Sunt elev in clasa a X-a.
Eu sunt Crestin.
Imi place sa vorbesc despre Dumnezeu-Iisus si imi gasesc fericire in credinta mea.
Dar majoritatea colegilor mei de clasa sunt atei si ei ma critica pentru ceea ce cred.
Cum pot sa ii fac sa inteleaga si sa ma accepte?
Va multumesc.

Sper sa te ajute acest articol.

Cum să-mi apăr credinţa în Dumnezeu?
Ce te reţine să le vorbeşti colegilor despre convingerile tale religioase?
□ Nu cunosc prea multe din Biblie.

□ Mi-e teamă să nu fiu luat peste picior.

□ Nu ştiu cum să încep o conversaţie.

Care este pentru tine cel mai simplu mod de a le vorbi altora despre credinţa ta?
□ Să mă adresez câte unui coleg o dată.

□ Să vorbesc în faţa clasei.

□ Să întocmesc o lucrare despre convingerile mele bazate pe Biblie.
Menţionează numele unui coleg care — dacă ai şti cum să deschizi subiectul — ar vrea, probabil, să discute cu tine despre Biblie.
DUMNEZEU. Probabil că acesta nu este subiectul de discuţie cel mai agreat de colegi. Fă referire la orice altceva — sport, haine, sexul opus —, şi numaidecât se iscă o discuţie înflăcărată. Însă îndrăzneşte să pomeneşti cuvântul „Dumnezeu" şi se şi aşterne o tăcere de mormânt.
Dar asta nu pentru că ei nu ar crede în Dumnezeu. Mulţi tineri chiar cred într-un Creator. Unora însă le este ruşine să vorbească despre asta. „Nu e un subiect la modă!", ar putea gândi ei.
Care e opinia ta?
Probabil ţi-e greu să vorbeşti cu colegii despre Dumnezeu. Şi e de înţeles. Nimănui nu-i place să fie marginalizat sau, mai rău, ridiculizat! Dar oare asta ţi s-ar putea întâmpla dacă ai vorbi despre convingerile tale religioase? Se prea poate. Totuşi, reacţia colegilor te-ar putea surprinde! Mulţi caută răspunsuri la întrebări precum: Încotro se îndreaptă lumea? De ce sunt atâtea probleme în lume? Şi probabil că ar prefera să discute despre astfel de chestiuni mai degrabă cu cineva de vârsta lor decât cu un adult.
Cu toate acestea, ţi se pare cumplit de greu să le vorbeşti colegilor despre religie. Nu te gândi însă că le vei lăsa o impresie de om fanatic şi nu-ţi fă griji că n-ai să spui exact ce trebuie. Astfel de discuţii se pot asemăna întrucâtva cu cântatul la un instrument. Poate fi greu la început. Dar, exersând, totul devine mai uşor, iar, în cele din urmă, eforturile-ţi vor fi răsplătite. Cum ai putea începe o astfel de conversaţie?
Poţi aduce în discuţie un subiect simplu. De pildă, când colegii vorbesc despre un eveniment de actualitate, îţi poţi preciza şi tu punctul de vedere bazat pe Biblie. Sau ai putea alege să-i vorbeşti doar unui coleg. Unii tineri creştini au folosit o metodă şi mai simplă: au lăsat pe bancă publicaţii bazate pe Biblie ca să vadă dacă le atrag atenţia colegilor. De cele mai multe ori, chiar aşa s-a întâmplat şi au putut începe o conversaţie.
Ce metodă ai putea încerca dintre cele prezentate anterior?
Îţi vine în minte un alt mod în care ai putea vorbi despre credinţa ta cu un coleg? Dacă da, scrie mai jos.
Unele referate ţi-ar putea da ocazia să depui mărturie despre credinţa ta. Dar ce-ai putea face dacă la ore se discută despre evoluţie? Cum ţi-ai putea apăra credinţa în creaţie?
Apără-ţi credinţa în creaţie
„Când, la ore, s-a discutat despre evoluţionism, totul era atât de diferit de ceea ce fusesem învăţat! S-a vorbit despre evoluţie ca despre un fapt, iar asta m-a speriat", spune un tânăr pe nume Ryan. Raquel este de aceeaşi părere: „Am fost îngrozită când profesoara de ştiinţe sociale a spus că tema următoarei ore avea să fie evoluţia. Ştiam că trebuia să explic în faţa clasei punctul meu de vedere vizavi de acest subiect controversat".
Tu cum te simţi când, la ore, este adusă în discuţie teoria evoluţiei? Evident, crezi că Dumnezeu a „creat toate lucrurile" (Revelaţia 4:11). Şi vezi în jurul tău dovezile existenţei unui proiect inteligent. Cu toate acestea, manualele spun că formele de viaţă au evoluat şi la fel spune şi profesorul tău. Până la urmă, cine eşti tu ca să-i înfrunţi pe „specialişti"?
Să ştii că nu eşti singurul care nu crede în teoria evoluţiei. Realitatea este că nici unii oameni de ştiinţă nu o acceptă. Ca să nu mai vorbim despre mulţi profesori şi elevi!
Dar, pentru a-ţi apăra credinţa în creaţie, trebuie să ştii ce ne învaţă în realitate Biblia. Nu are rost să discuţi în contradictoriu chestiuni asupra cărora nici Biblia nu este categorică. Iată câteva exemple.
În manual scrie că pământul şi sistemul solar există de miliarde de ani. Biblia afirmă că pământul şi, practic, întregul univers existau dinaintea primei ‘zile’ de creare. Aşadar, pământul şi sistemul solar ar putea exista de miliarde de ani (Geneza 1:1).
Profesorul meu spune că pământul nu putea fi creat în doar şase zile. Biblia nu afirmă că fiecare dintre cele şase ‘zile’ de creare ar fi fost de numai 24 de ore.
În clasă s-au analizat mai multe exemple de schimbări suferite de animale şi oameni de-a lungul timpului. Biblia spune că Dumnezeu a creat lucrurile vii „după specia lor" (Geneza 1:20, 21). Ea nu susţine ideea potrivit căreia viaţa a apărut din materie nevie sau că Dumnezeu a dat startul procesului evolutiv dintr-o singură celulă. Totuşi, în cadrul fiecărei ‘specii’ poate exista o mare varietate. Prin urmare, potrivit Bibliei, pot avea loc schimbări în cadrul fiecărei ‘specii’.
Având în vedere cele discutate în acest capitol, cum ai răspunde dacă un profesor sau un coleg ar spune:
„Oamenii de ştiinţă au demonstrat că suntem produsul evoluţiei".
„Nu cred în Dumnezeu pentru că nu-l văd."
Ţine la convingerile tale!
Dacă ai crescut într-o familie de Martori, poate că ai ajuns să crezi în creaţie doar pentru că aşa ai fost învăţat. Acum, că începi să te maturizezi, doreşti să i te închini lui Dumnezeu cu ‘puterea raţiunii tale’ şi să ai o temelie solidă pentru convingerile tale (Romani 12:1). De aceea poate că ar trebui să te întrebi: „Ce mă convinge pe mine că există un Creator?". Sam, care are 14 ani, analizează modul în care este alcătuit corpul omenesc. El spune: „E atât de complex, iar părţile lui cooperează atât de bine! Corpul uman nu poate fi produsul evoluţiei!". Holly, care are 16 ani, e de aceeaşi părere. „De când mi s-a pus diagnosticul de diabet, am învăţat enorm de multe lucruri despre funcţiile corpului! E uluitor cum reuşeşte pancreasul, un mic organ ascuns în spatele stomacului, să îndeplinească un rol atât de important, permiţând sângelui şi altor organe să-şi îndeplinească bine funcţiile!", spune ea.
Nu ai motive să te simţi stânjenit sau ruşinat pentru că crezi în creaţie şi în Dumnezeu. Având în vedere dovezile, este cât se poate de logic să crezi că suntem rezultatul unui proiect inteligent.

