Buna ziua! Poate sa imi spună cineva care sunt intrebarile despre Dumnezeu inainte de a ma boteza la adventisti de ziua a 7-a?

Ești conștient că nu toți românii se nasc ortodocși, nu? Ce te face să crezi că nu e o persoană născută în biserica adventistă care acum a ajuns la vârsta maturității și a decis să se boteze?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nici toți ateii nu se nasc Ortodoxi, dar sunt printre ei care se convertesc.
Eu am vrut sa subliniez ca este o onoare sa te naști Ortodox, iar datoria fiecăruia este sa cerceteze.
Daca te nasti satanist, ai datoria sa cercetezi, și la final sa ei o decizie înțeleaptă.
Eu sunt mândru ca m-am născut Ortodox, pentru ca nu mai sunt nevoit sa schimb religia, dar as fi făcut-o dacă ma nașteam tceva și aflam despre Ortodoxie.
Voi susține cele afirmate prin niște citate din Biblie:
Faptele 20 cu 28:
Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma.
Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei.
Drept aceea, privegheaţi, aducându-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat noaptea şi ziua să vă îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi.
Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei Sfinți.
2 Petru 1cu20ar mai nainte de toate trebuie sa știți ca nici o proorocire a Scripturilor nu se Talcuieste după cum îl taie capul pe fiecare, Pentruca niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei Sfinți ai lui Dumnezeu au grăit purtați fiind de Duhul Sfânt.
Dar au fost în popor și prooroci mincinoși, după cum și între Voi fi vor învățători mincinoși, care vor strecura eresuri pierzătoare. Mulți se vor lua după învățăturile lor destrăbălate și din pricina lor calea adevărului va fi hulita... Asadar dogmele scrise de parintii primelor veacuri(ucenici ai Apostolilor) au fost scrise sub inspirație Divina și rămân infailibils pana la Sfârșit, ele nu de demodează cu trecerea timpului, aceste dogme se mai numesc și Sfânta Tradiție Apostolica a căror valoare nu poate fi contestata.Succesiunea Apostolică se definește ca - transmiterea harului preoţiei de la apostoli către episcopi şi de la aceştia către preoţi şi diaconi. Este definitorie pentru credinţa crestina, asigurând continuitate cu Biserica întemeiată de Hristos. Încă de la început a existat o ierarhie si autoritate, care incepe cu Dumnezeu Tatal, continua prin episcopii din fiecate cetate si se termina cu fiecare crestin. Când înțelegem acestea care sunt scrise în Scripturi, ne vom trezi și vom intelege ca autoritatea episcopului nu este o nascocire omeneasca asa cum spun "învățăturile străine cele de multe feluri", ci o invatatura crestina de credinta.      

