cu El.
In al doilea rând, Iisus a primit botezul de la Ioan pentru ca să
Împlinească «toată dreptatea» (Matei 3, 14-15). «Dreptate» înseamnă
Împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, iar «drept» era cel ce împlinea aceste
Porunci (Luca 1, 6 ş.a.). Deci S-a botezat Domnul de la Ioan pentru ca nici
DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ 263
Iar dacă este vorba de vârstă, pentru ce voi sectarii înşivă
Nu respectaţi vârsta de 30 de ani? Mântuitorul n-a stabilit nici o
Vârstă sau limită de vârstă. El însă, când a vorbit despre
Botezul pe care îl va aşeza, a arătat marea importanţă pe care o
Va avea lucrarea acelui botez şi de aceea n-a mai fost nevoie să
Spună că va trebui aplicat tuturor, deci şi copiilor. Iar dacă n-a
Spus-o direct, a spus-o indirect, cu toată claritatea, prin
Cuvântul «cineva» cuprinzându-i pe toţi.
Cât despre Sfântul Ioan Botezătorul, este adevărat că el
Predica pocăinţa şi că îi boteza numai pe cei ce făcuseră
Pocăinţă şi că aceştia nu puteau fi decât adulţi. Dar botezul lui
Nu era identic cu al nostru, ci era numai un botez pregătitor, un
Rit simbolic sau ceremonial – cum am arătat şi mai sus -,
Nefiind de neapărată trebuinţă tuturor. De aceea era de prisos a
Se aplica şi copiilor.
In privinţa nebotezării copiilor, aş fi şi eu de părere să
Se boteze când vor ei, dacă ar trăi orice parte bărbătească sau
Femeiască cât ar vrea, până la adânci bătrâneţi. Dar ce zici
Dumneata, suntem noi siguri că trăim 30, 50 sau 100 de ani?
Nu auzi ce spune Sfânta Scriptură? Voi, care nu ştiţi ce se va
Întâmpla mâine... (Iacov 4, 14); şi iarăşi: Nebune! În această
Noapte vor cere de la tine sufletul tău (Luca 12, 20); şi
Iarăşi: ...fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul
Omului va veni (Matei 24, 44).
Sectarul: Copiii se pot mântui şi fără botez fiindcă sunt
Sfinţi şi, ca atare, n-au trebuinţă să-şi cureţe păcatele – pe care
Nu le au. Aşa învaţă Sfânta Scriptură, prin cuvintele
Mântuitorului: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a
Unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor (Matei 19, 14). Deci
Copiii pot intra şi fără botez întru Împărăţia cerurilor. In acelaşi
Înţeles a mai grăit Mântuitorul şi altă dată: ...De nu vă veţi
Întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia
Cerurilor (Matei 18, 3; Marcu 10, 15; Luca 18, 15-17).
Această orânduire a lui Dumnezeu – de a se boteza – să nu rămână
Neîmplinită de El, Singurul care împlineşte toată dreptatea".
Iată deci rolul botezului Domnului şi motivele pentru care S-a botezat
Inţei
El de la Ioan. Botezul creştin de mai târziu, «cu apă şi cu Duh», se face din
Alte motive şi are cu totul alt rost.
», al lui Ioan, iar nu «cu apă şi Duh», ca botezul creştin,
Instituit de Hristos mai târziu. Prin acel Botez, Mântuitorul, în
Loc să Se curăţească de păcate, dimpotrivă, S-a încărcat cu
Păcate, luând asupra Sa păcatele omenirii întregi. El nu S-a
Botezat spre a fi curăţit de păcate – cum facem noi în botezul
Nostru -, pentru că El nu avea păcate, şi deci nici trebuinţă nu
Avea ca mai întâi să se pocăiască. Altul era rostul acelui botez şi
Altul este al botezului nostru2
.
