voi ce credeti ca se intampla cu noi dupa ce murim? Oare merg undeva sufletele noastre, voi ce credeti?

Eu am experimentul meu mai eficient. Cand trec pe langa un spital, cand citesc fanteziile din biblie si vad scopul acelor scrieri, cand vad cum inselatoria e ridicata la rang de arta, nu mai am nevoie de alte dovezi. Cei care au scris acele carti nu dau dovada de iubire si de bunatate. Cand minti si inseli pe cineva, cand profiti de naivitatea omului simplu nu esti un om bun, nu faci un lucru bun si nu esti nici de apreciat si nici de laudat. Nu am inima deschisa la minciuna si inselatorie. Suntem ca in Evul Mediu cu incantatii cantece si poezii la adresa unui personaj de poveste si asteptam binefaceri inchipuite. Cand un idivid iti promite ceva dupa moarte trebuie sa fii foarte naiv sa il crezi. Sunt niste lucruri complet absurde, cu o logica stramba, niste lucruri fara nici o valoare, iar acel individ care te minte in felul asta e un om de nimic care-si castiga existenta in felul asta.

Esti simpatic, tu te vezi pe tine insuti, vezi ce zici?
Ce experiment mai eficient e ala sa treci pe linga spitale? Ce vezi concret? Doar niste ziduri. A, ca ai tu niste idei in cap cu privire la spitale, asta e altceva. Daca e sa mergem pe idei, ia uita-te in istoria spitalelor si vezi cine le-a adus la viata, vei da de credinciosi, primii misionari crestini, pe linga raspindirea Evangheliei pe unde mergeau, infintau si locuri unde ingrijeau bolnavii.
In rest, ce citesti, poti interpreta gresit, oricine citeste ceva mai serios si conplex poate gresi in acest sens, asta nu e un experiment mai eficient, tine tot de o parere cu privire la ce ai citit, iar cu privire la sarlatani, crezi ca stiinta nu i-a avut pe ai ei, si cica crezi in ea, dar nu crezi pentru ca respingi un experiment ce iti cere sa verifici ceva, si pentru ca tu vii cu idei, nu cu experimente serioase.
Nu stiu cine se ia dupa un individ care minte. Ti-am demonstrat ca ai o idee fixa a ta, pentru ca ai zis: "Eu cred doar in ce se poate verifica." tocmai cand ti-am oferit un prilej de a verifica concret. E doar o idee in capul tau, nu e ceva real, daca era, acceptai experimentul meu. Pentru ca poate fi verificat. Toti cei care l-au facut, au verificat, au putut vedea ca Dumnezeu le poate vorbi. Nu ma mir, ca, cu o astfel de gindire nu crezi, nu ai cum, pentru ca nu esti deschis spre nou, ori stiinta cu care o tot dai nu e asa, de erau oamenii de stiinta ca tine, raminea stiinta in antichitate. O dai cu stiinta, dar te porti si ai ideile celor pe care ii respingi, acelora fauriti in mintea ta

Oricum, tot ce zici de acum, e bla-bla, pana ce nu faci experimentul propus. Pentru ca oricum vii doar cu idei ale tale, nu cu ceva care chiar sa fi experimentat tu personal.

Nu mai zici nimic? E bine. Inseamna ca realizezi pe ce pozitie te afli.
Dar hai sa iti spun despre "ndivizii care m-au mintit" pe mine. Citisem deja Biblia, aveam habar cum stau lucrurile cu credinta, rezolvasem deja cateva contradictii aparente ale ei, si ajung sa petrec o zi de vara cit e ea de lunga cu un grup de credinciosi, adevarati credinciosi. Oamenii aia nu mi-au zis nimic de credinta lor, desi am vorbit si facut multe in acea zi. Dar m-au cistigat prin comportamentul lor. Si nu doar fata de mine, ca pentru o zi oricine se poate purta frumos o zi cu tine ca sa te cistige de partea sa, ci si intre ei insisi, relatile dintre ei erau bine sudate, exista respect deosebit, le pasa unora de altii, se ajutau cand aveau nevoie. Atunci am vazut raiul printre oameni. Oamenii aia traiau ce credeau, si asa am devenit si eu credincios, a fost atit de frumos incit am zis ca vreau sa fiu ca ei.
Leaga-te tu de mustele ce vin la miere. Mierea exista. Si sarlatani, mincinosi, inselatori, vor fi mereu. Pacat ca tu nu faci diferenta. Probabil datorita faptului ca inca nu ai dat de miere.

