În Biserica slavei,
Pe altarul jertfei,
Luminătorul beznei,
Aduce mântuire Evei.
Precum, Adam cădea pe dealul căpăţânii,
Mântuitorul răstignea păcatul lumii,
Scuipat, jignit, zdrobit din temelii
Şi înviind a 3-a zi.
Făgăduind apostolilor şi ucenicilor Harul Său,
Aduse lumii biruinţă asupra celui rău,
Apostolii la rândul lor,
Numit-au în cetăți călăuzitori :
Preoți, diaconi și episcopi
Spre slava Mielului, păstori.
Un fir al vremurilor neîntrerupt,
Mereu ne-ntoarce, la viața dintru-nceput,
Împlinind, nestinsul dor,
De a-l întâlni pe Mântuitor.
Și tu creștine, poți fi biruitor,
Împărtășindu-te de Mântuitor,
Iar de-ai păcătuit, făcându-ți sânge rău,
Tinere, ia minte la duhovnicul tău!
Eu, Hombre și hârciog dar eu cu Hombre suntem atei iar pe hârciog l-au păpat câinii că nu l-am mai văzut p'aici. În aceste condiții dacă totuși vrei să-ți compunem ceva...