La urma urmei, evoluţia, nu creaţia, este cea care pretinde o mare credinţă — credinţă în miracole ce nu au autor! După ce vei trece toate aceste informaţii prin filtrul propriei raţiuni, vei avea mai mult curaj să-ţi aperi credinţa în Dumnezeu.

ÎN CAPITOLUL URMĂTOR

Îi vezi pe alţii de-o vârstă cu tine botezându-se. Eşti şi tu pregătit pentru acest pas?

VERSETE-CHEIE

„Nu îmi este ruşine cu vestea bună; ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea oricui are credinţă." (Romani 1:16)

SFAT

Fii atent la atitudinea ta când le vorbeşti colegilor despre convingerile tale. Dacă pe faţa ta se va citi ruşinea, îi inviţi să te ia peste picior. Dar dacă vei vorbi cu convingere — aşa cum vorbesc ei când îşi susţin propriile opinii — atunci le vei câştiga, mai mult ca sigur, respectul.

ŞTIAI CĂ?

Rugaţi să aducă dovezi în favoarea teoriei evoluţiei, unii profesori nu reuşesc. Ei îşi dau seama că au acceptat această teorie pentru simplul motiv că aşa au fost învăţaţi.

PLAN DE ACŢIUNE

Ca să încep o discuţie cu un coleg despre Biblie, am să ․․․․․

Dacă voi fi întrebat de ce cred în existenţa unui Creator, am să spun: ․․․․․

Aş vrea să-l întreb pe unul din părinţi sau pe amândoi: ․․․․․

CE PĂRERE AI?

