Buna tuturor.Ma macina un gand de multa vreme.Sunt crestin ortodox(desi imi urasc religia), si normal cred in Dumnezeu.Dar totusi am o problema pe care nu pot sa o rezolv.
Eu nu pot sa inteleg de ce Dumnezeu a creat iadul.Noi vizitam pamantul fara voia noastra pentru o scurta vreme.Noi suntem niste copii aruncati pe acest pamant plin de pacat, cu o fire pacatoasa, iar noi fiind copii nu putem cunoaste cosecintele faptelor noastre care vor fi vesnice. Cand eram copil si aveam 6 ani, tatal meu imi spunea sa ma uit in ambele parti cand trec strada, el mi-a spus ce se va intampla daca nu ma uit, voi avea sanse sa fiu calcat de o masina.Mi-a spus de multe ori, dar totusi eram un copil.Era sa ma calce masina si totusi daca m-ar fi calcat si as fi murit, tatal meu "nu ar fi fost de vina", deoarece el mi-a zis ce o sa patesc, el si-a facut datoria, mi-a spus si atat. ce vine are el? Si totusi nu m-a calcat masina. A venit si m-a mangaiat, a venit si a stat alaturi de mine, mi-a cumparat o minge, mi-a spus ca nu o sa ma paraseasca niciodata.Pentru ca am gresit, ce-ar fi fost sa ma pedepseasca toata viata? Deoarece el mi-a zis ce se va intampla... nu e vina lui, e vina mea. Si totusi Dumnezeu la fel ne spune, nu fa aia, la niste copii, noi nu putem cunoaste consecintele faptelor noastre vesnice, deoarece suntem doar niste biete creaturi, puse intr-o lume pacatoasa, cu o fire pacatoasa, si calea vietii este stramta, si larga este cea a pierzaniei. Si totusi o pedeapsa ar trebui pusa ca sa corectezi o persoana, nu sa o chinuie vesnic. "Deoarece tu ti-ai facut datoria de tata. tu ia-i spus". Si cei din iad se vor chinui vesnic, fara mila, durere de ne suportat, pe vecie, si imi vin lacrimi cand ma gandesc, un tata iubitor, sa-si pedepseasca copilul, deoarece el i-a spus, el si-a facut datoria, si in iad nu intri pentru crima, pentru viol, intri pentru un singur pacat, ca te-ai enervat, orice. nu inteleg de ce Dumnezeu este asa? de ce nu ne iubeste cu adevarat, ar trebui sa-i accepte neconditionat pe toti, deoarece erau doar niste copii, cu o fire pacatoasa impusa din nastere.
Intrebarea este, de ce iadul?

Am inteles cate ceva din Biblie dupa ce am citit Bhagavad Gita si alte carti de la concurenta.

Pai iadul in primul rand nu a fost creeat pentru oameni ci pentru satan si ingerii lui.
In al doilea rand Dumnezeu nu te trimite in iad ca ai pacatuit o data, sa recunoastem pacatuim de ff multe ori.
Dumnezeu ne pedepseste si pentru a ne corecta dar ceea cu iadul e una vesnica si daca nu am luat aminte la pedepsele anterioare ajungem acolo. Dumnezeu daca n-ar fi iubitor nu ne-ar da atata har sa ne reabilitam starea sufleteasca si nu L-ar fi trimis pe Fiul Sau sa moara pentru noi.
Tu te gandesti cat ne-a iubit?
Si pentru cei ce spun ca nu exista iadaca nu ar exista de ce L-ar fi trimis pe Fiul Sau sa moara pentru niste pacatosi care oricum nu ar fi patit nimic?

IADUL este o creatie catolica, inclusiv purgatoriu samd pentru A JUSTIFICA aiurelile din modificarile pe care le-au facut fata de religia crestina biblica. IADUL este o INVENTIE papistasa. Folosirea in biblia romanesca a cuvantului Iad este una nefericita aparuta din LIPSA unui vocabular mai EVOLUAT al limbi noastre. Iadul nu exista cum nici Raiul nu exista. In schimb, Biblic exista Moartea a Doua, Noul Eden, samd. Studiul Bibliei te va face sa nu mai pui asemenea intrebari.