Eu nu am ce sa fac cu iluzii si nici nu pot crede in povesti si m-as simti inselat. Probabil ca e si din cauza varstei si a educatiei primite. Pentru cine se simte bine asa e in regula, nu e treaba mea.

Sfanta Scriptura marturiseste astfel: "Si se va intoarce tarana in pamant, de unde s-a luat, si duhul se va intoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el" (Eccl.12, 7). 
Dumnezeu a harazit sufletul sa treaca prin trei stari diferite, care constituie viata sa vesnica: viata in pantecele mamei, viata pe pamant si viata de dincolo de mormant. 
Sufletul, la iesirea sa din trup, trece in imparatia fiintelor asemenea lui, adica in imparatia spirituala a ingerilor. Dupa faptele sale bune sau rele, sufletul se uneste cu ingerii cei buni in rai sau cu ingerii cazuti in iad. 
Acest adevar ni se descopera noua de catre Iisus Hristos, in parabola bogatului si a lui Lazar, ne invata ca sufletele, dupa ce s-au despartit de trup, intra in aceeasi zi in rai sau in iad. "Adevar zic tie ca astazi vei fi cu Mine in rai." (Lc. 23, 43), a zis Hristos talharului celui bun.

Ai verificat tu ca chiar sunt iluzii? Eu ti-am oferit un experiment care sa iti arate ca nu e vorba de iluzii, ca in spatele a ceea ce pare a fi o mare iluzie e un adevar totusi. Daca ai fi deschis pentru adevar, ai face experimentul, la urma urmei nu te costa nimic. Dar ce ma face sa cred ca sunt pe calea cea buna e tocmai faptul ca, spre deosebire de tine, la mine e loc de reconsiderare, daca mi se aduc dovezi noi, eu sunt in stare sa imi reconsider pozitia daca e una gresita, si asta s-a intimplat deja de doua ori, desi am principii ferme in care cred de mai bine de 20 de ani. Trist e ca tu nu esti la fel, nu vrei sa incerci altceva decat ceea ce stii tu, ori, o minte deschisa presupune reconsiderarea.

Multumesc pentru sfaturi, pentru bunele intentii, pentru mesaje.
Eu nu cred in vise, nu cred in povesti.
Eu ceea ce vad ziua, acela e adevarul pentru mine. Cand vad ca nu exista o fericire generalizata si mi se spune ca exista un personaj puternic si iubitor si pe deasupra invizibil, atunci caut rezultatul puterii si iubirii si nu il gasesc nici pe acela. Daca citesc povestea, vad un personaj presupus puternic, atotstiutor care face omul si nu il face bine ca dupa aceea spune despre om ca e pacatos si nu isi asuma vina creatiei gresite pe care a facut-o, deci nu am ce intelege din acea poveste, decat iluzii si amagire. Pe cei care au scris povestile si pe cei care le rastalmacesc fara incetare nu ii pot numi oameni cinstiti, buni si cu omenie daca au putut sa scrie asa niste fantezii cu pretentia de adevar pentru a insela oamenii. Se folosesc de proverbul "Laudă-mă gură, că ţi-oi da friptură". Cat de deschisa trebuie sa am mintea ca sa pot crede un om care imi spune ca dupa ce mor voi trai si ca voi avea o viata vesnica? Viata vesnica e ceva enorm. Un om nu poate castiga asa ceva pentru ce face el intr-o viata finita. Nu exista echivalenta. E asa cum nu pot cumpara cu 1 leu toate casele din Romania. Cel care promite asa ceva nu spune un adevar. Cata posibilitate de cunoastere am eu, tot atata are si omul acela care se lauda ca detine adevarul. Daca eu il cred cand imi spune asemenea fantezii, inseamna ca stau prost cu logica si merit sa fiu inselat in continuare. Ca un rezumat, am in fata povesti ireale spuse de niste oameni, nu de zei, povesti fanteziste, fara logica, nimic nu se verifica, totul e la nivel de zvon, de nestiinta, de vise, de intamplari izolate (minuni) nereproductibile, deci sansa ca eu sa cred ca sunt adevarate si sa tin cont de ele este zero.