● De ce este important să le vorbeşti altora despre convingerile tale?
● Cum ţi-ai putea exprima credinţa în creaţie când eşti la şcoală, fără să te simţi ruşinat?
● Cum îţi poţi manifesta recunoştinţa faţă de Cel care a creat toate lucrurile? (Faptele 17:26, 27)

Roagă-te pentru ei și urmează exemplul Mântuitorului care a răspuns cu bine la rău, a iubit oamenii, a fost totdeauna de cuvânt și a fost totdeauna conștient de identitatea Lui de prinț al cerului, străin și călător pe această planetă.

E vărsta, o să le treacă.

Personal cred ca aia sunt crestini ca si tine, normal ca rad de tine, in ziua de azi se rade de orice, si tu ai rade de alti care ar vb despre zeus

Nu ai cum sa faci niste putoi de 15 ani sa inteleaga asta, lasa-i in pace!

Nu vei reusi
Preucuparile si discutile adolescetilor de azi sunt cu totul altele.
E greu sa te integrezi intr-un grup unde nu gasesti un numitor comun, dar lasa acest subiect doar pentru cei interesati.
Religia e un subiect destul de sensibil si controversat care poate strica chiar o prietenie...
Lasa-i, si cauta alte subiecte de discutie.

Daca doresti sa ii faci sa te accepte, nu mai vorbi despre Dumnezeu cu ei, ca iti spun sigur ca ii enervezi cu asta, si pe mine m-ai fi enervat daca ai fi facut asta, incearca sa gasesti subiecte comune de discutie cu ei, incearca sa vezi ce le place lor sa faca si incearca si tu (daca vrei), poate o sa iti placa si tie. Daca vrei sa te integrezi intr-un grup, de obicei faci, ce face si grupul (inca o data, daca vrei), nu poti sa obligi un grup intreg sa faca ce vrei tu, si sa vorbeasca despre ce vrei tu, trebuie sa vorbiti despre ceva ce doresc toti, nu numai o singura persoana. Bafta, sper ca te-am ajutat cat de cat cu raspunsul meu, si scuze daca exista greseli gramaticale.

Nu mai vorbi atata de religie si o sa vezi ca te accepta. religia e ceva personal. daca ii agasezi cu citate de prin biblie, mi se pare normal sa faca misto de tine. din milioane de subiecte de discutie, numai despre religie poti vorbi?

Eu sunt pastafarian.
Este singura religie adevarata.
Crestinismul este expirat.

Daca vorbesti ca babele despre Dumnezeu, cred si eu...
Cine din clasa a 10-a vrea sa fie mantuit cand nici macar nu stie ce sa creada?
Daca vrei sa faci ceva, atunci ia notele cele mai bune, invata stiinta si asociaz-o cu "Creatia", in caz ca nu poti, invata sa explici de ce nu are nici o importanta acea parte a Bibliei.

Eu zic sa ii ignori. Ignoranta e cea mai buna. Daca ei nu inteleg, lasa-i. Nu poti face decat sa le spui despre Dumnezeu. Dar nu ai cum sa ii faci sa inteleaga daca ei nu vor. Daca nu te accepta, e problema lor, nu a ta. Nu tu ai o problema, ci ei

În caz că e adevărat ce ai scris, intreaba-i de ce au devenit atei. Atunci vei vedea dacă ei chiar au citit câte ceva în legătură cu subiectul sau doar "e la moda".
Le mai vorbești despre libertatea de exprimare. Le citești articolul 30 din Constituția României, în caz de ceva.
http://www.constitutiaromaniei.ro/art-30-libertatea-de-exprimare/

Uite niste întrebări:
https://intreabaunateu.wordpress.com/about/
În caz că ești stăpân pe subiect.

Buna. eu sunt ateu, insa eu respect credintele tuturor. tu daca esti acel tip de credincios care ii zapaceste la cap ca dumnezeu exista si toate chestile astea, ar trebuie sa ii lasi in pace, los nu le place sa vorbeasca despre dumnezeu. insa daca tu nu le zici nimic ei nu o sa iti zica nimic, nu incerca sa ii convingi sa creada in ceva ce ei nu cred. insa daca esti credicionsul care nu se baga cu nimeni spune-le ca tu respecti decizia lor asa ca vrei si tu sa fi respectat, nu ar trebuie sa te judece pentru credintele tale. nu deschide subiectul despre religie deaorece noua ateilor ne place mult sa ii enervam pe credicionsi cand incep sa ne spuna chesti despre religie, asa ca schimba subiectul mereu daca ei incep.

Iar tu esti un nesimtit care nu respecta credintele la celalalte persone, daca tu eti ateu (asa ca mine) nu inseamna ca poti sa jigensti pe cei care nu sunt, fiecare crede in ce vrea iar tu nu esti nimeni ca sa judeci pe altcineva. ar trebuie sa raspunzi cu respect nu ca sa te afli in treaba.