Eu cred ca iadul s-a creat singur prin distrugerea raiului. Virusul e cel mai mare criminal. Dar nu m-am gandit prea mult la intrebarea ta. E prea plina de un afect tulbure si chinuit. Mi-e si mie greu.Si nu prea ma motiveaza nimic, nu ne cunoastem, nu m-ai ajutat. Cam asa stau lucrurile.De parca atunci cand sunt ajutata e o motivatie care sa ma stimuleze. Acum mai putin. Inainte era. Am destul afect suferind si eu. Nu ma atinge! Sa cugetam.

Iazul se refera la distrugere, nu la chin vesnic. Apocalipsa21:8

Pentru ca doar folosind frica poti sa supui oameni, atat zeii cat si locurile unde ar merge sufletele dupa moarte sunt inventii ale oamenilor.

Foarte bun exemplul tau , dar imagineza-ti asta: un tata taie mana copilului sau si apoi ii cere sa nu mearga la scoala cu tema nefacuta, bineinteles ca fara mana nu poate sa isi faca tema, si tatal il pedepseste crunt, asa a aparut pacatul in lume, dumnezeu nu le-a dat minte primilor oameni, apoi i-a pedepsit ca nu au gandit/nu l-au ascultat.

Fericirea sau nefericirea VEŞNICĂ este puternic argumentată de Scriptură, fără nici un dubiu, pe multiple planuri!

Ca să înţelegi ce este în natura sa ontologică iadul, iată mai întâi câteva lucruri despre AXA VIEŢII… sau a libertăţii noastre responsabile!
O veste bună (şi de ce n-ar fi aşa) este aceea noi suntem arhitecţii propriului nostru destin, ai propriei noastre fericiri!

Dacă Dumnezeu este văzut ca "Sursă" a existenţei noastre ("Dăruitorul" vieţii), iar viaţa noastră am vedea-o ca pe un "dar", ca pe o temporară "lumânare" aprinsă, ar exista tentaţia pentru unii dintre noi să ne lăudam că avem "Lumina" (că suntem tineri rebeli cu lumea la picioare).

Când "lumânarea" e aprinsă, când "viaţa" îţi inspiră că tu eşti "buricul pământului", există riscul de a te simţi "dator" să sfidezi pe "Dăruitor" şi să "verifici" până la ce "îndepărtare" de "Sursă" se ţine aprinsă lumânarea, până la ce "îndepărtare" de "Sursă" te ţine fitilul.

Finalul vieţii (momentul în care s-a stins lumânarea, aproape sau departe de "Sursă") este şi finalul perioadei în care iei decizii şi te hotărăşti ce alegi, liber şi fără constrângeri: Iubirea continuă a unui Părinte ceresc, dusă până la răstignirea pe cruce, sau, îndepărtarea de El).

Libertatea totală presupune deci şi riscul ca, fără să ţină cont de remuşcări sau vreo recunoştinţă, omul să-şi facă singur "judecata" – apropiindu-se sau îndepărtându-se de unul singur!

Iubirea Părintelui ceresc faţă de creaţia sa este continuă şi dusă până la răstignirea pe cruce. Dar dacă Dumnezeu nu este acceptat a fi prea "impunător" şi "justiţiar" în privinţa modului în omul foloseşte darul libertăţii, de ce oare ar trebui să fie în schimb obligat să facă un alt gest cu forţa? Acela de a aduce cu "forţa" pe omul împitrit în inima şi în cugetul său prin răutate, nerecunoştinţă, dispreţ faţă de semeni, de a-l adduce deci din nou în sfera de iubire şi recunoştinţă – noţiuni de care nu a dorit să ştie o viaţă întreagă…

Aducerea "înapoi" în zona de siguranţă şi de fericire (apropierea de "Sursă") nu poate fi deci decât un gest al libertăţii omului, nu al divinului care aşteaptă feedback-ul din partea noastră. Omul riscă deci să fie singurul care optează, arogant şi sigur pe el (în cunoştinţă de cauză- toţi cei aroganţi pe care îi cunosc sunt "în cunoştinţă de cauză"), pentru "debranşare", pentru îndepărtare, şi pentru ignoranţă faţă de un Părinte Ceresc.

Libertatea trebuie asumată până la capăt, în încântătoarea cunoştinţă de cauză a veşniciei noastre...