Atunci o parte dintre cei căzuți în eresuri vor avea surpiza sa descopere ca Biserica niciodata nu a apostaziat (asa cum fusese informati), dar continua sa razbata prin istorie, in comuniune cu Domnul Iisus Hristos si in Duhul Sfant. Atunci va intelege ca apostolicitatea exista NUMAI in Biserica Apostolică, cand va descoperi ratiunile si mijloacele din preajma Schismei papistilor. Drumul spre Biserica Apostolică va fi unul fara de întors, deoarece adevărul îi va lumina.În ziua de astazi, când apostazia a prins aripi, Credința nu se rezuma doar în a mărturisi numele Lui Iisus Hristos.
Nu toți cei care vor spune, "Doamne, Doamne" pot fi numiți credincioși.
Credința adevărata, cea moștenită pe lina Apostolică, naște în om virtuți.
Un Drept Credincios, care trăiește în spiritul Dogmelor izvorâte din Sfânta Scriptură prin intervenția revelatoare a Duhului Sfânt, nu are cum sa nu capete virtuți dătătoare de viata, și nu ma refer la viata de pe pământ, unde mulți sunt vii în trup, dar morți în credință(adică în suflet).
Curajul, iubirea aproapelui,patriotismul sunt virtuți izvorâte din credinta, pe care putini din ziua de astăzi le mai au,deoarece credința a slăbit chiar și în sânul Bisericii.
Martiriul, atunci când este cerut, este o dovada de credinta mai presus de fire, la ea se ajunge când Credința este desăvârșită.
Apostolii, prin martiriul lor, au lăsat prin asta,dovada credinței lor desăvârșite, deoardce au știut pentru ce și pentru cine pana la capăt, fara a se lepăda de credinta.In martiriu sta dovada credinței.
Acei oameni, au trăit lângă Iisus, l-au palpat, iar moartea o priveau doar ca pe o trecere în Împărăție.
Cel care experimentează miracolul, ori cei care primesc revelatie, nu pun la îndoială Existenta lui Dumnezeu cu nimic, pentru ei este o realitate împlinită.
Cu toate acestea, Dumnezeu cere de la mulți dintre noi credință fara miracole ori revelație,iar o dovada de credinta desăvârșită ca aceasta sta în foștii noștri conducători Brancoveni, și nu numai.
Eroii neamulu trebuiesc pomeniți în primul rand pentru a păstra vie credința Apostolică,deoarece aceștia au mărturisit și aparat valorile strămoșești cu prețul vieții.
Omul contemporan a uitat de fapt scopul principal al existentei lui, s-a legat puternic de materie, de bani și de metode cum sa agoniseasca lucruri, tocmai din acest motiv nu prea mai dau pe la Biserica, deoarece Biserica care este condusa De Hristos, după ce omul se spovedește de păcate, primește din partea Bisericii niște canoane, pe care mulți le considera ca o frână împotriva îndeplinirii plăcerilor Lumești. Postul pentru ei este o îngrădire a desfatarilor papilelor gustative, la care nu vor sa renunțe, cu coate ca viata uneori aduce și foamete, iar cei care postesc vor fi mai pregătiți decât aceștia. De fapt Biserica te pregătește pentru a te împărtăși cu Darurile dătătoare de Viata vesnica. Biserica a păstrat acele învățături primite prin revelație, consacrate, pe care mulți le considera învechite, deoarece le pune piedica în desfrâul cu care se hrănesc. De fapt consacrat, vine de la Sacralitate.Biserica Ortodoxă este consacrata, adică este sacra, deoarece merge pe lina Apostolică care este sacra. Tot ce se rupe din sacru, se numește profan. SIn­gurul mijloc al mântuirii NOASTRE se găsește în învăţătura Sfintei, Univer­salei Bisericai consacrate, Mântuirea constă în restituirea părtăşiei cu Dumnezeu. Asadar, tor ce este călcat în picioare, rastalmacit, este profan, sau erezie. Despre erezie se vb mult în Biblie.
Binele pe care consideram noi ca este bine, în ochii lui Dumnezeu este văzut altfel.Consacrarea este de fapt esența BISERICI Apostolice, și nu doar prin prisma păstrării invataturilor Primare ci și prin succesiunea de Hirotonire. Drumul consacrării nu are sincope, cei care ies după el, chiar dacă fac fapte bune, se rup de acesta consacrare. Și păgânii fac fapte bune, dar nou știm ca mântuirea vine doar prin Iisus.Credinta în Iisus naște fapte, și nu invers. Faptele bune sunt și în spinarea ateilor, dar le mai lipsește un lucru.
De acea, Credința fără fapte moarta este, deoarece Credința adevărata naște fapte plăcute lui Dumnezeu. Faptele bune pe care ateii le fac, și sunt văzute ca bune și de doctrina morala, în ochii lui Dumnezeu nu sunt complete, și poate nici bune, deoarece omul nu știe ce este bun sau rău, Doar Dumnezeu știe. Noi dacă avem o durere spunem ca este rea, dar Dumnezeu o vede Bună. Iisus Hristos este modelul Consacrat după care trebuie sa mergem, iar Sfinții sunt modelele contemporane de după Hristos care l-au urmat,fiecare Sfânt avad cate o particularitate, de unde și Harisme diferite, dar toți au în comun purtarea crucii cu Bucurie. Aceste Virtuți mai presus de fire le-au dobândit prin credință.
De la o generație la alta ispitele se schimba, iar noi trebuie sa putem face fata noilor ispite. Apostazia este una dintre ispite, deoarece vine învăluită cu promisiuni materiale, cu discursuri comerciale, cu model de Sfințenie fără osteneli(acea Sfințenie care ne convine noua), cu rastalmaciri doctrinare ale Bibliei care ne convin mai mult, înlăturând esența primita prin revelație. Asa zisa rațiune sănătoasă după care ei se ghidează, îl reneagă însuși pe Hristos, pentru ca omul prin propria lui rațiune nu cunoaște Binele și nici nu poate talmaci Scripturile. În schimb credincioșii consacrați, prin numeroasele soboare de sfinţi au pri­mit cununa muceniciei, au ales mai degrabă cele mai crâncene şi îndelungi chinuri, închisoarea, exilul decât să-şi dea acordul la părtăşia cu ereticii în învăţătura lor hulitoare de Dumnezeu. Apostazia cuprinde învățături umane rupte din contextul invataturilor Primare. Și ele sunt:
1; Isus Hristos =Arhanghel Mihail
2:Iisus Hristos avea frați de sânge
3bMaria nu a rămas pururea Fecioara.
4:Sfintele Taine pot fi săvârșite oriunde, în afara Bisericii.(căsătorie, Botez, Euharistie, spovada...)
5:recunoașterea Bibliei modificata care sa se potrivească omului modern(cornilescu).

Iar despre iconografie,istoria și Biserica Primara au confirmat ca primul iconar a fost Apostolul Luca. Zugrăvirea Bisrocicilor cu evenimente Biblice este un primul rand ca o mica Evanghelie nescrisa, pentru cei care nu știu sa citească.
O fotografie a copilului nu este adorata, dar este cinstită ai pusa la loc de cinste pe un perete,la fel și icoana, ea doar aduce aminte de cel caare este reprezentat în ea, sau de un eveniment Biblic.
Icoanele au început a face minuni pe timpul persecuțiilor creștine de către pagani, pentru a întări credința în eroii neamului, care au aparat tara și Biseica cu prețul vieții. Când copilul se rupe din sânul familiei, pe motiv ca familia este învechită, aceasta este o forma de apostazie.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Biserica ortodoxa împiedică pe oameni să cunoască pe Dumnezeu în mod personal și ca atare nu pot avea nicio relație cu El. Și dacă nu ai o relație personală, apropiată cu cineva cum îl poți cunoaște?
"Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu." (Ioan.17:3)
Sau cum poți să iubești pe cineva fără să-l cunoști? Este imposibil.
Zicala "până la Dumnezeu te omoară sfinții" este scoasă tot de închinătorii bisericii ortodoxe. Și această zicală este un adevăr care exprimă două realități:
1. preoții ortodocși se pun între Dumnezeu și oameni spunând că omul simplu și de rând este păcătos și nu poate ajunge să cunoască un Dumnezeu sfânt sau să stea înaintea Lui;
2. niciun ortodox nu are o relație personală cu Dumnezeu.

Când un ortodox va ajunge să cunoască pe Dumnezeu, va ieși negreșit din rândurile acestei biserici. Duhul Sfânt va pune plăcere și bucurie acestui om ca să cunoască Scripturile. Lucru imposibil de dorit pentru un închinător al bisericii ortodoxe.
Martin Luther a fost preot catolic. Când a ajuns să cerceteze Scripturile a fost excomunicat.
Dumitru Cornilescu a fost preot ortodox. Când a început să cerceteze Scripturile a fost excomunicat.
Că ies singuri sau că sunt excomunicați, toți cei care ajung să cerceteze Scripturile vor ieși din rândurile bisericilor și vor fi conduși de Dumnezeu în staulul Său.
Avem libertatea să alegem, și nimeni nu trebuie să fie forțat să facă o alegere, nici să ocărască sau să fie ocărât pentru alegerea lui, pentru că nici Dumnezeu nu forțează și nici nu ocărăște pe nimeni indiferent de ceea ce alege omul.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Dumitru cornilescu, după Caterisire, a modificat Biblia. Foarte bună aceasta razvratire împotriva Bisericii, in concepția unora care aleargă după sfințenia care le convine lor.
Preotul nu se pune în fata omului, el chiar heamă pe cel păcătos, și pe eretic, să-l cunoască pe Dumnezeu.
Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul,
Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
Si intru Unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Nascut, Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii.
Lumina din Lumina,
Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iar nu facut;
Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut;
Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire
S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara,
Si S-a facut om;
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat;
Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi;
Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui;
Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii,
A caruia imparatie nu va avea sfarsit.
Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul,
Carele de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit,
Carele a grait prin prooroci.
Intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica;
Marturisesc Un Botez, spre iertarea pacatelor;
Astept invierea mortilor;
Si viata veacului ce va sa vie.
Amin!
Crezul Ortodox mărturisește Trinitatea, și respecta Biserica Apostolică care este Consacrata. Voi care sunteți sub influenta Duhului Lumesc, credeți ca puteți avea o relație cu Dumnezeu fără Taine care se săvârșesc cu Duhul Sfant, și respectand doar ce va convine voua din legea MOzaica.
Pavel a spus clar, ca dacă trăiți după lege, se cade sa țineți toată Legea, care duce la robie și păcat.Chiar dacă faci fapte bune, păcatul Adamic rămâne fără Hristos. Jugul nostru este Hristos și legea Lui, sa iubim aproapele, si să-l urmam pana ca capăt, iar exeme de urmat avem pe Sfinți Martiri care sunt blamați de voi.
Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei.
2. Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.
3. Şi mărturisesc, iarăşi, oricărui om ce se taie împrejur, că el este dator să împlinească toată Legea.
4. Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har;
5. Căci noi aşteptăm în Duh nădejdea dreptăţii din credinţă.
6. Căci în Hristos Iisus, nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credinţa care este lucrătoare prin iubire.
7. Voi alergaţi bine. Cine v-a oprit ca să nu vă supuneţi adevărului?
8. Înduplecarea aceasta nu este de la cel care vă cheamă.
9. Puţin aluat dospeşte toată frământătura.
10. Eu am încredere în voi, întru Domnul, că nimic altceva nu veţi cugeta; dar cel ce vă tulbură pe voi îşi va purta osânda, oricine ar fi el.
11. Dar eu, fraţilor, dacă propovăduiesc încă tăierea împrejur, pentru ce mai sunt prigonit? Deci, sminteala crucii a încetat!
12. O, de s-ar tăia de tot cei ce vă răzvrătesc pe voi!
13. Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire.
14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
15. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi.
16. Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului.
17. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.
18. Iar de vă purtaţi în Duhul nu sunteţi sub Lege.
19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
20. Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
21. Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.
24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.
25. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.
26. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Miller a făcut la fel, a crezut ca poate sa interpreteze Scripturile fără ajutorul Bisricii Primare.
Daca cerea ajutor, ajungea la concluzia ca nimeni nu poate sa spună când va fi Sfârșitul lumii. El a rupt din Biblie contexte, pe altele le-a ignorat sau nici nu le-a citit. Dar eu cred ca a făcuto manat de Duhul Lumii, el fiind mason.
Și uite asa Duhul Lumii a mai rupt câteva milione din trupul lui Iisus, respectând învățături Lumești.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Dar bine, eu nu am zis nimic decat de faptul ca e o presupozitie neintemeiata sa zici ca a parasit ceea ce tu numesti adevarata credinta, cand de fapt, poate nu a avut-o niciodata. Poate ai fi surprins sa afli ca sunt de acord cu majoritatea lucrurilor pe care le-ai spus. Divergente apar cand definesti "Biserica Apostolica" si pe la final, in mod special lista aia. Sunt de acord cu 1 si 4. 2 si 3 mi se par irelevante. La 5 as dori sa comentez ca Cornilescu e orice numai nu potrivita omului modern (Romana din 1924 cu greu o mai inteleg oamenii neinitiati acum). Oricum, oamenii nu au respect fata de Cornilescu pentru ca e "traducerea oficiala" ci pentru ca e o traducere buna. Cand este sa isi stabileasca o doctrina, omul este incurajat sa cerceteze mai multe traduceri. Mie deseori imi place sa vad ce spune si traducere Sinodala de exemplu, mai multe traduceri din engleza si si o traducere literara (care sunt oribile de citit si de aceea nu sunt folosite de nimeni in biserici, suna ca nuca in perete, dar isi fac treaba).

Insa ceea ce vreau neaparat sa ating este urmatorul aspect: mi se pare mie ca ai o viziune mult prea simplista cu privire la lucrurile acestea. De exemplu, ai mentionat ca scrierile parintilor bisericii ar fi infailibile, dar acum trebuie sa zici ce scrieri si ce parinti? Pentru ca ei au spus multe lucruri, care unele din ele se bat cap in cap. Nu numai ele intre ele, dar si cu ce invata Biserica Orthodoxa acum. Oricine zice ca "Biserica a invatat mereu la fel" nu stie ce au spus oamenii astia. Biserica a avut mereu anumite tendinte in est, altele in vest, o invatatura pe aici, o alta pe acolo, pastrand esenta aceeasi si ramanand in comuniune mai degraba din nestiinta a ceea ce invatau ceilalti, decat din uniformitate in credinta. De exemplu avem pe Policarp, Iustin Martirul si Melito de Sardis: toti sfinti parinti, toti tragandu-se din traditia Ioanida, ei erau Quartodecimali (cauta Paștele Quartodeciman). Melito chiar a scris o lucrare "Peri Pascha" (pierduta acum) pe tema asta care argumenta pentru ceva ce acum Biserica nu practica si scrisa impotriva celor care practicau ceea ce acum Biserica face. Si Melito nu e un eretic, e sfant parinte, canonizat atat de Biserica Orthodoxa cat si de cea Catholica desi ambele practica ceea ce el era impotriva.

Un altul e Sfantul Epifanius de Salamis, care s-ar svarcoli in mormant daca ar auzi ca exista picturi cu el in biserici. El fiind un vehement opozant al picturilor in biserica. Icoanele, desi apar devreme in Biserica, nu apar peste tot. In peninsula iberica ai chiar un Sinod care le interzice (Elvira, 305-306). Ele nici macar in est nu sunt foarte raspandite. In Alexandria il avem pe Origen si urmasii lui (printre care si Eusebius) care se opun vehement lor. Nu este pana in secolul 7 si la Ioan Damaschinul cand icoanele si venerarea lor devine o practica mai comuna si acceptata in est. Si asta nu fara controverse, ai cele 2 perioade de iconoclasm in secolul 8, imediat dupa ce aceasta practica devina mai comuna, iar in vest, venerarea icoanelor ramane interzisa multa vreme (vezi Conciliul de la Frankfurt din 794).

Acum prin randurile astea nu imi imaginez ca am sa iti schimb in vreun fel opinia. Vreau doar sa iti arat multele culori pe care le are istoria si traditia Bisericii. Nu este ca si cum Protestantii au aparut din neant cu invataturi complet distincte si aistorice (mentionez aici ca unii din ei au aparut din neant cu invataturi distincte si neistorice, adventistii fiind unii dintre ei), ci ei au fost la fel de influentati de traditie, insa de cealalta latura. De exemplu, ca sa nu vorbim fara cazuri concrete, este Augustin cel care il "converteste" pe Clavin sa creada in predestinare, este pozitia lui Ratramnus cu privire la Euharistie cea care l-a convins pe Thomas Cranmer impotriva transubstantierii. Este opozitia fata de vanzarea de indulgente ceea ce a pornit Reforma, un sistem cu care nici voi, ortodocsii, nu sunteti de acord.

Mi se pare mie ca crestinii in general prea iau de bun tot ce li se spune fara sa verifice. Eu am fost crescut neo-protestant invatat ca "pe Biblie ne bazam pentru ca Biserica imediat ce a plecat Iisus a luat-o pe miriste doctrinar pana la reforma". O foarte gresita interpretare a istoriei care face o mare necinste tuturor sfintilor si martirilor bisericii primare, antice si medievale. Insa o afirmatie la fel de eronata este cea pe care ortodocsii si catolicii o afirma "noi avem istoria de partea noastra si succesiunea apostolica".

Te provoc sa iesi din bula ta, sa testezi aceasta afirmatie si sa vezi ca istoria este extrem de colorata, iar insasi doctrina succesiunii apostolice apare intr-o anumita perioada si intr-un anumit context, pe care daca nu il intelegi nu-i poti intelege aplicabilitate intru totul, sau cum ni se spune la romana "ce a vrut sa spuna autorul". Ori iti intaresti credinta, ori ti-o zdruncini, insa daca afirmatia voastra este adevarata, nu ai de ce sa iti fie frica.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Eu m-am referit la scrierile Sfinților părinți, care au recunoscut ca au primit prin revelație mesajul, mesaj scris în Dogme, și acceptat/validat de Sinod.
Cu siguranță ca sunt și divergente de opinii între anumiți Sfinți, pe anumite aspecte mai puțin definitorii.
Sf Nicolae Vimirovici, despre cei doi martori, Enoh și Ilie, Ce le vor spune ei, aproximativ, oamenilor?". Eu vă pot răspunde tot aproximativ. Ei vor striga în urechile cele învârtoșate ale oamenilor:"
Acest cuvand 'aproximativ", Sfântul lasă să se înțeleagă ca, nu trebuie sa fie întocmai cum proorocește el, dar va fi aproximativ. Multe dogme ortodoxe trecute prin sinod și acceptare le avem de la Sf. Vasile Cel Mare.
Validarea sinodala, și punerea în Canon, este un act foarte important pentru stabilirea unui text ca fiind infailibil.
La începuturile Protestanismului, atât romano catolicii, cât și protestanții, aveau un tel în comun:convertirea ortodoxilor, de obicei prin promisiuni de bunăstare materiala. Prozelitism ul catolic a dus chiar la apariția unei biserici hibrid, uniate, studenții creștini ortodoxi greci și sirieni fiind atrași de mirajul Romei, devenind clerici unități. Acest țel s-a păstrat pana în zilele noaste, mai cu seama de către protestanți, catolicii dorind unirea cu Biserica Ortodoxă, lucru care nu va putea fi niciodată înfăptuit, deoarece Ortodoxia nu poate accepta unirea cu cei care se considera infailibili, oameni fiind., Infailibila este doar Biseica. Un astfel de exemplu este Sfântul Marcu Eugenicul, episcop al Efesului. Când la sinodul de la Ferrara-Florenţa (1438-1439) s-a încercat reunificarea Ortodoxiei cu Catolicismul, el a fost singurul episcop care s-a împotrivit semnării documentelor, pe motiv că Ortodoxia nu putea accepta inovaţiile dogmatice şi canonice ale Catolicismului. În ciuda faptului că toţi ceilalţi episcopi răsăriteni semnaseră din interese utilitariste, sperând la ajutorul militar şi politic al Apusului, pentru apărarea contra invaziei islamice. Când a aflat, papa Eugeniu al IV-lea a exclamat: „Atunci nu am făcut nimic!". Ortodoxia rezistase într-un singur episcop, deşi acolo erau mai mulţi reprezentanţi ai ei (delegaţia greacă era formată din Împărat, Patriarh, 22 de episcopi şi 6 teologi). În fapt, sesizăm aici o ispită la adresa clerului: să se comporte mai mult ca om politic decât ca om al lui Dumnezeu. Dar un sinod nu poate fi redus la un simplu Parlament politic. Deciziile lui dogmatice trebuiesc validate de întreaga Biserică. Ce să mai spunem însă de Împărat (Ioan al VI-lea Paleologul) care, în dorinţa de a-şi atinge scopurile politice prin intermediul Bisericii, ceruse ca până şi cameristul lui să aibă drept de vot...

Astfel de ispite sunt motivul pentru care Sfântul Vincenţiu de Lerin scria ereticilor („hairesis" în greacă înseamnă alegerea sau ruperea a ceva dintr-un tot), încă din secolul al V-lea, că autenticitatea credinţei constă în ceea ce s-a crezut pretutindeni, întotdeauna şi de către toţi. Adică plenitudunea Bisericii. Chiar dacă aceasta se restrânge, in extremis, la unul singur. În opoziţie cu aceasta, erezia este o greşeală de înţelegere a întregului sau chiar absolutizarea unei părţi din întreg... Vor mai încerca să unifice, dar nu vor reuși.
Origen este considerat de unele grupuri creștine un Părinte al Bisericii,deși nu are acest statut în creștinismul ortodox. Acesta a învățat printr altele de preexistenta sufletelor, învățături respinse de Biserica.
Fiind un foarte bun Filozof creștin,trăgând-se din părinți evlavioși, a moștenit și el aceste caractere, dar multe din învățăturile lui nu pot fi acceptate de Sinod ca fiind primite prin revelație.
Eu cred ca Un Duhovnic, pastor sau monah care prezintă sau predica raționamente ale mintii sale, este un fals Teolog. Adevăratul Duhovnic pe care lumea trebuie să-l urmeze și alături de care să-și găsească liniștea este un om al Duhului, Al Bisericii, un harismatic, care nu dezvolta o teologie seaca exprimata într-un duh Lumesc care prezintă denaturari Biblice interpretate cu ajutorul propriului raționament Lumesc fără călăuzirea Duhului Sfânt, reinventand în mii de feluri tâlcuirea Bibliei, facand din Arhanghel egal cu Dumnezeu Fiul, sau din Sânul lui Adam letargie sau somn la propriu, sau din cultul morților susținut prin oasele proorocului Elisei motiv de poticnire și hulă împotriva Duhului. Pentru ca nesocotind și batjocorind lucrarea Domnului pe pământ comitem un păcat care se numește "Hulă împotriva Duhului Sfânt". Dumnezeu nu s-a arătat niciodată omului, în schimb a sfințit anumiți oameni, obiecte sau locuri pentru a i se arata puterea și harul și puterea prin ei. Pana și idolatria moderna a fost prevazuta de Apostolul Pavel ca fiind în pântece noaste, pentru ca iubim mâncarea, banul, sau patimile mai mult decât pe Dumnezeu. Iconografia în schimb care este blamata, este pentru aducere aminte și a cinsti pe Dumnezeu, ca nu se fac icoane cu Tauri sau alte zeități inventate de om. Orice lucru făcut în numele Domnului, care sa aducă mai des aminte de Dumnezeu, este ca o rugăciune adusa Divinității.
Apostolul Luca este primul iconograf atestat. Heruvimii de pe Chivot nu erau idolatrie, deoarece aceștia făceau parte din slujitorii Dumnului, nu erau niște animale inventate de om precum Taurul de aur.
Biserica Ortodoxă admite posibilitatea reprezentării în imagini a lui Hristos și a sfinților întrucât recunoaște întruparea Fiului lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi, ca Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Cultul icoanelor, care a fost contestat în secolele VII-VIII, a fost restabilit definitiv la Sinodul al VII-lea Ecumenic. Potrivit tradiției, cel dintâi iconar a fost Sf. Apostol Luca (18 octombrie), care a pictat o primă icoană a Maicii Domnului, modelul tuturor celorlalte icoane ale acesteia. De aceea, el este considerat ocrotitorul iconarilor.

Alți sfinți iconari au mai fost Sfântul Metodie, fratele Sf. Chiril, împreună-creștinătorii popoarelor slave (6 aprilie); Sf. Cuv. Alipie și Sf. Cuv. Grigorie iconarul (8 august) care au trăit în Rusia în sec. al XI-lea; Sf. Lazăr iconarul din Constantinopol; Sf. Sfințit Petru al Moscovei din sec. al XIV-lea (21 decembrie); Sf. Cuv. Andrei Rubliov (sec. al XV-lea, prăznuit pe 4 iulie), Sf. Nil Sorski ș.a

Răspunde

Raportează

Evaluează

Oricum, acestea sunt aspecte minore pe lângă ruptura esențială, și anume lepădarea de Sfintele Taine și de Cruce.
Eu nu am văzut protestant, poate o exiata, care să-și facă semnul crucii. Lepădarea de Sfânta cruce, din rușine sau desconsiderare, este ca o lepădare de Hristos.
Fără icoane, moaste, Sfinți, te mai poți mântui, dar fără Sfintele Taine săvârșite în Lăcașul închinat Domnului, care se numește tot biserica, noi nu cunoaștem alta cale,daca o exista vre-una, doar Dumnezeu Știe.
Biseica funcționează datorita Tainelor, acre sunt săvârșite cu ajutorul Duhului Sfânt, iar Biseica fiind condusa de Iisus Hristos, fără întrerupere. Nu exista nici un moment de apostazie a Bisericii Lui Hristos, de altfel Iisus ne fagaduieste ca va fi cu "Biseica de la înființare pana la sfârșit". Sf Scriptura spune ca crucea "este nebunie pentru cei ce pier(adică nu-i pricep înțelesul), iar pentru noi cei ce ne mântuim este puterea lui Dumnezeu". Despre cei ce s-au abătut de la credința în Sf Cruce, și nu au revenit, Apostolul Pavel spune ca "sfârșitul acestora este pieirea" Filipeni 3, 19. Din iubire fata de noi Domnul a luat asupra Sa păcatele noastre și le-a nimicit pe altarul crucii. Pentru credincioși, crucea este semnul biruinței Binelui asupra râului. Celor care se rușinează de Semnul Crucii, și Domnul se va rușinea de ei.
Toți Sfinții cuvioși sau martiri, au luat crucea, și au urmat lui Iisus. Prin semnul crucii prindem putere asupra Diavolului, deoarece este un simbol și o marturie de credinta în Hristos cel Răstignit pe Cruce.
O problemă, general valabilă pentru toţi cei ce se rup de Biserică, indiferent de MOTIV, este faptul că orice rupere este uşor de provocat; revenirea în sânul Bisericii se face însă cu anevoie. Şi nu pentru că Biserica nu ar avea capacitatea de a reintegra un schismatic care se pocăieşte, ci pentru că unul ca acesta tare greu va birui demonul mândriei şi va accepta că a greşit când s-a rupt de Trupul lui Hristos.2 Petru 3, 16—"in ele sunt unele lucruri cu anevoie de înțeles, pe care cei neinvatati si neintariti le rastalmacesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare"
Sf Scriptura, în multe părți ale ei, nu se poate înțelege ușor. Oricine poate citi Sfânta Scriptură, însă nu și s-o talcuiasca și sa învețe pe alții. 2 petru 2 cu 20. Sau 1 Corinteni 12, 29. "oare toți sunt Apostoli? Sau toți prooroci? Sau toți învățători? Și sa nu uitam ca Iisus a fost Omorât după legea veche, pe care cei care se considerau învățați nu au cunoscut-o, de vreme ce nu l-au recunoscut pe Mesia.Vechiul Testament mai este numit și Vechea lege, iar Noul Testament este numit și Noua Lege. Cine nu asculta de Biserica Apostolică nu asculta de Hristos, Luca 19, 16-"cel ce va asculta pe voi, pe Mine ma ascultă, și cine se leapădă de voi, de Mine se leapădă."
2Tesalonicieni 2,15-dreot aceea, fraţilor, staţi neclintiţi și țineți predaniile (tradițiile) pe care le-ați învățat fie prin cuvânt fie prin epistola noastră "
Predaniile lămuresc Sfânta Scriptură, ele povatuiesc despre Săvârșirea Sfintelor Taine.
Sf Vasile cel Mare zice" Dintre dogmele și peopovaduirile păstrate de Biserica, pe unele le avem din învățătura scrisă, pe altele le-am primit din Tradiția Apostolică, predate în taina. Biblia se Studiază, și se face obligatoriu cu ajutorul și sub îndrumarea Biserici, ca la citit ne pricepem cu toții în acest secol. Descoperirea dumnezeiască trebuie sa fie primita cu credința și sub îndrumarea Bisericii, celei adevărate și unice, ca sun mii în lume, căreia Dumnezeu i-a încredințat păstrarea și tâlcuirea Descoperirii Sale. Biserica, cea una apostoleasca, are darul de a nu putea greși în învățătură, fiindcă este condusa de i susi Iisus Hristos, încă de la întemeiere și pana la Sfârșit, Ea nu a avut niciodată momente de apostazie, erezie ori cădere. Învățăturile rastalmacite care au luat naștere în Biserica sgau desprins și sunt de sine stătătoare, dar raman desprinse de adevărul revelat.
2 Petru 1, 21
2 Timotei 3, 16
2 petru 3, 16
Matei 28, 19-20 ". Ca să rămân cu voi în veac"
Ioan 14, 16-17
Ioan 14,26
1 Tim 3, 15
2 Petru 1, 20
Matei 22, 29
Cine sunt Hristosii mincinoși și lupii îmbrăcați în haine de oi!
În predica sa de pe munte, Isus le-a spus ucenicilor: "Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori." (Matei.
Despre lupii îmbrăcați în blănuri de oi vorbește și apostolul Pavel atunci când spune:
"Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.  Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor." (2 Corinteni 11: 13, 14, 15).
Hristosii mincinoși s-au arata încă de pe vremea Apostolilor, unii dintre ei sunt nicolaitii.
Acum, în vremurile de pe urma, sunt câteva mii de lupi îmbrăcați în blana de oaie. Cum ii recunoaștem? Greu pentru un puțin cunoscător al istoriei creștinismului, deoarece aceștia pozează în oameni ai păcii, promovând faptele bune, fiind comerciali, vorbind în numele lui Iisus, spunând ca slujesc lui Iisus, dar fără Taine și fără respect fata de cruce, cu învățături care au deviat cu bună știință de la învățătura apostolică.

