Buna ziua! Doresc din tot sufletul sa incep viata monahala. De aproximativ de 2-3 ani imi doresc sa traiesc intr-un lacas sfant. Doresc sa va intreb cum as putea sa-i adresez staretului sau egumenului aceasta intrebare, adica ce cuvinte as putea folosi la inceputul convorbirii? Ii voi spune in aceeasi zi sau dupa ce voi sta ceva timp in schit sau manastire? Va rog din tot sufletul ajutati-ma! Doamne ajuta!

Interesant este acest fenomen când tinerii nu au nicio aptitudine socială, în muncă și vor să se retragă sa stea precum paraziții.

Multumesc pentru raspuns, insa nu aveam nevoie de critici. Insa pentru cultura ta generala, in prezent am un job bine platit si am si aptitudini sociale, deci te-am surprins... Prefer sa-ti pastrezi opiniile pentru tine.

Greșit. La o mănăstire stai oricum, far nu că un parazit. Se muncește la greu: agricultură, pomicultură, treburi casnice mai grele sau mai ușoare, etc. Iar programul de odihnă, de multe ori numai odihnă nu este. Există acolo o rigoare și niște regulamente stricte, mamă-mamă.

Vorbește deschis despre ceea ce simți, cu vorbele tale. Cine are urechi de auzit, va auzi și te va îndruma. Fii pur și simplu tu însuți. Sper că vei găsi acolo liniștea și înțelegerea de care ai nevoie.

Da interesant in ziua de azi atunci cand vezi la tot metrul patrat doar Mac Donald, Case de Prostitutie, Case de Pariuri, Localuri de Bauturi, etc. Oamenii se lasa un voia prepelitelor, strang mana(paine) mai multi de cat necesar iar dumnezeul lor sunt lucrurile astea. Putini sunt cei care traiesc cu cuvantul lui Dumnezeul nu doar cu mancare si bautura sau celelalte motoare inferioare (facute din pamant ci nu din suflare dupa chipul divin) care stiu doar de impuls ci nu de ratiune si vor sa se independizeze de ea. Consumismul compulsiv este autodistrugerea iar frugalitatea, cumpatarea, ascetismul, etc., eu mai spun si comedimiento, sensatez, parquedad, morigeracion, apacibilidad, austeritate, etc., sunt viata si vitalitatea.

Desfrau sau viata monahala, desi sunt 2 lucruri diferite ele fac parte din nihilism.Nihilismul inseamna autodistrugere voita,si in cazul tau e nihilism pozitiv cand te consideri un real pacatos,desi tu nu ai facut vreodata rau unei muste.
Consideri ca in viata asta si cea mai mica greseala il poate supara pe Dumnezeu, simtind nevoia(poate) sa ti ceri scuze la fiecare pas(nici chiar asa, dar poate).

Daca te am descris in mare bine, atunci continua sa citesti ce scriu daca nu considera ca gresesc si da mi liniste.


Asadar de ce niuhilismul, fie el pozitiv, nu e ok.

Fiindca omul e o creatura a moderatiei, omul nu poate trai fericit daca nu face atat fapte bune cat si pacate.Asa e el, fie ca a ajuns asa sau e construit asa e el.(ia o cum vrei aici).

Daca pana aici esti de acord, asculta ce ti zic:
Viata monahala si desfraul sunt 2 extreme pozitiv si negativ.
-Cand esti extrem de fericit in viata, simti ca te doare fata, cand esti extrem de trist iar simti ca te doare fata, sau te doare ceva.
-Cand te limitezi de la toate poftele lumii te simti rigid la minte si la fapte si ce simti? ca e greu si daca e greu e oleaca inconfortabil sau simti ceva durere.La polul opus daca ti dai drumul la placeri te simti rau si iar nu e bine.

In concluzie, omul nu poate trai la extreme, fiindca simte nevoia sa experimenteze si dupa ce a trecut prin viata stie sa foloseasca orice cu moderatie astfel incat sa-i fie bine.

Fie crestin caldut, fie ucenic al lui Iisus practicant iti dau cuvantul meu de ONOARE ca nu m-am simtit deloc bine cand am fost practicant, fiindca am simtit constrangere, iar constrangerea nu o suport DELOC.

Eu zic sa te gandesti bine! Salut!

Salut, îți respect chemarea!
Pentru a răspunde și criticilor, monahismul nu are treaba cu nihilismul. Apostolul Pavel a spus clar, "mai bine este sa nu va căsătoriți, dar dacă nu puteți sa va înfrânți, mai bine va căsătoriți". Apostolul nu promova celibatul prin acest indemn, ci monahismul.
In fine,sunt convins ca nu te zdruncina părerile răutăcioase, sau cele eretice.
Cât tine de chemarea ta, este indicat sa-o spu Starețului intenția ta, sa nu tainuiesti o asemenea chemare.
Dar, ar fi indicat sa-i spui ca dorești și o perioada de acomodare, inainte sa fii tuns.
Odata luata aceasta decizie, nu mai exista cale de întoarcere.

Sa devii mirean după ce ai fost tuns în monahism poate fi un păcat.
Sunt multe scrieri pe aceasta tema, și te indemn sa le studiezi.
Mântuirea Sufletului se poate obține și ca mirean, dar mai greu cu toate ispitele Lumești.
Și în mănăstire sunt ispite, dar de alt fel.
Cere o perioada de acomodare obligatoriu, deoarece nu te poți juca cu monahismul. Nu vreau sa te sperii, asa cum am mai spus, eu chiar te susțin.
Daca crezi ca poți sa te dedici Domnului cu totul, slujește-l din toată inima, până la capăt, și negrăit vei primi mângâiere.

Iti multumesc din suflet pentru sprijinul moral de care ai dat dovada. Marturisesc ca parintii mei, in special mama, sunt complet impotriva vointei mele de a incepe viata monahala. Imi doresc din tot sufletul ca la sfarsitul lunii sa fac acest prim pas pentru linistea mea interioara. Sunt perfect constient ca viata monahala este riguroasa, ce tine de reguli stricte. Le voi respecta pe toate dupa putinta. Daca voi primi un raspuns negativ din partea egumenului, atunci voi respecta sfaturile lui sau voi starui sa caut alt locas sfant. Multumesc din tot sufletul tuturor. Doamne ajuta!

Dacă crezi că la o mănăstire nu se muncește pe rupte înseamnă că n-ai pus piciorul în viața ta într-o mănăstire.