Dragul meu, ia o Biblie-sau un Nou testament-si citeste cele 4 evanghelii-ale lui Luca, Ioan, Marcu si Matei.Vei gasi ce cauti, singur, fara a fi influentat de vreo religie sau de traditionalism.

Nu te speria crezand in pedepse,in moarte si chin cum spun credinciosii din jurul tau.
Lasa-i pe ei sa creada in asta daca le place sa fie chinuiti si pedepsiti intr-o alta lume si sunt masochisti.
-Nu te mai chinui sa gasesti explicatii iadului asa cum nu poti gasi explicatii nici raiului.

Pana la urma ajung la concluzia ca trebuie sa ne traim experienta de viata pe care o avem fiecare aici pe Pamant ca fiinte umane,sa vedem detaliile in orice lucru,sa ne iubim unii pe altii, sa ne ajutam la nevoie,suntem frati, suntem toti unu si cred in asta.

Sa ajutam societatea si lumea sa se umple de iubire si pace.
Numai noi putem schimba raul in bine.
Trebuie sa fim uniti si sa nu ne dorim raul unul altuia. E cel mai mare pacat. Facand rau altuia iti faci tie insuti.
Sa traim viata asa cum simtim mai bine, asa cum ne simtim impliniti si fericiti si atat.

Nimic mai mult nu trebuie, nimic mai mult nu e necesar.
Totul e atat de simplu, iar noi ne complicam peste masura...

Salut.
Multora le vine greu să înţeleagă cum se armonizează ideea că Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4:8) şi învăţătura chinului veşnic.
Dar ştii de ce apare această dificultate? Deoarece ideea despre focul iadului nu este în realitate biblică, chiar dacă mulţi cred contrariul. De ce spun asta?
Gândeşte-te la următoarele: Să privească oare Dumnezeul iubirii toată eternitatea la această torturare fizico-psihică nesfîrşită, lipsită de speranţă, de milă, de iubire şi plină de cruzime a creaturilor sale? Este el un creditor atît de nemilos? Cum am considera o fiinţă umană care şi-ar satisface setea de răzbunare într-un mod atît de neîndurător şi nestăpînit? Într-adevăr, cum poate oare Dumnezeu, care ne spune în Biblie că trebuie să-i iubim pe duşmanii noştri, să dorească să-i tortureze veşnic pe duşmanii săi? (Matei 5:44, 45)

Mulţi spun că Dumnezeu ar fi nedrept dacă nu i-ar pedepsi pe cei păcătoşi. Dar se armonizează pedeapsa chinului veşnic cu dreptatea lui Dumnezeu, aşa cum este ea prezentată în Cuvântul său, Biblia?
De exemplu în Exodul 21:24 citim: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Ca să înţelegem, să aplicăm în cazul doctrinei focului iadului acea lege divină dată Israelului antic, o lege a retribuţiei exacte. La ce concluzie vom ajunge, probabil? Că numai acei păcătoşi care le-au cauzat altora un chin veşnic merită la rîndul lor un chin veşnic egal — chin veşnic pentru chin veşnic. Dar, întrucît oamenii (indiferent cît ar fi de răi) nu le pot cauza altora decît un chin limitat, faptul de a-i condamna la un chin veşnic creează o disproporţie între delictele lor şi pedeapsa infinită a focului iadului.
S-ar putea spune despre Creatorul nostru că ar acţiona cu dreptate dacă ar aplica o astfel de pedeapsă?
Atunci cum rămâne cu acele pasaje din Biblie care vorbesc despre "focul veşnic"? Ei bine, acţiunea focului este în primul rând pentru a distruge sau a mistui, nu pentru a chinui. Astfel, Biblia arată că pedeapsa pentru cei ce nu au ascultat va fi faptul că după moarte nu vor mai avea nicio speranţă de a mai exista vreodată (asemenea unui lucru mistuit de fos) spre deosebire de cei ascultători care au speranţa de a fi înviaţi şi a se bucura să trăiască veşinic aici pe pământ. (Ioan 5:28, 29; Psalmul 37:29)

Şi dacă să răspund scurt la întrebarea: "de ce iadul"?
Pentru a băga mai uşor frica în oamenii şi ai putea manipula mai uşor în consecinţă. Biblia arată în schimb, că motivaţia cu care vrea Dumnezeu să-l slujim este iubirea. (1 Ioan 5:3)

Iadul este casa diavolului.Nu Dumnezeu a facut iadul ci Diavolul, Lucifer cand a decazut din ceruri si-a facut un lacas de unde sa coordoneze lumea.Acum eu nu sunt de parere ca oamenii rai sau pacatosi ajung in iad..aici se impart parerile.Dar trebuie sa stii ca Dumnezeu nu pedepsest ci te lasa pe mana Diavolului care doreste sa ne faca numai rau!

