In existenta oricarui om pot sa apara sincope de gandire in momente decizionale. Uneori aceste dereglari ale gandirii pot avea cauze patologice.Nu cred ca este razbunarea lui Dumnezeu.
Când Dumnezeu vrea să te piardă,
Nu-ţi dă în cap cu-o halebardă,
Nu dă cu pietre, cu ciomagul,
Nu îţi ia gâtul cu briceagul;
Tu, păcătos, ia bine-aminte:
El te lipseşte doar de minte!
fara cuvinte
După căderea lui Adam si a Evei din Rai si pierderea comuniunii harice cu Dumnezeu, diavolii pot să vorbească sufletului omenesc prin gândurile păcătoase. Demonii ne îndeamnă prin gânduri la păcate, dar nu ne pot obliga să păcătuim. Au puterea de a ne însela, de a ne duce în eroare prin gândurile pe care ni le insuflă. Daca nu comunici cu Dumnezeu prin rugaciune, diavolul incearca sa iti manipuleze mintea, Rugaciunea este arma ta asupra diavolului.
Frica de Dumnezeu? este aceafrica frica ce te cuprinde cand il gasesti pe Dumnezeu si te intrebi cu groaza; cum am putut fi atat de prost si de idiot sa fiu ata de departe cand Dumnezeu era atat de aproape? cum am renuntat la atata dragoste,mila si intelepciune, pentru...ce? pentru atata desertaciune lumeasca fara pret si fara sens? nu e o frica fata de un Dumnezeu razbunator.e frica de a fi fost despartit de el atata timp si te miri singur cum de nu esti pierdut.te gandesti cat ai fost tu de rau, fata de el care este bun. Dumnezeu nu vrea sa ne piarda. vrea sa ne intoarcem la el precum fiul cel ratacitor si sa ne primeasca cu bucurie, ca pe niste oameni care au fost morti, in pacate.dar au inviat prin credinta la viata vesnica.
IanRZR întreabă:
DeProfundis99 întreabă: