Deci..nu pot sa zic ca am fost de mică cu credința sau ca provin dintr-o familie foarte credincioasa dar..de ceva timp am început sa fiu din ce in ce mai credincioasa și sa cred din ce in ce mai mult.și au început sa îmi fie frica de unele lucruri. De celelalte am cam trecut dar ăsta nu ma lasă-n pace. ‘Ce îmi doresc eu cu adevărat?’ este întrebarea de care îmi este adesea frica fiindcă eu de mică mi-am dorit cu putere un suflet pereche.și m-am rugat cu putere de multe ori pentru asta.dar de când am început sa fiu mai credincioasa îmi e foarte frica ca de fapt pentru ca sunt credincioasa nu pot sa mai pot sa am pe cineva, nu o sa mai pot sa ma distrez, sa ma gândesc și la mine..nu stiu ce sa fac fiindcă țin minte foarte bine cât de bine și împlinita m-am simțit in secunda in care mi-am spus ca pot sa cred și in același timp sa am pe cineva.dar nu stiu. dacă dorința de a avea pe cineva aparține doar de trecut? Dacă destinul meu este de fapt sa ma rog doar? Îmi e forte frica..Sa nu văd altceva decât Dumnezeu..ma simt foarte bine si împlinita când văd imagini cu cupluri sau când văd anumite gesturi de la cupluri pe strada.tin minte ca tot așa.mi-o fost frica de asta si mi-am lipit icoana Lui Iisus de frunte si L-am rugat sa îmi arate ce vreau eu cu adevărat si mi-a apărut o imagine in minte cu doi copii micuți de 4/5 ani care se jucau in livingul unei case iar eu eram cu fostul(cu care am început sa vorbesc din noiu) impreuna privindu-i mândri.da efectiv nu stiu ce sa fac fiindcă in secunda in care ma rog..ma simt ff bine..ma simt împlinirea in ambele situații.dar pot oare sa îmi doresc sa fiu cu cineva in secunda in care sunt credincioasa? Am voie sa fiu cu cineva? Mai pot sa fac asta? Mai pot sa ma distrez? Destinul meu e sa fiu o femeie care nu vede altceva decât credinta? Ce sa fac? Ce e asta?

Credinta e ceva ce nu poate fi vericat. Credinta inseamna nesiguranta. Cand nu esti sigur de un lucru, se foloseste exprimarea "cred ca...". Asta e credinta. E bine sa credem mai putin in povesti si mai mult in realitate. Nu trebuie sa ne lasam inselati de povestile spuse de unii sau de altii. Credinta iti poate da curaj, sau dimpotriva ti-l poate diminua. Credinta nu tine loc de adevar, nu coincide intotdeauna cu realitatea, nu inlocuieste cunoasterea reala si in general nu ajuta. In viata reala, doar cunoasterea ne ajuta. Nu trebuie sa fim asa de creduli si sa credem orice poveste care nu e plauzibila. Povesti sunt multe, aduc publicitate, audienta si bani obtinuti mai usor celor care stiu sa le foloseasca. Avem simturi si putem face distinctie intre realitate si fictiune. Imi spunea cineva aici pe TPU ca simturile mele nu sunt asa de reale, ca ceea ce simt e o imaginatie, ca nu e real, ca matematica la fel nu e reala si nu poate fi verificata, ca nu exista adevar. Realitatea insa este alta. Simturile noastre sunt reale si utile, deci trebuie sa le folosim. Daca avem apa, mancare si tot ce ne trebuie, e firesc sa ne zboare mintea catre lucruri mai fanteziste, zei, zane, spiridusi, rugaciuni, incantatii si altele de genul asta. Realitatea e mai simpla si nu trebuie sa ne lasam inselati. Daca nu avem incredere in simturile noastre si spunem ca ceea ce simtim nu e real si credem doar in povesti si vise, atunci sa incercam sa stam fara apa si mancare cateva zile si vom vedea cat de reale sunt simturile noastre. Vom vedea ca trebuie sa tinem cont de realitate si mai putin de povestile, amenintarile si promisiunile fanteziste spuse de unii sau de altii cu sau fara scop. Intotdeauna faptele spun mai mult decat vorbele. Sa nu mergem la doctor cand suntem bolnavi sau avem probleme cu o masea si sa spunem cateva rugaciuni si vom vedea ca nu au nici un efect. Sa nu ducem masina la reparat cand se strica si doar sa ne rugam la un personaj fictiv pe care nu-l vedem si ramanem cu masina stricata, sa credem in minuni, ca doar tot ce e in viata noastra e bazat numai pe minuni: cand am nevoie de mancare, ma duc sa o cumpar, nu astept minuni, cand am nevoie de bani, muncesc pentru ei sau mi-i da cineva, nu astept minuni. Deci in concluzie, nu trebuie sa ne lasam inselati de povesti spuse frumos si cu o logica falsa de tip cerc vicios, povesti care in realitate nu ne ajuta cu nimic. Trebuie sa nu ne mintim singuri, sa fim rationali si ancorati in realitate ca nu traim cu povesti si promisiuni fanteziste. Putem face fapte bune, putem fi cu adevarat oameni si fara a fi sub influenta unor promisiuni sau amenintari false.

Desigur că poți avea pe cineva.
Poți fi și credincioasă și să ai o viață fericită în același timp.
A fi credincioasa nu înseamnă să stai izolată undeva și doar să te rogi.

Trăiește-ți viața așa cum simți tu dar în același timp nu uita de Dumnezeu.

Odata cu credinta crestina vine si frica. Este normal, pe asta se bazeaza crestinismul: frica de iad, frica de mania lui Iehova, frica de pedeapsa eterna, frica de a nu face pacate. Si ajungi un robot supus unui zeu fictiv ca asa ti s-a bagat in cap de mica.