Prostii,etimologia cuvantului iad provine din grecescu Hades. Acest cuvant a devenit cunoscut cand primi crestini, Pavel si Barnaba au plecat in Atena sa duca "vestea buna".

Care-i scopul? Trebuie sa ajung la vreo concluzie anume?

Dupa cum sustii si tu, cand ne nastem nu suntem intrebati daca vrem acest lucru. Este strict dorinta parintilor nostri. Poti face un exercitiu de imaginatie?

Daca ai detine informatii ca in acest moment un terorist se pregateste sa arunce un intreg oras in aer, iar tu poti sa-l opresti ce ai face? Sa nu mai vorbim ca in acel oras este posibil sa traiasca unii oameni plini de moralitate, care nu au deranjat nici o data pe nimeni.

Ce vina are un copil care se naste in Africa? Un copil cariua zilele ii sunt numarate. Un copil care traieste intr-un mediu de viata unde media de viata este maxim 40 de ani.

http://imageshack.us/photo/my-images/10/somaliaw.jpg/

Nu exista divinitate, e selectie naturala. Nu sutem cu nimic mai deosebiti ca un animal la scara universala. De fapt, noi suntem animale. Facem parte din regnul animal specia homo sapiens.

Argumentez dupa logica religioasa.

O data ce partea spirituala este desprinsa de partea materiala, partea spirituala nu mai poate simtii nici o durere fizica care doar partea materiala o poate simtii, acea durere fizica. Tot acel foc infinit din iad nu poate ranii sufletul.

Nici din punct de vedere spiritual, psihic nu mai poate simtii nimic.
Totul, dar absolut totul este cauzat de creier. Starile emotionale, constinta, ratiunea si memoria sunt "calitati" ale creierului. Daca si sufletul ar avea aceste calitati atunci cum se explica ca daca lovesti un om foarte tare in cap acesta e posibil sa isi piarda memoria?
In concluzie, o data ce creierul ca si activitate cerebrala inceteaza sa mai functioneze totul MOARE. Toata informatia se pierde, constinta, ratiunea si starile emotionale. Deci este imposibil sa mai fie judecat sau sa mai simta ceva. O sa mai traim doar ca simple imformatii printre cei dragi ramasi in viata si vesnic ca materie.

Repet, am argumentat dupa logica religioasa, nu exista suflet.

Ce exemplu bun. Imagineaza-ti asta. Tatal da pe mana copilului o bricheta, il invata cum sa o foloseasca, ii explica cum sa dea foc la casa (incepand de la perdele) si pe urma il bate pentru ca a dat foc la casa

Oameni buni, intelegeti odata o chestie: "esti" ceea ce crezi tu ca esti. Daca urasti religia crestin ortodoxa, inseamna ca nu esti crestin ortodox. Crezi in Dumnezeu, deci ramai creationist.
Ca sa fiu si on topic: Dumnezeu nu a creat iadul, pentru ca iadul ( si dupa parerea mea nici dumnezeu ) nu exista.

Nu exista iad, nu asa cum cred oameni, Dumnezeu nu ne chinuie, astea sunt doar niste minciuni. cand omul moare plateste pentru pacate romani6:23. Iad sau seol este denumirea locului unde vor merge cei morti, adica in pamant. moartea este rasplata pentru cei neascultatori, iar cei ascultatori vor avea posibilitatea de a trai pe un pamant transformat in paradis, exact asa cum era la-nceput. rev.21:3-5

Si cine a creat '''diavolul''?