2
Ştim că botezul «cu apă şi cu Duh», care a venit mai târziu, se
Împărtăşeşte spre iertarea păcatelor. Iisus Hristos însă nu S-a botezat cu
Acest botez, pentru că pe atunci nu se pogorâse încă nici Duhul Sfânt, iar pe
De altă parte, Hristos era fără de păcate şi deci n-ar fi avut trebuinţă de acest
Botez. Totuşi se pune întrebarea: de ce s-a botezat Iisus cu acest botez al lui
Ioan? Ce rost avea botezarea Lui de către Ioan? Răspundem cu Sfântul Ioan
Gură de Aur, următoarele: „La Botezul său în apele Iordanului, Ioan
Botezătorul cerea tuturor pocăinţă. Însuşi botezul său era numit «al
Pocăinţei». Cu toate acestea, lui Iisus nu I-a cerut pocăinţă. Dimpotrivă, în
Faţa Lui s-a simţit umilit, zicând că el însuşi ar avea nevoie de botez de la
Iisus şi nu invers (Matei 3, 14). Nici nu-I putea cere, deoarece Iisus nu avea
Păcate, era zămislit de la Duhul Sfânt, iar nu din trup omenesc, nu din poftă
Trupească, nici din poftă bărbătească (Ioan 1, 13; Matei 1, 20; Luca 1,
34-35), şi deci nu moştenise păcatul strămoşesc. Dar El nu avea nici păcate
Personale (Ioan 8, 46; I Petru 2, 22, ş.a.). Astfel Hristos nu avea pentru ce
Să fi făcut pocăinţă. El nu avea trebuinţă nici de o mai mare revărsare a
Duhului Sfânt asupra Sa, pe care, de altfel, botezul lui Ioan nu I-o putea
Oferi. Dar atunci de ce S-a botezat? Iată de ce: mai întâi, pentru ca Ioan să-L
Facă cunoscut oamenilor, arătându-L lor: Iată Mielul lui Dumnezeu... Acesta
Este despre Care eu am spus... (Ioan 1, 29-30). Ioan îl mărturiseşte
Oamenilor, iar acum îl şi arată, pentru ca mărturisirea lui Ioan despre Cel ce
Vine după mine (Luca 3, 16; Ioan 1, 27) să nu rămână îndoielnică.
Tot acum, Dumnezeu-Tatăl şi Sfântul Duh – în chip de porumbel – îl
Mărturisesc pe Iisus (Matei 3, 16-17). De acum mulţimile nu aveau să mai
Pună la îndoială cele mărturisite mai înainte de Ioan. Acum Iisus li S-a făcut
Cunoscut, căci înainte nici chiar Ioan nu-L cunoscuse (Ioan 1, 31), pentru că,
Deşi îi era rudenie (Luca 1, 36), Ioan îşi petrecuse viaţa în pustie, Dumnezeu
Întocmind astfel lucrurile, pentru ca lumea să nu-1 poată învinui pe Ioan că
L-ar propovădui pe Iisus pentru legăturile de rudenie şi de prietenie ce le are
Cu El.
In al doilea rând, Iisus a primit botezul de la Ioan pentru ca să
Împlinească «toată dreptatea» (Matei 3, 14-15). «Dreptate» înseamnă
Împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, iar «drept» era cel ce împlinea aceste
Porunci (Luca 1, 6 ş.a.). Deci S-a botezat Domnul de la Ioan pentru ca nici
DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ 263
Iar dacă este vorba de vârstă, pentru ce voi sectarii înşivă
Nu respectaţi vârsta de 30 de ani? Mântuitorul n-a stabilit nici o
Vârstă sau limită de vârstă. El însă, când a vorbit despre
Botezul pe care îl va aşeza, a arătat marea importanţă pe care o
Va avea lucrarea acelui botez şi de aceea n-a mai fost nevoie să
Spună că va trebui aplicat tuturor, deci şi copiilor. Iar dacă n-a
Spus-o direct, a spus-o indirect, cu toată claritatea, prin
Cuvântul «cineva» cuprinzându-i pe toţi.
Cât despre Sfântul Ioan Botezătorul, este adevărat că el
Predica pocăinţa şi că îi boteza numai pe cei ce făcuseră
Pocăinţă şi că aceştia nu puteau fi decât adulţi. Dar botezul lui
Nu era identic cu al nostru, ci era numai un botez pregătitor, un
Rit simbolic sau ceremonial – cum am arătat şi mai sus -,
Nefiind de neapărată trebuinţă tuturor. De aceea era de prisos a
Se aplica şi copiilor.