Se știe că botezul în unele biserici protestante/neoprotestante este condiționat de afirmația prealabilă a candidatului: "Cred că "X"(fondator secta) a fost un profet al Domnului!". Iată ce spune apostolul Pavel cu privire la o situație ca asta: "Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?" (1 Corinteni 1:13).
Le propun convertitilor și nu (șefilor) acelora dintre cei care manipulează turma lui Hristos, să se gândească mai serios la un lucru foarte grav: de ce au acceptat ca actul botezului lor să fie condiționat de  alăturarea numelui fondatorului sectei creștine lângă acela Sfânt al Lui Isus, răscumpărătorul nostru?
Nici nu mai întra în discuție devierea prin care acești lupi răpitori nu dau șansă copiilor sa fie botezati.Botezul copilului întra sub responsabilitatea părinților creștini, iar tăierea împrejur prefigurează botezul creștin, acesta se făcea și copiilor.
Apostolii botezau case întregi, cu toate sufletele din ea, nu doar pe cei adulți.
Exista tratate pe aceata tema, cu argumente Biblice, care trebuiesc doar citite.
Un lucru în comun pe care îl au acești "Iisus mincinoși" sau "lupi răpitori",se regăsește adresat turmei lui Hristos prin fraza "citiți Biblia",de parca Biblia ar fi un roman polițist. Scripturile trebuiesc studiate, nu doar citite, iar studiul Biblic se face sub îndrumarea Bisericii, deoarece nu oricine poate înțelege Biblia fără ajutor, iar ereziile lumii moderne sunt dovada acestor oameni călăuziți de Duhul Lumii care au încercat sa dea un nou înțeles Scripturilor, infiintand biserici, asa zise creștine, care sunt de fapt "lupi răpitori îmbrăcați în haine de oi".

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu exista scuza nici pentru cei născuți în afara Ortodoxiei. Aceștia au datoria de a studia Istoria creștinismului, cu credința, fără afinități, constrângeri sau promisiuni deșarte, iar "adevărul îi va lumina".
Și printre atei sunt oameni buni la suflet, cu o viata exemplara, carismatici, propovăduitori ai păcii, darnici, dar le mai lipsește un lucru, și anume credința.
Cât tine de cei care nu au auzit despre Iisus, noi nu putem sa ne dam cu părerea despre aceștia, Dumnezeu știe ce a pregătit pentru ei.
Noi știm ca Ortodoxia ne oferă calea cea mai sigura către mântuire, iar alta cale noi nu cunoaștem.

Răspunde

Raportează

Evaluează