Da,oameni au creat absolut toate religile lumi inclusiv pe dumnezeu si sata.Scuze...eroare

Iadul este locul permnent pe care Dumnezeu l-a pregatit celor ce nu cred in El, celor ce se rascoala impotriva legilor Lui, precum si celor ce nu cred in trimisii Sai. Este pedeapsa pentru dusmanii Sai, inchisoarea facatorilor de rele.
Este ultima treapta a umilirii si a pierderii, nu exista nimic mai rau decat Iadul.
In Noul Testament termenul "iad" traduce cuvantul grecesc care este transliterat "gheena" (Mat 5:22, 29-30; 10:28; 18:9 ectc). Numele este derivat de la cuvantul ebraic ge(ben)(bene), hinnom, valea (fiilor, fiului lui) Hinnom, o vale din apropiere de Ierusalim (Ios 15:8; 18:16) unde copii erau sacrificati in foc, in legatura cu ritualurile pagane (2Imp 23:10; 2 Cron 28:3 ect).
Derivarea numelui original este necunoscuta, dar Hinnom este aproape cu certitudine numele unei persoane.
In scrierile ebraice de mai tarziu Gheena a ajuns sa insemne locul de pedeapsa pentru pacatosi (Esdra 7:36). A fost descris ca un loc unde focul nu mai poate fi stins-ideea generala de foc, ca expresie a judecatii divine, este intalnita in Vechiul Testament(Deut 32:22; Dan 7:10). Literatura rabinica contine diferite pareri cu privire la cei care vor suferi pedeapsa vesnica.Erau raspandite ideile potrivit carora suferintele unora se vor sfarsi prin anihilare sau ca in unele cazuri focurile din Gheena erau curatitoare (Roh Hashana 16b-17a, Babab Mezra 58b).Dar cei care sustineau aceste doctrine afirmau de asemenea realitatea pedepsei eterne pentru anumite categorii de pacatosi.
"Iar Gheena va fi loc de pânda, şi va fi adăpost pentru nelegiuiţi." Sa ne fereasca Dumnezeu prin imensa Sa bunatate de clipa in care sufletele noastre insele se vor indeparta atat de mult de El, ducandu-ne la separare vesnica de El. Sa ne fereasca Preabunul Dumnezeu de tortura pe care noi insine ne-am putea-o crea astfel, repetand acelasi "nu" incapatanat la chemarea Sa. Dar daca totusi spunem "nu" si "nu", Dumnezeu ne va respecta decizia.

Iadul sau Raiul nu pot fi locuri. Ci stari! Ma-ndoiesc ca dupa moarte voi ajunge intr-un cazan cu smoala,violat de un barbat rosu cu copite,sau intr-un loc plin cu banci pe care vom sta,iar Dumnezeu va trece pe la fiecare,intrebandu-ne ce mai facem.
Iadul ca si Raiul este o stare a sufletului. Iadul = Intuneric,Raiul = Lumina. Ce este intunericul? - Absenta luminii! De-aici concluzionam ca Iadul este absenta Raiului. Ce este Raiul? Simplu. Este ceea la care sufletul trebuie sa ajunga,Raiul este normalitatea. Ai murit,iar de-acum sufletul tau va trai,bine. Va dainui pe vecie intr-un loc frumos(impropriu spus loc). Insa daca nu-l meriti nu-l vei avea. Asa ca sufletul tau,doar va fi! Va dainui pe vecie intr-un loc(impropriu spus loc) vag,in vid. Intr-un loc in care nu exista nimic.
Sufletul este ceva suprem. Cum si Dumnezeu este ceva suprem. El nu cunoaste timp sau loc. El doar exista. Asa va fi si sufletul nostru. Doar va exista,insa daca vom fi vrednici va exista n lumina,iar daca nu. in intuneric. E greu de explicat.
Biserica incearca sa explice ceva ce este mult peste ratiunea omului
Definitia Iadului din Catehismul Mirului:
-Iadul este locul de suferinta vesnica,unde merg cei rai dupa moarte.
Definitia Raiului sin Catehismul Mirului:
-Raiul este locul de fericire vesnica,unde merg cei buni dupa moarte.

Cat de simplu pare. Trebuie sa fii prost sa crezi asa ceva. Sunt sigur ca fericirea sau suferinta, in lumea de dincolo nici macar nu exista.
Este mult de explicat. Eu zic doar atat, Dumnezeu stie! Si-mi este de ajuns. Vom muri, si vom vedea, asta daca vom ma putea constientiza ceva din ce se va petrece.
Salutari!