In privinţa nebotezării copiilor, aş fi şi eu de părere să
Se boteze când vor ei, dacă ar trăi orice parte bărbătească sau
Femeiască cât ar vrea, până la adânci bătrâneţi. Dar ce zici
Dumneata, suntem noi siguri că trăim 30, 50 sau 100 de ani?
Nu auzi ce spune Sfânta Scriptură? Voi, care nu ştiţi ce se va
Întâmpla mâine... (Iacov 4, 14); şi iarăşi: Nebune! În această
Noapte vor cere de la tine sufletul tău (Luca 12, 20); şi
Iarăşi: ...fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul
Omului va veni (Matei 24, 44).
Sectarul: Copiii se pot mântui şi fără botez fiindcă sunt
Sfinţi şi, ca atare, n-au trebuinţă să-şi cureţe păcatele – pe care
Nu le au. Aşa învaţă Sfânta Scriptură, prin cuvintele
Mântuitorului: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a
Unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor (Matei 19, 14). Deci
Copiii pot intra şi fără botez întru Împărăţia cerurilor. In acelaşi
Înţeles a mai grăit Mântuitorul şi altă dată: ...De nu vă veţi
Întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia
Cerurilor (Matei 18, 3; Marcu 10, 15; Luca 18, 15-17).
Această orânduire a lui Dumnezeu – de a se boteza – să nu rămână
Neîmplinită de El, Singurul care împlineşte toată dreptatea".
Iată deci rolul botezului Domnului şi motivele pentru care S-a botezat
El de la Ioan. Botezul creştin de mai târziu, «cu apă şi cu Duh», se face din
alte motive şi are cu totul alt rost.
Textele lungi de mai sus sunt din cartea "Călăuză in credinta ortodoxa" pe care o găsești pdf aici :
https://archive.org/details/Cleopa_Ilie-Calauza_in_Credinta_Ortodoxa
(de altfel multe cărți utile găsești pdf pe* archive.org")
Iata ce spune autorul:
"Niciodata nu l-am certat pe un credincios care are indoieli; niciodata nu i-am cerut cuiva sa creada orbeste. Daca faceam astfel,ar fi insemnat sa dau dreptate tocmai acelora care-i cerusera sa creada ca ei,fara sa-si mai puna vreo intrebare.
Dimpotriva,am socotit ca discutiile,cu idei dintr-o parte si din alta,sunt cat se poate de folositoare,daca ele sunt purtate cu cinste omeneasca si numai din dorinta de a afla adevarul. Si nu m-am inselat. Am avut bucuria sa vad roadele unor asemenea convorbiri in sufletele celor ce venisera cu credinta tulburata de indoieli si plecau cu ea limpede ca izvorul muntelui.
Atunci am inceput sa ma gandesc ca vor fi fiind inca multi altii cu mintea vanturata de intrebari la care nu sunt in stare sa afle raspunsuri,daca nu sunt ajutati dupa cuviinta. Si cine sa-i ajute,daca nu preotii lor? Dar oare toti preotii au aceeasi varsta matura si aceeasi experienta pastorala? Fireste,nu toti.
Astfel m-am hotarat sa scriu aceasta carte,dupa putina mea pricepere, din dorul de a le fi fratilor mei de folos. Mai intai am randuit tot materialul pe capitole, dupa o anume pravila a marturisirilor noastre de credinta. Apoi am socotit ca intelesurile ar fi mai la indemana cititorului, daca voi aseza totul in chipul unui dialog, prin intrebari si raspunsuri..."
Un parinte ortodox a dat o pilda.
Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos a văzut intr o zi 1000 de oameni mânați de un diavol spre iad
Sfântul a început sa plângă.
Domnul Hristos Iisus l-a întrebat pe Sfântul :"Andrei, de ce plângi?"
"plâng Doamne pentru ca vad 1000 d e oameni duși în iad"
În alta zi, sfantul vede 1 preot manat în iau de 1000 de diavoli, și începe sa plângă.
Iar Dumnezeu ii spune Sfântului :" Plângi Andrei, plângi! Ca dacă acest preț ar fi fost vrednic cele 1000 de suflete pe care le ai văzut mai devreme s ar fi mântuit! Plângi, plângi!"
Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos(Matei 23, 10)
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
